3,889 matches
-
Dintre ierarhii reprezentați în altar pot fi identificați: Sfântul Nicolae, Sfântul Iacob, Sfântul Spiridon, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril, Sfântul Grigorie Dialogul etc. Aceștia sunt pictați din față, în veșminte de slujbă, ținând în mâini rotuli desfășurați sau cărți. Unele picturi sunt șterse, mai ales cele de sub ferestre. În centrul absidei altarului, jos în nișa de sub fereastră, este reprezentat Iisus copil în potir, sub un baldachin. În nișa sudică este
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în muzeu, iar în noua tâmplă s-au pus icoane noi. Prin ele mai putem ști adevărata artă bizantină care împodobea cândva biserica. O notă nouă caracteristică icoanelor din Moldova secolului al XVII-lea este aureola sculptată și florile de pe veșminte, care amintesc de brocarturile italiene. Ele apar datorită dezvoltării sculpturii în lemn, care s-a înmulțit foarte mult încă din secolul al XVI-lea, cu motive florale și zoomorfe. Relieful plat al mobilierului din timpul lui Ștefan cel Mare și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ioasaf, Eftimie, Sava etc. Pe latura de sud îi identificăm pe: Teodor Studitul, Hristodoros, Marcu, Pimen, Teoctist, Arsenie, Macarie, Talasie, Avramie, Pafnutie, Antonie etc. Cei reprezentați în glafurile ferestrelor sunt pictați în bust. Toate personajele din acest ultim registru poartă veșminte bogate, au pergamente în mână sau gesticulează ca mărturisitori ai credinței. Interesante sunt aureolele ce ies ușor în relief și sunt sculptate cu motive florale și geometrice. Acest model de aureolă s-a luat de la biserica Sfinții Trei Ierarhi. Tot
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
puterea de ilustrare a mișcării, a personajelor, prin reușita îmbinare a elementelor naturale cu cele umane și arhitecturale și a puterii de prezentare a vieții reale s-a dovedit un adevărat maestru. Pictorul a colorat în mod deosebit și atent, veșmintele personajelor, pentru a le putea desluși mai clar, ținându-se seama de înălțimea la care se află. În continuare, în dreapta primei ferestre, sunt 3 scene suprapuse: Moartea dreptului și a păcătosului, în reprezentarea ei tradițională; Iisus copil stând la masă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
În celelalte două registre sunt mai multe grupe de personaje cu diferite instrumente muzicale: tobe, trompete, psaltirioane, cobze etc., cu care îl preamăresc pe Dumnezeu. Se vede tendința de individualizare pe grupe și persoane. Unii gesticulează cu mâinile. Toți poartă veșminte scumpe. În partea de jos a pridvorului sunt pictați, de o parte și de alta a ușii de intrare în pronaos, sub ansamblul cu Judecata de apoi, Sfinții Dimitrie și Gheorghe călare pe cal, cu sulițe și ucigând balauri; iar
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din Iași, unde a rămas până în ultima clipă a vieții. În vremea stăreției sale, mănăstirea a îmbrăcat o haină nouă. Biserica a fost acoperită cu tablă de zinc, în interior s-a pardosit cu marmură, s-a pus mobilier nou, veșminte noi, precum și obiecte de cult noi. S-au refăcut: stăreția, casa domnească, vechea stăreție cu sala gotică în care s-a amenajat un paraclis de iarnă, clopotnița, baia turcească, zidurile și s-a amenajat o bibliotecă. În afara incintei s-au
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de el, purta o iconiță cu Acoperământul Maicii Domnului și o cruciuliță într-un buzunar în dreptul inimii. I-a ajutat pe mulți tineri să urmeze o școală, le-a cumpărat haine și cărți, iar ucenicilor preoți le-a dăruit primul veșmânt și primul Liturghier. Are mulți ucenici care i-au urmat exemplul vieții, astăzi sunt stareți și preoți de nădejde pentru Biserică. L-aș putea aminti pe starețul Arsenie de la Berzunți, pe duhovnicul Irineu de la Florești, dar și ucenicii părintelui Mitrofan
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
reședință. Este de presupus că și biserica mănăstirii a fost generos înzestrată cu toate cele necesare cultului și pentru pomenirea ctitorilor. În cronica lui Nicolae Costin s-a menționat că Gheorghe Duca și-a înzestrat ctitoria ,,cu multe odoare și veșminte scumpe”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., vol. II, p. 7 footnote>. Dintre acestea în colecția de obiecte bisericești se mai găsește doar un orar diaconesc, s-ar părea că a fost lucrat de doamna Anastasia Duca și dăruit ctitoriei în ziua
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din secolul al XVIII-lea. Broderiile sunt mărturia diversității de moduri în care au fost realizate imaginile religioase. Cele de factură bizantină au fost completate la noi cu flori ale locului, chipul sfinților este asemănător cu cel al localnicilor, iar veșmintele cu care sunt îmbrăcați sfinții sunt la fel cu cele ale strămoșilor noștri. Aceste broderii conferă artei românești un autentic certificat de noblețe și vechime, și o dezvoltare a genului artei în timp, dar și o complexitate, varietate creatoare. Toate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aflat și că pe locul Mitropoliei de astăzi a fost și o temniță. Sfinția ta are ureche fină, fiindcă a sesizat acest lucru... Și spune doamna Nastasia că a „îndzăstratu, după cum ne-au fostu prilegiul din darul lui Dumnedzău cu veșminte de odoare”. Mai zice apoi că i-a dăruit case și locuri de prin prejurul mitropoliei precum și sate și locuri de prisacă. La sfârșit, spune: „Pentru aceea ca să hie svintei Mitropolii toate ceste ce scriu mai sus drepte ocini și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care se spune: „Facem știre cu acest hrisov al domniei mele... de vreme ce la sfânta... mănăstire Galata... s-au întâmplat înăuntrul bisericii ardere de foc, de au ars atât catapeteazma de sus și până gios, cât și toate sfintele vase, și veșmintele ce au avut, cu totul s-au topit de arderea celui foc. Și pentru ca să nu fie sfânta mănăstire golită de podoabă și cuviința catapetezmei ce i se cuvine... s-au făcut toate, și pre deplin iarăși după cum au fost... Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar în pădure până la Cetățuie și pe unde curg apele către mănăstire”. Caut mai departe. La data de 20 februarie 1730 (7238) găsesc un izvod în care sunt înscrise patruzeci și cinci de obiecte: veșminte, odoare și cărți bisericești dăruite de un anonim. Printre ele se aflau: „patru candele mari de argintu, o căndeluță tij de argintu, un potiriu de argintu, un discos de argintu, o lingură de argintu, o cruce ferecată cu auru și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
7210): „Facem știre cu această carte... pentru svânta mănăstire... Danco, din târgu din Iași... fiindu mai înainte beserică mirenească... și o am făcut mănăstire mare,... și o am îngrădit și o am înzăstrat cu ocini și cu odoară și cu veșminte. După aceste... am dat acestei... mănăstiri,... anume Danco, un hăleșteu ce iaste în hotarul târgului Iașilor, pre Căcaina, di sus de târgu de Iași”. Ai să vezi mai departe că această mănăstire apărută târziu pe cerul mănăstirilor Moldovei va fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
terasă cu un binoclu, uitându-se lung prin el înspre Eel Stretch. Bărbatul purta o sutană neagră, cu guler alb. Eva se trase iar în spatele copacului și medită la penibilul situației în care nimerise și la jenanta ei lipsă de veșminte. Totul era extrem de stânjenitor. N-ar fi mers înspre casa aceea - casa parohială - fără ceva pe ea nici s-o fi tăiat în bucăți. Viața pe Parkview Avenue nu o pregătise pentru asemenea situații. Viața pe Rossiter Grove nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în starea în care era acum, nu avea nici cea mai mică intenție să intre în casă și să se prezinte. Avea nevoie de haine sau cel puțin de un gen de acoperământ oarecare. Se uită în jur după un veșmânt temporar și în cele din urmă se opri la niște iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din aer sau muzicii de orgă, dar categoric simt ceva extraordinar. — Mulțumesc, soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură să se scobească în dinți în timp ce vorbesc sau, mai rău, trag vânturi cu nerușinare. Sunt un veșmânt făcut dintr-un verdict - fiecare fir e legat de o crimă sângeroasă. Mao o face pe mireasa lui să lase baltă curățenia și o duce în dormitor, cântând fericit o veche arie de operă. Ca o scoică pe pământ secetos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un aparat de fotografiat. Este fericit. Are un zâmbet pe chip. Wang Guang-mei se află în centrul scenei. Fața îi e pe jumătate ascunsă de o pălărie albă din paie, cu boruri mari - a fost forțată să se îmbrace cu veșmintele pe care le purta în turneurile în străinătate. La gât îi atârnă un „colier” lung până la genuchi, făcut din mingi de ping-pong. E opera lui Kuai Da-fu. În viitor, Kuai Da-fu va fi condamnat la șaptesprezece ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
valiză neagră și ia de acolo un set de rochii și o pereche de pantofi. Își schimbă bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o altă pasăre doar pentru plăcerea dresorilor i se părea oribilă. Dar aprecia spectacolul. Era ceva nou. În Franța, ca și în celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând mereu fel de fel de tării, lichioruri, pișcoturi, dulcețuri sau ceaiuri fierbinți, în buna tradiție a casei, de pe vremea Luminăției Sale, Poetul. În jurul prințului se discuta despre înaintarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în magazin. Julia scana rapid și fără milă, ca o adevărată profesionistă, rafturile din fața ei. S-a îndreptat direct către rochiile de seară. James avea să plătească scump pentru acea ultimă remarcă. Degetele Juliei au alergat experte peste șirul de veșminte și s-au oprit la o rochie lungă și neagră, din mătase chinezească. Materialul era atât de ușor la atingere, că aproape că nici nu-l simțeai. Julia știa ce i se potrivește și invariabil ținutele ei erau negre. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Lăudat fie Alah! Se face că acum mulți ani, două familii puternice, Zayed și Atman, se urau cu atâta înverșunare, iar sângele unora și altora se vărsase de-atâtea ori, încât și-ar fi putut vopsi în roșu nu numai veșmintele, ci și toate animalele, până la moarte. Și cum ultimul care murise era un tânăr din familia Atman, aceștia erau dornici de răzbunare. întâmplarea face că printre dunele unde ai înnoptat tu, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mică mușcătură de umbră în contur, nu putea fi văzut de la mai mult de douăzeci de metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența și se înfășură complet în turban, acoperindu-și ochii cu litham-ul și lăsând faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai puțini, bineînțeles, decât în amurg sau în zori, dar impresionanți prin număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]