2,286 matches
-
topesc. Veneam acasă pentru că abia așteptam să mă apuc de scris. Nu era nimeni să mă deranjeze. Telefonul nu-l auzeam, și nici gardul plesnit cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o simplă chestie de igienă, între un duș și o defecație. Camera mea era destul de urâtă, mobilă veche și un miros sleit de naftalină. De fapt, toată casa mirosea respingător. Expirat. Și, în afară de asta, cum primea la bârfă câte o vecină sau o colegă de-a ei de la școală, Rodica dădea cu un spray infect și ieftin peste tot. N-am înțeles niciodată de ce. Explicațiile ei, ete, na, ca să miroasă frumos, n-aveau nici un suport real. Spray-ul duhnea. Poate ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mobilă nu cred că am văzut în casa aia. Era pescar și avea doar câteva bărci pneumatice și niște undițe. Ce facem? Nici o problemă, mi-a spus, a început să bată cu niște fiare prin calorifere și a apărut o vecină cu cafeaua aburindă, alta cu ceva de mâncare. O solidaritate umană formidabilă, încheie R.T. și oftează cu un patetism care paradoxal e destul de sincer. În lumea aia, era scriitorul cineva. Aveai niște avantaje. Nu munceai, bunăoară. Până la urmă, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că fiul cel mare al lui Păcurel a ajuns om mare cu carte la București, făcuse medicină militară. A fost și va rămâne în memoria mea vizuală și afectivă un exemplu de raportare la muncă, demnitate și perseverență. Cu Gigi, vecina mea, mai mică cu doi ani decât mine, dar cu mult mai năbădăioasă, e o cu totul altă poveste. Deși, pe undeva ni se intersectau trăirile, emoțiile afișate și vocabularul uzitat erau substanțial diferite, în sensul că Gigi folosea aceleași
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
savanți pe aceea a unei alegeri modeste de colaboratoare a amorurilor lor extracon ju gale printre institutoarele fără vârstă sau printre fostele lor ser vitoare izgonite de acasă din bănuiala onoratelor lor neveste. Însă cea mai spirituală dintre toate fu vecina mea din curte, văduvioară cochetă și fâșneață, care mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunicii lor. Cine le va face vreodată dreptate lui Tudor Greceanu și soției sale Lia, ori tatălui ei, Ioan Tobă Hatmanul, vânător de partizani în Crimeea, condamnat de bolșevicii sovietici și de cei români, trecut prin toate lagărele "marii noastre vecine de la Răsărit"? Dar Adrianei Georgescu traumatizată pe viață bătută și violată în detenție doar pentru că fusese secretara lui Nicolae Rădescu ? Dar Smarandei Brăescu, care a dus faima României pe două continente, înainte de război, ca aviatoare și parașutistă hăituită de Securitate
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
dimensiunile 60×1, 20×1, 90, produs de firma „Frații Șapcă“ nu numai că e cel mai ieftin de pe piață, dar e și mai încăpător decât același tip de șifonier de la firmele concurente. Pentru a onora clientela, frații Șapcă și vecina lor, doamna Potcoavă organizează la cerere demonstrații publice. Se înțeleg - nu-i așa? - că până aici n-a fost decât publicitate mascată. Să fie primit! Cacealmaua La primul meu roman, scris cu trudă și cu sentimentul că e un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Capră a știut ce-l aștepta de la început în căsnicie. La numai o lună de la nuntă, tânăra și tumultuoasa doamnă Capră, care înainte de căsătorie se numise Curcă, l-a surprins uitându-se mai lung după fundul foarte bombat al unei vecine. Nici n-a apucat domnul Capră să behăie nițel, ca orice bărbat prins cu ochii holbați la alt fund decât acela din patrimoniul familial, că doamna a fost categorică: „Dacă mă înșeli, vă omor pe amândoi!“. După ce, vreme de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras-o pînă la marginea mării, ca s-o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cea neterminată și proastă, intră în scenă Neprevăzutul - mâna Domnului. La vreo săptămână după aceea, a sunat la ușa din Puțul de Piatră o cucoană care a cerut să-i vorbească doamnei Rădulescu. — Ne cunoaștem numai din vedere, doamnă. Sunt vecina dumneavoastră de vizavi. Cucoana avea un frate preot, parohul bisericii din comuna Jilava. Cu câteva zile înainte fuseseră aduse pentru îngropare câteva sicrie de la spitalul închisorii Văcărești, căci toți cei morți în detenție la București erau îngropați acolo, într-un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
potrivită să descrie o dictatură, că s-ar putea chiar spune: „Fiindcă Semprun a mâncat ghinion pe pâine, de aia și știe că nu limba e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește“. și ce se vorbește când îmi întâlnesc vecina jos, la cutia de scrisori? În timp ce urcăm amândouă scara, începe să-mi spună că nu mai apucă să doarmă cum trebuie din cauza micuțului ei de trei ani, care noapte de noapte, între orele două și trei, vine la patul ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
