4,259 matches
-
Doamne, / am ajuns la răscruce / încotro să dau drumul vocalelor / sosite primele / să mă ajute / încotro să îndrept consoanele / fierbând în mine întunericul / tăcerea din cernoziomul câmpiei / semnele pașilor mei / sub prima arătură / începutul cocorenilor / acolo tăcerea se ascunde în verdele verii / în ropotul ploii / în fulgerul desfăcând cerul în două / decopăr alt întuneric și mai adânc / plecarea mea de acasă ». Altăoară, poetul spune în poemul « Înșelat » : m-am umplut de păcat / nenoroc / m-am facut negustor / de cuvinte / risipite prin
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
linie foarte subțire. Poate că poemul care o reprezintă cel mai fidel pe Vera Crăciun este „Gingășie”, drept pentru care îl redăm integral: „Mă las chemată de frumos, / De munte ce în toamna rece / Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...// Și din culoare în culoare, / Din verde stins în purpuriu, / Privești ca-n vis dulcea splendoare / Cum se transformă-n auriu.../ Alene-ncearcă să te cheme / Să-ți simtă-aleanul din privire, / Ca semn al trecerii prin vreme
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
mai fidel pe Vera Crăciun este „Gingășie”, drept pentru care îl redăm integral: „Mă las chemată de frumos, / De munte ce în toamna rece / Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...// Și din culoare în culoare, / Din verde stins în purpuriu, / Privești ca-n vis dulcea splendoare / Cum se transformă-n auriu.../ Alene-ncearcă să te cheme / Să-ți simtă-aleanul din privire, / Ca semn al trecerii prin vreme / Preț de o clipă de trăire.// Zâmbește frunza prin culoare
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Ce simte frunza toamna, oare? / Ce simte toamna muntele uscat? / Ce simte toamna fiecare floare / Când în petale toamna i s-a strecurat? // Mă las chemată de frumos, / De munte, ce în toamna rece, / Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...” Figură emblematică în literatura lumii, Mama este omniprezentă în versurile Verei Crăciun, ca sumă a tuturor virtuților creștine, a frumuseții, blândeții, gingășiei, cinstei, desăvârșirii. Nu e de mirare, așadar, că atunci când mama pleacă în alte sfere, copilul
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tu nu erai Era numai dragostea mea Ce se răzvrătise de așteptare Tu nu erai La naiba cu pomii în muguri La naiba cu verdele ierbii Cu toate la naiba Când eu sunt călător prin valea plângerii La ce Tot hohotul acesta de râs? Tu nu erai Dar mă durea în mine un loc Până acum neștiut Ulciorul meu de lut În dreptul buzelor tale se
MĂ DOARE LOCUL IUBIRII TALE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346485_a_347814]
-
mâini de piatră prind la piept orizontul, munții fac zid și așteaptă. Izvoarele își sapă văile, timpul se rostogolește în sine, apele întâmplărilor neîntâmplate se varsă-n turbinele mării. Arborii au inima-n frunze, respiră cerul cu stele cu tot. Verdele îmbrățișază anotimpurile, trec în herghelii caii nopții spre câmpiile unde ochii vântului păzesc grânele semănate de veacuri. Vorbele nu încap în cuvinte, iedera se urcă pe ziduri și vede lacrimile ploii și trandafirii ce-ți strigă-n pustiu numele. Referință
ARBORII AU INIMA-N FRUNZE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346510_a_347839]
-
Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, Contemplând vara în ochii iubitei. Și pare că, în vara asta S-au văzut pentru prima dată! Și niciodată verdele n-a fost mai verde, Mângâierile mai tandre și soarele mai arzător! Reflecții Privesc la voi, simple cruci și totuși atât de diferite! Crucea de marmură înconjurată cu gărduleț de fier, crucea de lemn, neîngrădită. La cimitir, ca în viață
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
în stânca neagră, căreia alții, i-au stors aurul, asemeni sculptorului care, aruncă departe dalta, contemplând blocul de marmură, zămislit de natură, cu nici o latură știrbită. * Prea multe poteci încâlcite, ai de cutreierat. Imaculatul ce-l cauți, nu-i în verdele frunzelor, nici în albastrul cerului, nu! nici apele de cleștar nu-l au, poate nu-i nicăieri... dacă nu-i chiar în tine. * N-ajunge sublimul freamăt de harphă, acorduri fine ce se-aprind, ori se sting... se varsă-n
