KorAP: Find »[drukola/base=veronică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...209 >

5,221 matches

Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198

Pe trotuar nu se-auzeau decât pașii lor rari, restul era tăcere. „Dragostea, adevărata dragoste, n-are nevoie de cuvinte, tăcerea spune totul și îmbracă-n veșmintele ei gândurile noastre de bucurie care nu se pot exprima decât așa...” - gândea Veronica Micle, mergând aproape de poet; simțindu-i răsuflarea și bătăile inimii. -La ce vă gândiți, doamna Micle? - sparse Eminescu tăcerea, privind-o drept în ochi și zâmbindu-i cum numai el știa s-o facă. Se lăsase brunul amurgului peste oraș

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
iată ce simplu a fost totul... Și în această splendidă seară eu nu știu cu ce să încep... Iată la ce mă gândeam... -Cu începutul ca orice poveste, glumi Eminescu, a fost odată ca niciodată o fată care se numea Veronica Micle... -O fată, da! Dar cu probleme... -Problemele se dezleagă...Deși nu sunt chiar așa de grozav la matematică... Poate le dezlegăm împreună... -Să le dezlegăm... -Cine sunteți dumneavoastră, doamna Veronica Micle? - glumi Eminescu. -Sunt o visătoare, vin dintr-un

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
fost odată ca niciodată o fată care se numea Veronica Micle... -O fată, da! Dar cu probleme... -Problemele se dezleagă...Deși nu sunt chiar așa de grozav la matematică... Poate le dezlegăm împreună... -Să le dezlegăm... -Cine sunteți dumneavoastră, doamna Veronica Micle? - glumi Eminescu. -Sunt o visătoare, vin dintr-un ținut de legendă, Năsăud, am plecat de-acolo la un an în brațe la mama, cu un frățior... Am plecat de frica honvezilor care i-au pricinuit lui tata atâta rău

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
poetică cu Venere și Madonă, Venera, simbolul frumuseții feminine, și Madona, maica Domnului cea sfântă cu înfățișarea ei blândă și pură... Tu pe care-o preferi? -Pe Elena! - râse Eminescu. Este cea mai frumoasă muritoare, numai dumneavoastră o mai întreceți! Veronica rămase surprinsă: -Zăuuu? Mă simt măgulită... Cerul frumos împodobit cu stele părea o enormă catedrală în care ardeau veșnicele lumânări. Ei mergeau alături, ajunseseră pe malurile Dunării și voiau să treacă pe pod în partea cealaltă. Întreaga noapte cânta în

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
de ori aici, fie singur, fie cu Slavici și cu ceilalți colegi, unde cântaseră, în zile de sărbătoare națională, Deșteaptă-te, române! și unde-și scăldaseră sufletul în apa limpede a românismului. Aici ținuse el s-o aducă și pe Veronica Micle, să-i arate micile minuni ale românior pe pământul bătrânei Europe. În fața lor apăru o mică bisericuță care strălucea la lumina lunii în umbra câtorva bătrâni stejari. Eminescu avea prieten bun un paracliser, tot un român rătăcit prin imperiu

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
din ținutul Năsăudului... -Păi dacă-i așa, poftiți dumneavoastră înăuntru, să stați românește pe-o laviță! Și de unde zici că-i duduca? -Din Năsăud, tatăl meu a luat parte la răscoala lui Iancu și-a fost omorât de honvezi! - răspunse Veronica. -Și mie mi se trage tot de la ei, tălică ești fata Câmpeanului? -Da! -Păi eu am fost prieten bun cu răposatul! Când ne-am ascuns în pădure, honvezii au tras în noi ca-n câini! Piciorul acesta de-acolo mi

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
Dragă Mihăiță, vezi tălică acolo pe poliță are moșu niște vin de cuminecătură adus tocmai de la Panciu, ia ulciorul-ăla să cinstim pe tânăra duducă! Vinul îi întristă și mai mult, povestea tragică a lui moș Lazăr o făcu pe Veronica să-și aducă aminte de copilărie, ce repede trecuse timpul! Pe taică-său aproape că nu-l cunoștea bine, știa totul din spusele mamei Ana. După ce aprinseră câteva lumânări lângă altar, Mihai și Veronica se scuzară și plecară. Vântul adia

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
lui moș Lazăr o făcu pe Veronica să-și aducă aminte de copilărie, ce repede trecuse timpul! Pe taică-său aproape că nu-l cunoștea bine, știa totul din spusele mamei Ana. După ce aprinseră câteva lumânări lângă altar, Mihai și Veronica se scuzară și plecară. Vântul adia călduț aducând miros de albăstrele și de tei din pădure; de undeva dintr-o catedrală, veneau sunete de orgă, acordurile se ridicau și cădeau în noapte peste sufletele răscolite de amintiri. Poate dulcea și

