15,959 matches
-
umor, (acesta este doar mijlocul prin care autorul îți exprimă multitudinea de sensuri filozofice și de înțelepciune), doresc să lămuresc etimologia cuvintelor care sunt incluse în titlul acestei lucrări:U-Mor este un cuvânt compozit format din consoana U și un verb care înseamnă trecere în neființă,amândouă la un loc dau un alt sens acestui cuvânt: U-Mor, care înseamnă, înclinare spre glume și ironii ascunse sub aparențe de seriozitate.Cartea mai are un al doilea titlu ,acesta este explicativ,Expresii,care
IOAN MARINESCU-PUIU- U-MOR DE RÂS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361763_a_363092]
-
cântărești cuvintele!(Un vânzător prins cu lipsă la cântar) sau Mi-a sunat ceasul!(Un ceasornicar muribund). În Nici-Nu-Știu-Cum-Să-Le-Zic Ioan Marinescu-Puiu abordează sinonimele dândule sensuri și noi înțelesuri;Eu nu tăgăduiesc, eu infirm!(Un olog la anchetă).Aici, autorul dă verbului infirm sens de substantiv adjectival,sau Îl cunosc ca pe un cal breaz(O iapă),aici substantivul cal și adjectivul breaz devin împreună un adjectiv pentru o persoană eliptică din propoziție.Adică,un ins cu comportări ne civilizate care încalcă
IOAN MARINESCU-PUIU- U-MOR DE RÂS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361763_a_363092]
-
ia zborul, căci proaspătul potentat este îndată somat de misiunea istorică adjudecată să nu-și risipească energia și autoritatea cu flecuștețe, ci să le folosească pentru consolidarea poziției sale și a clanului din spatele lui. Dacă avem în vedere relația dintre verbele a vrea și a putea, atunci ni se impun atenției cele două tipuri fundamentale de putere: supratemporală și temporală. A) Puterea supratemporală sau divină este puterea egală doar cu ea însăși și care prin veșnicie și perfecțiune, două din atributele
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
un amestec uniform de noi înșine, nouă. totul este grațioasa iluzie- unicat al gândirii umane, liberă să alerge circular sau razant în cușca valorilor false. gratiile au aroma minciunilor iar baza poate fi sigură dacă apeși cu toată talpa pe verbe. următorul actor- spectator poate intra... Referință Bibliografică: spectacol / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 789, Anul III, 27 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SPECTACOL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351982_a_353311]
-
ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordanta, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerentă revelatoare a verbului a fi care ne supune pe toți. „Ca să-mi cunosc adâncurile/ trebuie să-mi aflu malurile/ doar așa voi reuși/să număr stelele/ ce se ascund în mine” (Trebuie) reprezintă artă poetica a Eleonorei Stamate. Mustind de semnificații existențiale, intrinseci
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
lovește el pătrunde gândul trupul a ales să fie șorț de gală trăirilor s-a ridicat s-a târât a lăsat pașii să umple golurile dintre file cu victorii facile a adormit într-un țurțure prelung tocmai când tu silabiseai verbul a iubi apoi toate s-au răstignit într-un poem poveste fără metafore ca un coș de nuiele în plin pat de nuferi neînfloriți pentru că totul e verb mișcarea se naște și moare ca un flux reflux al unui val
PIATRA UNGHIULARĂ AȘTEAPTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352326_a_353655]
-
victorii facile a adormit într-un țurțure prelung tocmai când tu silabiseai verbul a iubi apoi toate s-au răstignit într-un poem poveste fără metafore ca un coș de nuiele în plin pat de nuferi neînfloriți pentru că totul e verb mișcarea se naște și moare ca un flux reflux al unui val oval din piatră cubică piatra unghiulară așteaptă la colț de vers curgerea cuvântului iubire Anne Marie Bejliu, 8 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: piatra unghiulară așteaptă / Anne Marie Bejliu
PIATRA UNGHIULARĂ AȘTEAPTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352326_a_353655]
-
nivel structural, acolo unde obțiunea pentru un stil înseamnă absorbția sa ca forma mentis. În perioada aceea, literatura pre-eminesciană - până pe la 1870, în mare măsură una a Munteniei și a Moldovei - „provine” din Franța. Iar sensul care se cuvine dat verbului utilizat aici se deslușește cu maximă claritate dacă raportăm nevoia de literatură, ca fapt cultural, la nevoia timpului pentru obiecte aparținând lumii concrete. Folosind cuvintele lui Roland Barthes, vom constata că apariția unor noi nevoi este indisolubil legată de admiterea
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