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
Anotimp Anotimpul flăcărilor vii,te cheamă iar,să-ți amintești cândva,de fluturii albi îngerești,de floarea iubiriigingașă și dulce,de dorul plecat,de-acum să se culce.PrimăvaraPrimăvarădin ce rai,coborât-aicu alai?Flori, albine,raze miiși cu râsetde copii.Verde crud,... VI. VACANTA LA MARE, de Flora Mărgărit Stănescu , publicat în Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011. Trec zilele în goană, ducând cu ele săptămâni, luni, ani de muncă, de învățătură. Iulia era nevoită să recunoască, faptul că nu
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
creația divină. Am găsit multe simboluri și ale arborelui. Am aflat despre „arborii care au icoane așezate pe trunchi , că ne trimit cu gândul la răspândirea, aproape peste tot în lume, astăzi a Pomului de Crăciun, ca simbol liniștitor al verdelui și al renașterii. În primul rând Maria, considerată ”arborele vieții” a fost binecuvântată de Duhul Sfânt, care i l-a dăruit pe Mântuitor, ca Fiu al Lumii.” Arborii sfinți ai epocii moderne, învăluiți de simbolurile Fecioarei Maria, verdele Mariei, dar
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
liniștitor al verdelui și al renașterii. În primul rând Maria, considerată ”arborele vieții” a fost binecuvântată de Duhul Sfânt, care i l-a dăruit pe Mântuitor, ca Fiu al Lumii.” Arborii sfinți ai epocii moderne, învăluiți de simbolurile Fecioarei Maria, verdele Mariei, dar mai ales crucea ca arbore binecuvântat: „Atunci ramura ta purta o povară dumnezeiască. În tine curgea sângele divin (Hans Biedermann).” Legenda copacului care vindecă ar putea fi o transpunere în universul Vechiului Testament a simbolului tradiției creștine a
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
sărut câți oare mai de de pierdut câți oare vor mai suferi câți oare vor ști a mai iubi câți oare înțeleg apa în limpezimea ei câți oare știu ale iubirii frumoase alei câți oare își dau seama de-al verdelui contur câți oare mai iubesc ce este-mprejur câți oare înțeleg a pietrei tărie câți oare știu de-a dragostei bucurie câți oare vor mai trage al vieții jug câți oare vor mai ieși-n primăvară la plug câți oare
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DOR DE VERDE STINS Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 639 din 30 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Uneori coborîm drumul spre noi înșine, în lumea dinaintea pierderii, ca și cum ai jupui crusta de pe o rană cît mai demn căci nici un sceptic
DOR DE VERDE STINS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348456_a_349785]
-
atingi irezistibilul, vîntul și dulceața lucrurilor în orele în care marea repetă fără greșeală clarul de lună iar noaptea-ți ajunge la ureche cîntecul unui cuc ascuns undeva departe, slab de tot și bolnav de iubire. Referință Bibliografică: Dor de verde stins / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 639, Anul II, 30 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DOR DE VERDE STINS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348456_a_349785]
-
să-mi fie rădăcinile aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung la buzele tale pe scara de liane a gândului tău ce-mi ardea pielea umedă de seva ierbii Asta ca să știi, mi-ai
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
desenate-n contur de șotron / dă acum anotimpului / nesfârșitul ecou / al eternității scufundate / în teluricul „iubesc” (Un gând spre nicăieri). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă de pe flori
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
sunt așezate parcă altfel, cu alte rânduieli și pe alte temeiuri: Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri / Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni / Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri, / Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: "să fim buni". // E-o liniște care-aduce frumosul în suflet, dorința-n priviri, / Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal, / Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri / Așa e toamna târzie acolo