celelalte componente ale cavității orale, și în final, pe deplin edificată asupra consecințelor grave produse de fumul otrăvitor asupra stării mele generale, a precizat remediul cel mai indicat: lapte. Miți... Seara, la vremea mulsului s-a deplasat la una dintre vecinele noastre care desfăcea curent la domiciliu produse lactate și a cumpărat un litru de lapte. L-a încălzit bine-bine, adăugându-i o lingură de untură care s-a topit și s-a omogenizat cu lichidul vindecător, dându-ne fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce se va întâmpla? Ce va urma? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mică, ia-o de mână. Sărut-mâna, mama. Mergeți cu bine. În timp ce mama ne expedia pe noi la biserică scutindu-ne de participarea la un act dureros și cu posibile traume psihice pentru niște copii, coana moașă se afla la vecina, la nana Floare, ca la un punct de observație strategic. După plecarea noastră, cele două femei au venit la mama cu tot ce era necesar pentru aducerea pe lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în linie dreaptă și acum asistată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ne-am înțeles? Dincolo de hârjoneala noastră puerilă, chestiunea botezului era cu adevărat o problemă importantă pentru mama. Cine să-i boteze copilul? Cine? O femeie străină de partea locului, fără bărbat și cu șase copii. Cu o zi înainte de botez, vecina a intrat în căsuța noastră, abordând exact chestiunea care o frământa pe mama: botezul. Rozalie, tu știi că pe mine mă cheamă Floare, iar pruncul tău s-a născut de Florii, așa că m-am gândit să-i fiu eu nașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nimeni. Acut sentiment al ratării. Cineva, ceva extrem de greu de definit, parcă îmi pune credința la îndoială. Dar "credința" în ce anume? Nu sunt capabil nici măcar să gust din acedie, în formele ei rudimentare. Fapt de viață: mă vizitează o vecină, o fată de firmă. Este simpatică și plină de viață. Mă întreabă ce citesc, în dorința de a închega un minim de comunicare, așa cum cred că a învățat ea la seminariile plătite de marea companie de comunicații mobile. Îi arăt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de comunicații mobile. Îi arăt cartea lui Teodor Baconski, Eseuri despre urbanitatea credinței. Întâmplător, am utilizat ca semn de carte o bucată de carton dintr-un ambalaj de săpun FA, nu am avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură privire pe rândurile scrise, dar când ajunge la semnul de carte, miroase nerăbdătoare, prelung, parfumul artificial păstrat în memoria de carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Engelmann și Aldi, pe strada Ion Vasi s-a produs marea schimbare de stil în tehnica, ba chiar arta căratului. Până și băbuța a spus că ar fi mers la piață cu o pungă așa ușoară. Cum tot mai multe vecine plecau în Germania cu familiile lor, visul meu de domnișoară era să primesc cadou de Paști și de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai prevăzătoare și organizată. De Crăciun primesc de la Kety și Fodori butuci gata tăiați și bulgări de cărbuni plini de pământ, care însă ard bine. Mai aduc câte o sacoșă de lemne și părinții fetelor cu care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ajuns să le fabric pentru uzul altora. * Mi-a venit ciclul odată cu Revoluția. Nu-i nici o metaforă aici, probabil că nici nu mi-aș fi ținut minte prima menstruație, dacă nu s-ar fi suprapus cu acele zile când o vecină a sunat la ușa lui Jeni, sora bunicii mele la care-mi făceam eu de cap, ca să-i spună conspirativ să deschidă televizorul. Care televizor, când era ora două după-amiază?! La finalul celor trei zile petrecute cu ochii țintă la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea „să fie servitoare“. Țigăncile nu rezistau prea mult la noi, pentru că standardele spartane ale mamei - de fiert scutecele, tacâmurile și de hrănit și schimbat bebeluși, fără ca, în tot acest timp, să tragă din țigară sau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
astăzi - că reprezintă o „cruce care trebuie dusă“, în ciuda faptului că era tânără, solară și plină de iubire. Indiferent că împărtășeau sau nu această ideologie de martir cu privire la viață, femeile din jurul meu, de la bunici și mătuși până la prietenele mamei sau vecinele de la bloc, cădeau la pace și unanimitate când venea vorba despre „crucea căsniciei“, indiferent cât de răsfățate sau de iubite păreau. Eram la liceu deja când gazda mea din clasa a zecea mi-a spus că, dacă ar fi știut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de sfârșit de an. Îmi spun că pentru medici pachetele de cafea nu au același miros al inaccesibilului. Impulse: Aveam o colecție inedită de deodorante și de sticle de parfum goale. Făceam rost de ele din diferite surse. Una dintre vecinele mele avea o soră mai mare ce se măritase cu un grec. De la ea proveneau majoritatea pieselor: Fa, Rexona, Impulse, Ro și câteva cutii goale de ciocolată străină. Nu-mi aduc aminte decât de un singur ambalaj auriu, marca Toffee
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]