de stil utilizate (mai ales metaforele) sunt pline de miez literar, transmițând profunda trăire a eului liric. Dorința (din păcate irealizabilă) de întoarcere la iubirea de altădată, este deplină și copleșitoare, fiind evidențiată atât ideatic, cât și morfologic (prin unele verbe bine plasate). Intimitatea iubirii pierdute, dar dorite continuu, apare uneori mai direct, alteori mai discret, creând o magie poetică, un tot poetic unitar. Repetițiile completează universul liric, accentuând, dar și amplificând dorul, punctând, în mod cu totul potrivit, mesajul poetic
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
divergente adesea - iubirea sacră și rațiunea profană - sub același acoperiș al ființei umane. Retorica vocii interioare se dezvoltă prin contrapuneri de trecut și prezent, prin alternări între un punct final și pragul unui alt început, care se bazează pe virtuțile verbului poetic și ale metaforei. Constantă rămâne statornicia în idealul căutării deplinului înțeles, în alcătuirile complexului univers uman, „între eros și thanatos”. Pulsațiile versurilor sunt viață din propria-i viață, căci, în esență, litera spiritului este cea care lucrează ființa, între
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
ne poartă prin diferite locuri și timpuri în „Scrisorile pelerinului”, un pelerin aflat în căutarea unui Ierusalim pe care nu-l găsește și care poposește din loc în loc prin Malta, stând de vorbă cu cavalerii, mergând printre palmierii Granadei, unde „verbele la timpul trecut/ se îneacă în prezent”, ajungând chiar și în nordicul Helsinki, unde „la ora zece noaptea/ soarele e încă pe cer”, sosind în Argentina, unde „am mai călătorit/ de la Apenini la Anzi cu Edmondo de Amicis”, revenind din
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
șapte sfinți cu lacrimi de smirna, adânci și cuminți, Au plecat astăzi sfinții în beciuri de lut; mi te cântă-n litanii, te beau din trecut. În gândul de ieri, opt poeți te-au vestit cu versuri de ocna și verbul smintit te-au scris pe iluzii, rostire de hau, punând amintirea să-mi fie calau. Din mână de ieri mi te-au smuls șapte furi călare pe umbră din zece păduri... Opt icoane de maici și o mie de mari
IERI... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352596_a_353925]
-
ce este nou. Cam de aici, din aria acestui gen de publicistică care presupune ușurința mânuirii cuvântului spre informare, cred eu că vine și partea de bună intenție a improvizaților autori de recenzii: Exercițiul gazetăresc le-a format acestora cursivitatea verbului, iar interesul pentru popularizarea a ceea ce e nou în cultură nu poate fi decât un act meritoriu, mai ales în contextul de astăzi, când cartea, beletristica, lectura se află pe post de cenușăreasă și, cel mult, addendă la viața mondenă
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
le intuiește și care îl conduc spre starea de grație premergătoare intrării într-un ținut eliberat de vremelnica impuritate mundană. Nostalgia recâștigării statutului binecuvântat al Logosului presupune viețuire în zona de puritate și lumină a Poeziei. Conținuturile inconștientului activate prin verb evocă tocmai nostalgia Paradisul primordial și a Timpul său acronic și îngăduie retrăirea prin poezie a momentului unic ce premerge ruptura de timpul sacru și căderea în timpul profan. Fiecare imagine poate să conducă la această urzeală a textului și la
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
aici analiza în sens științific. Cum spuneam, dacă reușesc să transpun simpla perplexitate amuzată care mă cuprinde uneori prin conversațiile poliglote, consider deja că mi-am atins scopul cu vârf și-ndesat. Mă rezum așadar la un singur exemplu: banalul verb german „nehmen” („a lua”) este doar unul din numerosele cuvinte care poate schimba complet sensul oricărei fraze, în funcție de „adaosul” cu care se completează. Aufnehmen, annehmen, abnehmen, ausnehmen, benehmen, erstnehmen, entnehmen, einnehmen, hinnehmen, hochnehmen, mitnehmen, vornehmen, wahrnehmen, zunehmen sunt derivatele sale
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
a slăbi, a excepta, a se comporta, a extrage, a îngurgita, a accepta, a lua în râs, a prelua, a-și propune, a sesiza, a se îngrășa. Spart în două, cu prefixul aruncat ca un cârlig de undiță la final, verbul acesta mă ține cu sufletul la gură. Circa o mie de cuvinte am folosit aici pentru a exprima ceva care tot neclar a rămas. Iată esența: dacă destinul unui om e influențat de cuvinte, care-l împing la fapte, atunci
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
are o natură statică. Timpul are o natură perisabilă. Locul petrecerii cuvântului e trecător, nu cuvântul.” Legat de viața personală a poetului despre care Nichita s-a pronunțat într-un poem încântător, acesta spunea: “viața personală a poetului este avatarul verbului care se vorbește pe o orbită spațială în jurul subiectului său, în jurul unui nume, în jurul unui substantiv.” În privința autoportretului pe care Nichita și-l face într-un interviu cu Florin Mugur, „Arăt întocmai ca o mirare a mea”, el adaugă: “acel
