2,333 matches
-
Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce. Vecina de scaun, care și-a scos o carte din geantă, își face cruce în momentul decolării. Mă grăbesc s-o imit. Apoi, iau o hartă, să mă lămuresc ce traseu de zbor vom urma. În jur, pasagerii citesc, moțăie sau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un drum la Paris e un eveniment. Distanța dintre Boston și Chicago e mai mare. Totul arată, însă, ca un zbor de rutină. Ca într-o cursă București-Cluj. Americanii au altă percepție a distanțelor. Nu au "complexul spațiului", ca noi. Vecina mea își face cruce și când roțile avionului ating pista. Am ajuns la Newark. La ieșirea din coridorul-burduf, mă așteaptă o funcționară a companiei "Continental" pentru a mă îndruma spre avionul de Chicago. Dar nu mai am nevoie de serviciile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ca să i se puie sub saltea pantalonii pentru dungă. În pantalonii ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încîntat. Ce rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era încă frumoasă, elegantă, zdravănă. Bărbatul său, avocatul Segal, avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi bine că s-a eschivat să ne invite! - Avea o scuză plauzibilă: scutura casa. Acum este totul aranjat, după spusele lui madame Pitpalac. În definitiv, o putem lua pe Lidia la plimbare, dacă îi face plăcere. - Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deschise, după noroc dar ce interdicție funcționează cu adevărat în România, Basarabia y compris?) și că au socotit că refugiul lor urma să fie temporar. Ei bine, în privința asta s-au înșelat; cheile de la case, pe care le-au lăsat vecinelor rămase, cu orice risc, acasă, prea bătrâne sau prea bolnave pentru a mai suporta încercarea refugiului, aveau să rămână simple amintiri 1. Pentru că basarabencele nu s-au mai întors niciodată acasă. Asta este cât se poate de adevărat. Dar tot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
străine. Era deja, cred, în ultimul ei an de viață când, în timp ce îmi petreceam, ca de obicei, o parte din concediu la Brașov, a vizitat-o o vecină nu cu mult mai tânără. Cam la fel de puțin școlită ca și mama, vecina vorbea cu însuflețire despre mai tot ce era la modă, inclusiv despre aplicațiile microprocesoarelor, un subiect de ultimă oră pe vremea aceea. Mama nu auzise de microprocesoare. Era clar pentru mine, mama trăia într-o altă lume și nu mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte. În ultima ei seară ușa n-a fost încuiată. Dincolo de ușă, pe palier, ardea lumina de pe scară și vecina ei, doamna Saicovici, nu bănuia nimic. Mai era ceva mai puțin de o oră și jumătate până la miezul nopții. Lucian și-a amintit de atâtea ori, după aceea, de doamna Saicovici, prietena ultimilor ani de singurătate a mamei, o bucovineancă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jenat -, eu n-am fost niciodată măritată. Așa s-a-ntâmplat. Așa că, orice s-ar zice, se cheamă că sunt domnișoară. Asta este, nu pot să schimb eu lucrurile... Mama se amuzase, în felul ei reținut, de pretenția comică a vecinei, întrebându-se cam ce vârstă ar putea să aibă vecina ei bucovineancă. Cu puțin înainte de a muri aflase întâmplător că avea șaptezeci de ani. Vestea o consolase întrucâtva și îi spusese lui Lucian, cu o ușurare vizibilă: ei, nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de politică! se revolta domnul Racolțea. S-a strecurat până și în armată! În nouă sute șaișpe, până în nouă sute optișpe, cât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în legături de chei, între timp ruginite, agățate în cui, pe tocuri de ușă, undeva prin pivnițe sau prin poduri; astfel că și cheile de la casă pe care doamna din fotografie, cea din dreapta, adică mama mea, le-a lăsat unei vecine în vârstă așteaptă cine știe în ce loc să reintre în posesia deținătoarei de drept; dar deținătoarea de drept nu mai e de găsit. 2 Cămin fiind, de pildă, cel lăsat în Basarabia. 3 Nici nu vreau să dezvălui numele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe loc. Vestea s-a răspândit ca fulgerul în toată țara. - Au murit doi oameni, îi spuse mama Olgăi vecinei ei, doamnei Lucreția. Când a aflat însă, la scurt timp, că unul dintre cei doi era chiar soțul ei, peste casa lor s-a așezat norul negru al necazurilor. Noianul mâhnirilor avea să planeze ca o pasăre venită din întunecimi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai fi supărat, nu? - Cu siguranță! - Te rog să mă scuzi. Hai să fim serioși: cine-i fericita!? - Ce să mai lungim vorba, vecina ta, Ina! - Nu mai spune? Da’ știi că are gusturi rafinate băiatu’! Mai rar o domnișoară atât de stilată, de... Înseamnă că în curând vom avea o nuntă în cartier. Și eu cu ce te pot ajuta? - Am venit să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mult de cel postnouăzecist, care v-ar putea provoca un accident cerebral sau cardiac (Doamne ferește!). 