25,772 matches
-
Traian Băsescu propunerea de revocare a lui Teodor Baconschi de la MAE. "Regret derapajele și stângăciile verbale ale unor colegi de-ai mei la adresa protestarilor din stradă. Și prezint de aici, de la această tribună a Parlamentului, scuze publice pentru aceste stângăcii verbale și pentru aceste afirmații. Vreau de asemenea să știți că, pe această linie, am luat decizia de revocare din funcție a ministrului afacerilor externe, Teodor Baconschi și am înaintat președintelui României propunerea de revocare din funcție. Pentru declarațiile făcute!", a
Teodor Baconschi a fost demis de Emil Boc () [Corola-journal/Journalistic/46326_a_47651]
-
de către premierul Emil Boc. În cadrul unei emisiuni televizate, ex-ministrul de Externe a declarat: ”Mă mir că nu m-au demis pe Facebook”. Potrivit premierului Emil Boc, propunerea de revocare a lui Teodor Baconschi de la MAE s-a impus pentru derapajele verbale față de protestatari, drept pentru care liderul PDL a ținut să-și ceară scuze de la tribuna parlamentară pentru toate stângăciile și afirmațiile colegilor săi de partid în legătură cu acest subiect. Teodor Baconschi a declarat, luni, că a primit un SMS de la premierul
Baconschi: Mă mir că nu m-au demis pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/46322_a_47647]
-
anularea unei întâlniri electorale în sediul Ambasadei României de la Viena. "Am aflat cu stupoare că joi, 19 Ianuarie 2012, orele 18:30, va avea loc în incinta Ambasadei Române din Viena, o întâlnire de propagandă electorală PD-L, conform invitațiilor verbale lansate de doamna ambasador Silvia Davidoiu, preoților și liderilor comunităților românești din Austria, pentru o întâlnire cu William Brânză. Se pare că mai nou, Ambasada României din Viena a devenit susținător al propagandei portocalii", a spus Cristian Rizea. Este inadmisibil
Ambasada României de la Viena, sediu de propagandă pentru PDL () [Corola-journal/Journalistic/46402_a_47727]
-
sterile ca expresivitate. Amintirile secvențiale edifică o vârstă aurorală, greu de refăcut în actualitate. Dan Lungu este un specialist în mediile periferice și un chirurg apreciat al mentalității post-comuniste. Copilăria lui Franzelă este aidoma multor decreței, cu foarte probabile cenzuri verbale. Dar să zicem că scriitorul mizează pe categoria derbedeului, a vagabondului - alt marginal al copilăriei văzute solar și neprihănit. S-a observat că Dan Lungu alege o soluționare a prozei lui pe filieră rusească, prin instaurarea unui misticism specific. Rezolvarea
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
sus, supliciul lecturii ar fi descurajat intenția unei cronici. Noroc că, după inerția pietrelor de cavou ce dau conținut „Argumentului”, Raveca Buleu se trezește la viață și își cruță cititorul de alte redori lexicale. Nimeni nu poate gusta asemenea deșerturi verbale fără să simtă dorința de a se răzvrăti. Cu „concatenarea deconstrucției” nu poți spera la indulgență din partea unui ochi obișnuit cu acele facile solfegii academice, a căror regulă e mereu aceeași: cu cît expresia e mai gongorică, cu atît lipsa
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în atmosferă de suflet. Un mausoleu de date, nume și distincții cărora le lipsește însuflețirea unei ipoteze. În fine, un tic verbal de natură pleonastică - „a cădea sub incidența”, care înseamnă de fapt „a cădea sub căderea” -, de care autoarea face uz pînă la agasare, irită ochiul. La început crezi că e o scăpare, dar apoi frecvența expresiei stingherește. De pildă: „atingerea
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
Gabriel Chifu Scrierea unui roman înseamnă refacerea lumii pe cale verbală. Prin aceasta, romancierul pare a fi în situația Creatorului. Așadar el ar putea fi asemănat cu o divinitate, dar se cade să precizez imediat: nu este o divinitate propriu-zisă, ci doar o divinitate degradată. Drept care aș părăsi foarte repede terenul
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
artist la un nivel prea înalt pentru posibilitățile sale reale. M-aș opri la o altă comparație, simplă, foarte terre à terre, cu care, tocmai de aceea, se și operează mai ușor, mai bine: scriitorul ca autor al unei construcții (verbale), prin urmare scriitorul ca arhitect-constructor. Dar ce anume asigură specificitatea acestei construcții verbale reprezentate de roman, în raport cu alte construcții verbale? Există câteva elemente indispensabile pentru un roman ca să fie perceput drept roman: în primul rând, existența personajelor (diferențiate neapărat prin
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