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
interzis, dar Vieru nu; prin Vieru, l-am cunoscut pe Eminescu.” ION ALDEA TEODOROVICI Trecem în viață unii pe lângă alții, fiecare pe culoarul său destinic, intrând în timp și ieșind din el cu aceeași chinuitoare dorință de tălmăcire profundă a verbului „a fi”. Pentru unii, tălmăcirea aceasta are o importanță minoră. Alții, în schimb, o transformă în crezul fundamental al propriei lor ființări terestre. Este și cazul Doinei Aldea Teodorovici, un destin extrem de scurt, aproape egal ca întindere temporală cu cel
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
Am văzut schele de brad, Soarele cum se-nconvoaie, Luna fleșcăită-n ceruri Parc-ar fi lână de oaie. Câteodată locuiesc În cuvinte muribunde, În urechea nopții dorm Doar cu visele cărunte. Rareori mă mai gândesc La filozofia vieții Și la verbul te iubesc Cum adesea mint poeții. Persiflate vorbe mari Care merită tot hăul, Nu mai fiți așa avari, Filozof este și boul. Umbra-mi umblă singurică, Trece biata și prin vad, Aripă de rândunică, Ploi de toamnă care cad. Închid
CATRENE DESPRE VIAŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351356_a_352685]
-
Formă poemului Am văzut cum ploua cu picături pătrate formă nu este nuc fără nucă ochiului un cui poate fi un vers prin care gândul sfredelește gardul dintre noi poemele pot fi vitraliile din biserică dincolo de care ziua este anticamera verbele sunt forme în mașina mea de scris forme în litere de plumb prin care cuvintele mă părăsesc articulând scheletul acestui poem. Al.Florin ȚENE Al.Florin ȚENE THE FORM OF THE POEM ( Formă poemului ) I have seen How it could
FORMA POEMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351397_a_352726]
-
curte la nichita stănescu și l-a găsit îndrăgostit de o stea, de ce ești tristă, iubita mea? nichita dormea somnul de veci, sunând clopotul lunii pe cerul surpat, în cristal de cuvinte era îmbrăcat, iubito, de ce vreai să pleci? aleargă verbele nebune după el într-o qadrigă cu șapte cai viața lui stă spânzurată în rai, un biet muritor cu suflet rebel. osul lui, s-a făcut piatră de jad, și-a rămas gol un mormânt, a fugit într-o noapte
A CĂZUT NOAPTEA PE BRÂNCI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351418_a_352747]
-
te mai visez/ din când în când. Atunci când scriu poeme". Efortul de cristalizare a trăirii în cuvânt se bizuie pe zbuciumul real al poetului la înserarea vieții. Sufletul pare textualizat, construit după o rețea semantică precum cartea crește din anatomia verbului: Apoi ai plecat, se făcuse târziu.../ Noaptea, nici ea, n-a mai venit înapoi./ Mai păstrez și astăzi în memorie viu,/ Țipătul zăpezilor puse din noi". Obsedat de himera profunzimii, de rădăcinile arhetipale ale ființei, poetul desfide existența amorfă și
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
Ideile acestui poem se strecoară în metaforă In propriul subânțeles atât de viu. Stelare insule culeg dimineți în anforă Mărturii de lumină din care sorb, târziu. Să lupt cu Goliot mi-e rândul In clipa versului și-al evocării Cînd verbul cade-n mine îmbălsămându-l In amurgul împins în secunda uitării. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Aminitiri din miezul unui poem / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 344, Anul I, 10 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
AMINITIRI DIN MIEZUL UNUI POEM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351515_a_352844]
-
fără preț în comparație cu slava - Aceluia - și în comparație cu lumina cea adevărată” [67] . Frumusețea dumnezeiască reflectată în lume, exercită o mare putere de atracție; Sfântul Dionisie Areopagitul subliniază că sensul cuvântului frumos - το καλον, este acela de atracție, chemare, căci vine de la verbul καλεω - eu chem [68] frumusețea omului, chip și asemănare. În antichitatea greacă frumusețea omului era interpretată ca teofanie: sălășluirea zeului în trupul unui muritor. La Sfinții Părinți frumusețea omului nu numai că își păstrează caracterul sacru, dar ea este considerată
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
generație, prin formație și, deopotrivă, printr-un fel de afinitate stilistică, tuturor celor trei spații. După cum pasiunea sa pentru scenă, pentru viața teatrului, a spectacolului se întâlnește, într-o armonioasă și originală unitate, cu atracția, la fel de constantă, la fel de tiranică, pentru verbul poeziei. Lumile celor două universuri reverberează una spre cealaltă, ca o oglindă cu două fețe. De aici, poate (dar nu numai), titlul, focalizând, pe de o parte, factura elegiacă a poemelor și, pe de alta, solitudinea actului poetic. Monologul liric
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]