4. La fel ca un pahar de vin, ceașca de cafea oferă un plus de satisfacție când este savurată la o repriză de bârfă cu vecina de pe palier sau cu cea mai bună prietenă; 5. Dacă doriți să evitați „vorbele” care pot să apară despre tratația la cafea, serviți delicioasa licoare împreună cu Pekinezul dumneavoastră, care nu se fandosește și nici nu duce vorba; 6. În fine
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
dar, așa, ca de o curiozitate: au făcut bine, oare, ce-au făcut? Nu știu. Mai duten... Du-te și tu. Și dezbaterea se încheia, pe bosumflatelea! La magazin, pentru cumpărări, de-ale casei, de-ale gurii, mai cu seamă: vecine, vezi, că iar au scumpit cutare și cutare... ce părere ai? Nu știu. Bine, mă, om nebun: dar, nici asta nu știi? N-ar trebuit să știi? Nu. De ce? De astea știe nevasta. Dacă vreți să-i aflați părerea, duceți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lucrurile cele mai de preț și începu să plângă înnăbușit, să nu o audă nimeni, strângând fotografia la piept. Regretă căsătoria cu Petre. În fiecare duminică mergea la biserică, la sf. Liturghie. În drum spre casă, venea însoțită de două vecine. Una dintre ele i se adresă: - Te vedem mai trasă la față. Nu mai ești tu, cea de dinainte de a te mărita. - Tanti Florica, îi spuse celei care vorbise, sunt foarte obosită.În afară de faptul că merg și la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Mama lui Petre nu mai scoase o vorbă și plecă așa cum a venit. Pe drum se mâhni așa de tare de această situație că se sufocă, nu mai putea să respire. Se așeză pe o băncuță la poarta unei vecine să își revină. Se gândea acum; ce-o să facă fiul ei cu atâta gospodărie pe cap și ce frumoasă gospodărie avea! O să se aleagă praful și o să râdă lumea de ei. Dar când își reveni se gândi că sunt destule
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a intrat în viața lui Tamba. Era duminică dimineața și lenevea în pijama. A auzit glasul mamei și al unei femei însă n-a dat importanță și a citit în continuare romanul care i se părea mai captivant decât probabila vecină. Ele continuau să discute vesele când deodată pătrunse mama lui în cameră cu un pisoiaș în brațe urmată de dirigintă, care-și băgă capul pe ușă, curioasă de reacția elevului : - Laur, ai musafiri! Pe doamna dirigintă și acest pisoiaș minunat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
În acel an doar două clase A și C au încăput în Anexă, total izolată de restul școlii. Avea la C numeroase cunoștințe: Cornel văru-său, Radu matematicianul liceului, Dorin prietenul de la cercul foto și coleg până în clasa VIII- a, Emilia vecina lui de la 3 ani, Ică impresionant prin vocea lui ș. a. Era o clasă întunecată și mică și se potriveau fix cu numărul de locuri din bănci, însă le plăcea< nu simțeau tumultul școlii, existau numai ei, profesorii și libertatea! Norocul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără să știe încotro o poartă pașii. Nu înțelegea și nu știa dacă o va ierta vreodată. Fără să spună o vorbă, Lățosul o aștepta cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu un prieten ne-am ascuns în grădina unui vecin crezând că nu e nimeni acasă. Avea însă un vișin plin cu fructe zemoase și acrișoare. Ni se făcu poftă și am luat din vișin, însă noroc n-am avut. Vecina veni cu o bâtă și de frică am căzut jos. Am fugit cât am putut, iar după aceea am intrat în grădina unui alt vecin. Aici, era un măr văratic cu fructe coapte și dulci. Ne-am urcat în el
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau poate au moștenit averea vreunei rude îndepărtate, răutăcioase, pentru care ei au rupt periodic câteva minute din timpul lor. Prea puțin contează cum. Cât despre timpul liber, știu doar că nu le lipsea. Zis și făcut. Două vorbe cu vecina ca să le ude florile, un telefon la Ionică, nepotul preferat al doamnei Kely, ca să le hrănească și să plimbe câinele și numeroasa familie se pregătește de plecare, mai puțin Violetta. Elevă pasionată de istorie și lectură, fata a preferat să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]