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Culoarea florii cât un desiș cade în picături orăcăitul broaștelor se strânge în cântecul tău visele se topesc în cuburi de gheață plimbă-ți degetele pe voalul gerului ridică omul la nivelul pieptului când verdele ferigii se preschimbă în albastru și arde în violet cuvântul pianului muzica încălzește locul unde s-a instalat frigul mii de frunze pe drumuri pierdute totul e invadat de vocea fumului de trezit în brațele fumului voi fi pentru ultima
PENTRU ULTIMA DATĂ EŞTI FRUNZĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345083_a_346412]
-
sabia în mână. Apoi o băgă în teacă. -Noroc, Etrius... Acesta continuă să meargă până dispăru în întuneric. Etrius era un bărbat de treizeci și cinci de ani, cu părul șaten, drept și lung până deasupra umerilor. Ochii lui erau de un verde intens. Spre deosedire de prietenul său, David, el nu purta vestă antiglonț, ci o simplă cămașă și pantaloni. Dar în picioare avea bocanci de cățărat. Mersul său era apăsat și ferm. Etrius mai merse până când ajunse lângă peretele de piatră
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
interes să-i facă zile fripte celuilalt. Ce m-o fi făcut pe mine să accept cazul ăsta, care este unul cu totul și cu totul deosebit? Când o femeie ține, intenționat sau nu, băutura soțului în același loc cu verdele de Paris care nu iartă, crima este aproape perfectă. Și pe această femeie nu poți s-o trimiți în fața tribunalului pentru intenția - nedovedită - de a-și ucide soțul. Iar Claudia nu clacase nici în timpul anchetei, nici după. Nu mă așteaptă
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
meu Gelu, i-a cășunat pe mine că eu l-aș fi omorât pe Mircea dându-i parathion în loc de vin. Puia înghite în sec.. - A angajat un detectiv, vrea să ă vadă după gratii cu orice preț. Priviri stânjenitoare pe verdele covorului. - Dacă te caută cumva unu' Zira, noi suntem prietene, știi că eu nu am nici un amestec în moartea lui. Ai să mă ajuți, nu? Trebuie să fii atentă la ce te întreabă și mai ales la ce îi răspunzi
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 805 din 15 martie 2013 Toate Articolele Autorului Sărutând infinitul de Doru Ciutacu Nu port tot ce se vinde azi în piață, Dar port cu mine-n taină tot ce am, În zarea oglindită-n verde-n viață, Am învățat să port ce nu știam. Și sărutând pe frunte infinitul, Văzduhu-mi dăruiește-un zbor spontan, Cu îngerii domnițe din ”Cuvântul”, Îmi cresc decenii anii într-un an. Nu port tot ce se vinde azi în piață
SĂRUTÂND INFINITUL, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345260_a_346589]
-
infinitul, Văzduhu-mi dăruiește-un zbor spontan, Cu îngerii domnițe din ”Cuvântul”, Îmi cresc decenii anii într-un an. Nu port tot ce se vinde azi în piață, Dar port cu mine-n taină tot ce am, În zarea oglindită-n verde-n viață, Azi port ce-am învățat și nu știam. (din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura Univers Științific, București, 2009) Referință Bibliografică: Sărutând infinitul, de Doru Ciutacu / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 805, Anul III, 15
SĂRUTÂND INFINITUL, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345260_a_346589]
-
și pură Pe care-o respingem adesea cu ură Cînd nu ne putem suprta decadenta Și rupem ideea, distrugem frecvență Prin care am fost conectați la iubire Și geloși și sarcastici suferim în neștire 5 Dar priviți iarbă pură În verdele ei nu e nici un pic de ură Sfioasa cicoare s-a și albăstrit De-atîta ardoare cu care-a iubit Priviți portocala zemoasa și dulce Ispitita de simțuri cînd vrea să se culce Și roua pe frunze e tot poezie Căzută
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
Autorului Articol de Viorica POPESCU PRIMĂVERI BRAȘOVENE Devenite tradiționale, sărbătorile culturale ale filialei Ligii Scriitorilor Brașov și-au câștigat o adevarată reputație de reper cultural, manifestat cu predilecție în tandem cu adierile primăverii și reînnoirea speranțelor din albul hibernal către verdele crud al Mărțișorului cu alaiul sau de ghiocei și surâs de soare, în concert de pițigoi. O primă sărbătoare -15 Ianuarie 2013 -s-a bucurat de un real succes și o înaltă vibrație artistică, grație poeziilor, comentariilor critice, noutăților referitoare la
PRIMĂVERI BRAŞOVENE, DE VIORICA POPESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345313_a_346642]