la o altă comparație, simplă, foarte terre à terre, cu care, tocmai de aceea, se și operează mai ușor, mai bine: scriitorul ca autor al unei construcții (verbale), prin urmare scriitorul ca arhitect-constructor. Dar ce anume asigură specificitatea acestei construcții verbale reprezentate de roman, în raport cu alte construcții verbale? Există câteva elemente indispensabile pentru un roman ca să fie perceput drept roman: în primul rând, existența personajelor (diferențiate neapărat prin limbaj și nu alter-ego-uri ale autorului). Apoi, povestea, epicitatea, narațiunea, acțiunea, trama. În
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
à terre, cu care, tocmai de aceea, se și operează mai ușor, mai bine: scriitorul ca autor al unei construcții (verbale), prin urmare scriitorul ca arhitect-constructor. Dar ce anume asigură specificitatea acestei construcții verbale reprezentate de roman, în raport cu alte construcții verbale? Există câteva elemente indispensabile pentru un roman ca să fie perceput drept roman: în primul rând, existența personajelor (diferențiate neapărat prin limbaj și nu alter-ego-uri ale autorului). Apoi, povestea, epicitatea, narațiunea, acțiunea, trama. În fine, întinderea, amplitudinea, complexitatea construcției. Și, desigur
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
verbal, a mărturisit în fond falsul, situația stânjenitoare în care se afla: el nu era față de lumea descrisă în roman undeva în afară, deasupra lucrurilor, ca o divinitate străină-abstrasă-intangibilă, ci era parte din lumea descrisă și parte din lumea reconstruită verbal. Din acel moment, când și-a acceptat condiția reală, el a încetat să se comporte față de lumea descrisă ca un zeu, ci, foarte omenește, a început să acționeze ca un arhitect, ca un constructor, care are de ridicat un edificiu
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
se scrie cartea care tocmai se scrie) și acest personaj (cel care scrie cartea care tocmai se scrie). De fapt, autorul a fost dintotdeauna parte semnificativă în romanul său, personaj. Chiar și atunci când el se dorea absent, în acele construcții verbale magnifice pe care le aminteam, marile romane din secolul al nouăsprezecelea, unde, la prima vedere, romancierul era total absent. În romanele lui Balzac sau în Război și pace construcția este prodigioasă: uriașă, desăvârșită, parcă făcută pentru eternitate, întrecând puterile omenești
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
lui Balzac sau în Război și pace construcția este prodigioasă: uriașă, desăvârșită, parcă făcută pentru eternitate, întrecând puterile omenești, aidoma, să zicem, piramidelor egiptene. Dar, după primele clipe (când rămâi mut, copleșit de admirație pentru piramida de piatră sau piramida verbală în sine), gândul se trezește și te duce deîndată la cel care a înălțat această alcătuire măreață, în piatră sau în cuvinte, te duce la autor, și deîndată îți dai seama că știi totul despre el, prin construcția sa, el
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
nou realism, mai amplu și de aceea mai capabil să exprime adevărul uman, un realism care conține, să zicem, nu doar logica omului de știință, ci și logica basmului. Fidelitate față de lumea omului, reconstituire realistă implică asumarea basmului în descrierea verbală a lumii. De altfel, societatea de astăzi, cel puțin civilizația europeană (ne restrîngem la civilizația europeană, dar în aceeași situație se află și alte culturi!), cum funcționează, ce are la temeiul ei? Creștinismul, desigur. Iar creștinismul ce altceva înseamnă dacă
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
urmare, încă o dată, adevăratul realism nu are cum să ocolească zona aceasta a „imposibilului”, calificată așa după regulile unei minți limitate, restrictive. În fine, se cade să ne întrebăm, chiar e dator romancierul, atunci când reface, în romanul său, lumea pe cale verbală, cu o copie la indigo a lumii sau e dator cu o replică la lume? Ficțiunea literară creează o altă formă de lume care completează/ rectifică/ sporește lumea propriu-zisă. De ce să fie obligată lumea verbală să reproducă fotografic lumea propriu-zisă
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
în romanul său, lumea pe cale verbală, cu o copie la indigo a lumii sau e dator cu o replică la lume? Ficțiunea literară creează o altă formă de lume care completează/ rectifică/ sporește lumea propriu-zisă. De ce să fie obligată lumea verbală să reproducă fotografic lumea propriu-zisă? Pas cu pas, din aproape în aproape, pe cale de consecință logică, romancierul își dobândește libertatea de a nu mai propune neapărat reproduceri mot à mot ale lumii (de fapt, reproduceri ale acelui fragment din lume
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
