471,565 matches
-
compun. Această apartenență modală comună conferă grupajului de părți componente ale noubei unitatea și coerența necesare unei suite. Rațiuni practice legate de morfologia instrumentelor au condus de asemenea la ordonarea pieselor în cadrul suitei nouba după principiul apartenenței modale. Având în vedere faptul că nu se putea schimba acordajul instrumentelor după fiecare piesă, s-a ajuns la varianta unui acordaj unic pentru toată suita. Suita nouba este interpretată de către soliștii vocali și de către instrumentiști în heterofonie. Vocile se întrepătrund, fiecare interpret expunând
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
nord africane. În Maroc numărul suitelor nouba inventariate a fost de 11, în Algeria - 12 și în Tunisia - 13. Menționăm că în paralel, au fost transcrise și diferitele variante existente ale acestor suite. Să examinăm mai îndeaproape din punct de vedere modal acest inventar de suite nouba transcrise și repertoriate în cele trei țări din Maghreb. Din cele 11 nouba ale repertoriului existent în Maroc, nici una nu este bazată pe moduri ce conțin micro intervale. Toate modurile suitelor nouba din Maroc
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
și influența muzicii provenite direct din Orient - în special prin intermediul mass-media - a modificat substanțial structura modală a repertoriului algerian, extrem de abundent în microintervale în zilele noastre. Situația Tunisiei a fost destul de diferită, în special datorită situării sale din punct de vedere geografic. Foarte expus influențelor de tot felul - otomane, orientale, evreiești - repertoriul arabo-andaluz a suferit transformări la nivelul structurii sale modale încă din secolele precedente. Astfel, micro-intervalele au pătruns în muzica andaluză tunisiană de foarte multă vreme, primele transcripții realizate la
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
footnote cf. Ivanka Stoïanova, citată de Christian Poché, p. 76. footnote>), la multe secole după apariția primei suite arabo andaluze de tip nouba. Relația poezie-muzică Structura noubei arabo andaluze este bazată pe o serie de poeme cântate. Din punct de vedere literar, aceste poeme pot avea mai multe forme. Ele sunt în general scurte, fiind formate din două până la șapte versuri. Cele mai multe poeme au cinci versuri. Autorul acestor poeme nu este întotdeauna cunoscut, dar se știe că există poeme create în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
bază al noubei, ce s-a păstrat până în sec. XX. Un alt aspect esențial legat de importanța luth-ului în muzica orientală este faptul că toată teoria muzicală tonomodală arabă se bazează pe digitația specifică acestui instrument. Din punct de vedere organologic, luth-ul oriental este un instrument cu coarde ciupite, având un gât scurt, o limbă fără taste - spre deosebire de luth-ul european - și o cutie de rezonanță în formă de jumătate de pară. Aspectul lui este extrem de asemănător cu cel
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Al-Tifashi atestă în sec. XIII prezența în Al-Andalus a unui instrument aerofon, ce se bucura de o largă apreciere. El îl denumește buq, descriind-ul ca pe un corn și asociind-ul în special muzicii de dans. Din punct de vedere organologic, instrumentul denumit buq era prevăzut cu o ancie, ce se continua cu o serie de tuburi din trestie, cu diametre din ce în ce mai mari, ce formau în acest fel o structură tubulară de tip antenă telescopică. Găsim reprezentarea grafică a acestui
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
de Santa Maria. Se presupune că timbrul delicat și subtil al acestui aerofon era adaptat mai ales interpretărilor rafinate ale poemelor de tip sawt și muwashshah, anterioare apariției suitelor nouba. Acest instrument este considerat astăzi dispărut, atât din punct de vedere muzical, cât și organologic. Flautul oriental oblic, denumit nay, a apărut în muzica arabo-andaluză la o dată relativ târzie, fiind adus în Africa de Nord odată cu dominația otomană. În muzica turcă, instrumentele de suflat sunt adeseori asociate cu coardele și percuția. Nay-ul a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
rând formulele melodico-ritmice cele mai uzitate în acest cadru modal. Majoritatea artiștilor se limitează la executarea unor anumite clișee ritmico-melodice, caracteristice modului respectiv. Adevărata improvizație de tip istihbar cere însă ca instrumentistul să fie inspirat și implicat din punct de vedere emoțional în realizarea acestei creații instantanee. În cadrul culturii muzicale arabo-andaluze, istihbar este cea mai veche formă de improvizație, prezentă de altfel în totalitatea repertoriilor ce se regăsesc astăzi în țările Africii de Nord. Istihbar este considerat a fi singurul tip
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
tehnice și sonore extreme ale instrumentelor, se pot efectua inflexiuni la moduri - sau chiar tonalități - mai îndepărtate, libertatea improvizatorică oferită interpretului fiind mai mare. Mult mai amplă ca dimensiuni, improvizația taqsim favorizează libera exprimare a interpretului, atât din punct de vedere tehnic, cât mai ales expresiv și emoțional. Nu se poate vorbi totuși despre o improvizație cu caracter aleator, fiecare mod explorat având anumite reguli de respectat. Există anumite momente ce trebuie marcate, cum ar fi punctele de plecare, momentele de
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