raționalității stricte, pe care realismul îl confunda cu lumea în totalitatea ei, tot așa cum vechii cartografi, neluând în calcul Americile, de pildă, trasau limitativ și inexact harta Pământului!). Romancierul propune acum versiuni posibile ale lumii . În vreme ce ficționalizază, adică edifică construcția verbală care este romanul său, în fond, el rescrie lumea. De aici, doar un pas îl desparte pe romancier de dobândirea dreptului de a rescrie istoria. Aș aminti o operă epică de azi din categoria vizualului care face așa ceva, filmul din
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
povestește atâtea întâmplări supranaturale din Macondo.) Între atitudinea clasică (tonul obiectiv, autorul invizibil, panoramarea realistă, diferențierea personajelor prin limbaj etc.) și maxima libertate pe care am evocat-o la sfîrșit (romanul nu ca reproducere fotografică a lumii, ci ca replică verbală a lumii etc.), autorul de romane se poate poziționa oriunde. Depinde doar de el, de priceperea lui, dacă izbutește sau nu să ridice din cuvinte un zigurat pe care să nu-l ia vântul. Oricum, nimeni nu-l poate ajuta
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
al sfatului popular comunal, orășenesc sau de raion orășenesc, pot să identifice materialele lemnoase provenite din infracțiuni, la locurile unde se află materialele. În privința materialelor lemnoase reținute în cursul transportului se aplică dispozițiile art. 37 și 38. Articolul 42 Procesele verbale de constatare a infracțiunilor se trimit, în vederea calculării valorii pagubelor, ocolului silvic în raza căruia a fost săvîrșită infracțiunea. După efectuarea calculului, șeful ocolului silvic trimite procesul verbal, împreună cu acel calcul, organului de urmărire penală competent, încunoștințînd despre această și
LEGE nr. 3 din 28 decembrie 1962 privind CODUL SILVIC. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106204_a_107533]
-
cursul transportului se aplică dispozițiile art. 37 și 38. Articolul 42 Procesele verbale de constatare a infracțiunilor se trimit, în vederea calculării valorii pagubelor, ocolului silvic în raza căruia a fost săvîrșită infracțiunea. După efectuarea calculului, șeful ocolului silvic trimite procesul verbal, împreună cu acel calcul, organului de urmărire penală competent, încunoștințînd despre această și organul care a încheiat procesul verbal. Articolul 43 Valoarea pagubelor cauzate prin infracțiuni sau alte fapte ilicite se calculează, in ce priveste arborii pe picior, puieții și lăstarii
LEGE nr. 3 din 28 decembrie 1962 privind CODUL SILVIC. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106204_a_107533]
-
trimit, în vederea calculării valorii pagubelor, ocolului silvic în raza căruia a fost săvîrșită infracțiunea. După efectuarea calculului, șeful ocolului silvic trimite procesul verbal, împreună cu acel calcul, organului de urmărire penală competent, încunoștințînd despre această și organul care a încheiat procesul verbal. Articolul 43 Valoarea pagubelor cauzate prin infracțiuni sau alte fapte ilicite se calculează, in ce priveste arborii pe picior, puieții și lăstarii, potrivit criteriilor anume stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. În cazurile cînd pagubele, in ce priveste arborii
LEGE nr. 3 din 28 decembrie 1962 privind CODUL SILVIC. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106204_a_107533]
-
a identifica sâmburele eșecului, al „mortalității” care se ascunde în niște premise doldora de excelență. Recunosc, într-un aparteu, că demonstrația convine parțial ideii mele despre feminitatea limbii române, întemeiată pe extraordinarele infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Sunt zeci de eseiști cărora rigoarea unei terminologii abstracte le-a fost fatală sub unghiul expresiei proprii: limbajul filosofiei i-a deformat în așa hal, încît au încetat să-și mai aparțină, devenind gazdele pasive ale unui vector de contaminație verbală, un fel de stihie care îi domină, îi maltratează și, în final, îi batjocorește. Volumul Conștiința de sine e un exemplu de cum poate terminologia să schilodească un spirit imatur, înghițindu-l pînă la dispariția vreunei tresăriri de fibră personală. Tema
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare în cîteva locuri, ești izbit de aceeași anemie de generalități pretențioase. E la mijloc
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
folosite - contribuție importantă, creștere importantă - în care adjectivul important apare în vecinătatea unui nume de acțiune. În română, tiparul adverbializării formei de masculin-neutru singular a adjectivelor e foarte puternic, așa că din sintagma creștere importantă se reface foarte ușor o construcție verbală de tipul crește important (după modelul creștere rapidă - crește rapid, creștere intensă - crește intens etc.). În fine, la apariția noii construcții e posibil să fi contribuit și traduceri rapide și neglijente din alte limbi; în engleză, de exemplu, există și
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]