etapă pe continentul European. Interferențele sale cu cultura europeană începând din perioada renascentistă sunt recunoscute și studiate intens pe cele două maluri ale Mării Mediterane. Tematica muzicii arabo-andaluze reprezintă un subiect de studiu extrem de actual nu numai din punct de vedere muzicologic, dar și din punct de vedere social sau istoric. Cercetările efectuate în țările arabe, în Europa sau în America și Canada devin din ce în ce mai numeroase și mai aprofundate, ramificațiile acestora fiind de multe ori inter disciplinare. În acest sens, cercetătorul
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
cultura europeană începând din perioada renascentistă sunt recunoscute și studiate intens pe cele două maluri ale Mării Mediterane. Tematica muzicii arabo-andaluze reprezintă un subiect de studiu extrem de actual nu numai din punct de vedere muzicologic, dar și din punct de vedere social sau istoric. Cercetările efectuate în țările arabe, în Europa sau în America și Canada devin din ce în ce mai numeroase și mai aprofundate, ramificațiile acestora fiind de multe ori inter disciplinare. În acest sens, cercetătorul orientalist Christian Poché subliniază : „le XXe siècle
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
neînsemnate, și care întru nimicnu fac să se prevadă vastele consecințe. Maestrul parvine să ne transporte în prezența unui sistem, a unui hipersistem, care nu exprimă o ordine științifică numai, ci înglobează în arhitectura-i hiperbolică, de asemenea, punctele de vedere artistic și filozofic ale domeniului tratat. Ceeace l-a minunat din primul moment, poate, pe Maestru, a fost, probabil, analogia, diverse similitudini, dintre metrica jocului nostru popular și aceea a versului grec. Cu o intuiție proprie genialității, el vede în
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
cu simplicitatea relativă, a dansului. Inutil? Nu. Căci ea nutrește trupul dansatorului cu supraabondență de energie, necesare executării cu maximum de însuflețire a „pașilor”. Melodiile - 116 - comunicate, în opera sa, de Maestrul Gh. Popescu Județ sînt, din acest punct de vedere cît se poate de convingător grăitoare. Ele alcătuesc încă o valoroasă contribuție la mărirea tezaurului nostru folcloric. Demult, demult, poezia și muzica nu mai sînt un joc. Iată acum că nu mai e un joc nici jocul! Ci o muzică
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
david și Goliat (oratoriu, 1929), toate de o inalterabilă și perpetuă actualitate, ceeace n a împiedicat iureșul atîtora ce s-au demonstrat îndreptățiți a mi-o lua fără nici o jenă înainte! Și pentru că am ajuns aici, nu pot trece cu vederea faptul că un tînăr silitor și talentat compozitor al nostru, anunțînd în ziare că se pune să scrie o trilogie dramatică muzicală, mă face să mă întreb fără nici o idee de ironie, de răutate, de bîrfeală ori calomnie, dacă nu
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
guste și să se bucure de lumină prin aceea că are în el, în chip firesc, o astfel de alcătuire de a putea percepe lumina cu care e înrudit, întrucât nici degetul și nici un alt mădular trupesc nu poate ajuta vederii, nefiindu-le dată în chip natural această însușire înrudită, tot așa și când e vorba de părtășia cu Dumnezeu, trebuie să presupunem că e cu putință doar atunci când cel ce gustă din ea și se împărtășește din ea are în
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
sînge!/ Bărbații se-adună, mănîncă placenta din femeia ce/ naște:/ grecii-și mănîncă alene copiii” nu poate fi ipostaziată drept o „impregnare cu Eros a universului”, citându-l pe Petru Creția. Așa cum niciunde firul narativ nu confirmă acest punct de vedere. Erosul este aici dezavuat de sensul său originar, măcinat până la dezumanizarea Întregii fibre a universului. El este substituit de degradare existențială, de structuri umane descompuse, de obsesii organice. Surprinzându-și lectorul, Într-o Încercare măreață de a-și duce la
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
textual sau vom aduna teancuri din ce În ce mai mari pe birou de cărți ce ne lasă indiferenți, cu un gust ușor amar a ceva ce ar fi putut să fie, dar nu mai e? Literatura a ajuns se pare, din puct de vedere estetic, la o fază În care formula aleasă pentru desfășurarea materialului narativ este aproape cel mai semnificativ indiciu despre calitatea volumului. Din acest punct de vedere, romanul De vei lua aminte la greșeli al lui Andrea Bajani se configurează lin
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
să fie, dar nu mai e? Literatura a ajuns se pare, din puct de vedere estetic, la o fază În care formula aleasă pentru desfășurarea materialului narativ este aproape cel mai semnificativ indiciu despre calitatea volumului. Din acest punct de vedere, romanul De vei lua aminte la greșeli al lui Andrea Bajani se configurează lin și dă cititorului posibilitatea de a se situa ușor și confortabil Încă de la Început În interiorul universului narativ. Atât acțiunea, cât și finalitatea ei sunt ușor de
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
o permanentă falie Între ceeea ce este și ceea ce se percepe. În cele din urmă, De vei lua aminte la greșeli apare ca un melanj interesant de tehnică și tematică, pe fundalul a două lumi opuse din atâtea puncte de vedere. Influențele culturale, percepția lor și viziunea asumată asupra vieții construiesc un personaj complex, interesant, Întro interacțiune perpetuă și vie cu mediul din România și devenirea interioară.
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
era Întredeschisă, parcă pregătită să răspundă. Părea să-i Întoarcă privirea, cu pleoapele jumătate Închise, privindu-l cu răbdare./ „Nu e de mirare că Ți-e frig Agnes, i-a spus”/ Avea cămașa de noapte deschisă, lăsându-i pieptul la vedere. În unele locuri, pielea era la fel de albă ca pânza, dar În alte părți avea pete, ca și cum ar fi stat prea mult timp lângă foc. I-a Încheiat cămașa la toți nasturii, apoi a tras o pătură de pe pat și a
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
Harrison discută Și inversiunea de sexe, prin care căsătoria dintre un iubit Și sophia feminină este declarată a fi aceeași precum căsătoria dintre suflet (psyche în limba greacă veche e de genul feminin) Și Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu este epectatică. Vederea Lui în întuneric. Să notăm mai întâi de toate ceea ce precizează Sfântul Grigorie în chiar secțiunea omiliei a treia<footnote Omilia a III-a, GNO, VI:91. footnote>: „Cunoașterea Binelui care transcende orice intelect ne vine prin virtuți, chiar dacă este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Și totuși, această mireasmă - sau reflexie, dacă preferăm imaginea oglinzii - permite numai o cunoaștere indirectă Și inadecvată a lui Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie; pentru că „... chiar dacă o persoană ... oferind mireasmă prin parfumul faptelor zilnice, ar deveni perfectă din toate punctele de vedere, acea persoană nu posedă suficientă mireasmă pentru a privi Cuvântul divin așa cum nu poate privi discul soarelui”<footnote R. A. Norris, „The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs”, în Anglican Theological Review, 80, 4, 1998, p.
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
cale continuă<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a V-a, P. G. XLIV, col. 864C. footnote>. Rolul principal al Sfintei Scripturi este însă ca, după ce ne-a făcut cunoscut pe Dumnezeu, să nască în noi dorința vederii Lui descoperite, față către față, sau «de a vedea soarele în aer liber», cum spune Sfântul Grigorie. Pentru aceasta ni se cere însă desăvârșirea vieții, apoi ni «se arată lumina adevărată ...,prin unirea cu firea noastră»<footnote Ibidem, col. 864C
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
această numire nu este potrivită, întrucât Cel dorit se arată acum în alt chip. El „se aseamănă cu o căprioară Și se compară cu un pui de cerb” (δορχάδι γάρ ὁμοιοῦται χαι νευρῶ παρειχάζεται). Și apărând nu stă nici la vederea noastră, nici pe locul lui, ci sare pe munți, aruncându-se de pe vârfuri pe<footnote Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 31. footnote> culmile dealurilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a VI-a, P. G. XLIV, col
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
fericirea nu constă în cunoaștere, trebuie „să-L avem pe Dumnezeu în noi înșine” Și să contemplăm în chipul Său (sufletul) curățit energiile îndumnezeitoare. „Sufletul recunoaște ceea ce caută (pe Logodnicul său) numai în ceea ce rămâne de neînțeles pentru el”. Dincolo de vederea inteligibilă se deschide calea tainică unde „cunoașterea devine iubire-agape”<footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Traducerea, prefața Și notele de Pr. Lect. Dr. Vasile Răducă, Editura Christiana, București, 1995, p. 54. footnote>. Cu cât progresăm mai mult în cunoaștere, cu
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]