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-au etalat talentul lor, lăsând opere nemuritoare ... -Eugen de Savoia, continuă Eminescu să-i explice, marele feldmareșal, a antrenat toți artiștii timpului... Merseră câtva timp unul lângă altul în tăcere ascultând muzica vrăjită care venea din Palat. -Domnule Eminescu, rupse Veronica tăcerea, pentru că mi-ai vorbit despre acest Palat, te-aș întreba ceva. -Ascult, doamnă! -Cum privești dumneata viața? -Ca pe-un moft! -Dar dragostea? -Dragostea e divinitatea coborâtă pe pământ, e aurul din inimile noastre... -Și arta? -Efortul muritorilor de-

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
Veronicăi râzând. Apoi îngenunche în omătul ierbii și începu să joace rolul lui Paris: Tu ești o undă, eu sunt o zare Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, Iubita mea! Veronica Micle încremeni, se roși toată, îi zisese iubita mea, pasiunea cu care poetul recita aceste versuri o narcotizase, îi scurtcircuitase toate simțurile... Oare ei i se adresase el cu acel apelativ? Dar ea îi dădu replica repede: Tu ești o

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
se adresase el cu acel apelativ? Dar ea îi dădu replica repede: Tu ești o ziuă, eu sunt un soare, Eu sunt un flutur, tu ești o floare, Eu sunt un templu, tu ești un zeu Iubitul meu. Apoi tot Veronica: Tu ești un rege, eu sunt regină, Eu sunt un haos, tu o lumină, Eu sunt o harfă muiată-n vânt Tu ești un cânt! Eminescu: Tu ești o frunte, eu sunt o stemă, Eu sunt un geniu, tu o

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
și care mi-a populat copilăria și adolescența mea blestemată și acum îmi pare c-am găsit-o:Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, / Albă ca neaua, noaptea, păru-i de aur, / Lin împletind în crinii mâinilor... Referință Bibliografică: EMINESCU ȘI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1208, Anul IV, 22 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220

CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > EMINESCU ȘI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului CAP.7 Cât lipsise Eminescu de la cursuri tocmai acum în pragul examenelor, hoinărind aiurea prin toată Viena cu această femeie

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
o exuberanță peste tot; prin toate cafenelele Vienei, se scoseseră mesele-n stradă și tinerii benchetuiau și se bucurau de acele zile frumoase; flori, multe flori prin poienițele bătrânelor păduri care făceau farmecul orașului și pe care, zilnic, Mihai cu Veronica le culegeau cu brațul, seară de seară, le miroseau, le sărutau și-apoi le aruncau în Dunăre, pe valuri, să alunece spre dulcea lor Românie... Acum dispăruse ca prin farmec starea aceea a lui de trohană, nu-l mai dureau

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
eu blestem și fug. A mea inimă fecioară N-a primit.- Azi nu voi jug. Dragostea lui era ca o boală, ca un jug pe care trebuia să-l ducă cu el și femeia acesta chiar îl subjugase. Mersese cu Veronica la Muzeul de artă și-l invitase și pe pictorul Epaminonda să le dea mai multe explicații. Veronica privea cu nesaț picturile și el reflecta mai la o parte la starea lui prezentă. -La ce te gândești, Mihai? - îl întrbă

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
ca o boală, ca un jug pe care trebuia să-l ducă cu el și femeia acesta chiar îl subjugase. Mersese cu Veronica la Muzeul de artă și-l invitase și pe pictorul Epaminonda să le dea mai multe explicații. Veronica privea cu nesaț picturile și el reflecta mai la o parte la starea lui prezentă. -La ce te gândești, Mihai? - îl întrbă Veronica văzându-l îngândurat. -La Carnaval și post al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, minți el ca să-i

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
la Muzeul de artă și-l invitase și pe pictorul Epaminonda să le dea mai multe explicații. Veronica privea cu nesaț picturile și el reflecta mai la o parte la starea lui prezentă. -La ce te gândești, Mihai? - îl întrbă Veronica văzându-l îngândurat. -La Carnaval și post al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, minți el ca să-i îndrepte atenția femeii în altă parte. Tabloul acesta, ca și primăvara de afară, era plin de târgoveți, de gospodine în costume de lucru

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
mână o lopată cu doi pești hămesiți... Ce voia să însemne acest tablou? Epaminonda le spuse că privitorul vede aici numai instincte, dar, pe lângă aceste insticte, tabloul, prin simplitatea și naturalețea lui, este odihnitor ca și această primăvară de afară. Veronica Micle mersese la fereastră și privea pe geam la statuia Mariei Tereza, care stătea țeapănă în mijlocul Imperiului; Kunsthistorisches Muzeum închidea una din laturile pieței în care se răsfăța Împărăteasa... -Privești la frumoasa Împărăteasă, Veronico? - veni Eminescu lângă ea. Dulcea noastră

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
statuia Mariei Tereza, care stătea țeapănă în mijlocul Imperiului; Kunsthistorisches Muzeum închidea una din laturile pieței în care se răsfăța Împărăteasa... -Privești la frumoasa Împărăteasă, Veronico? - veni Eminescu lângă ea. Dulcea noastră Bucovină de ea a fost îngenunchiată! -Sââât! - îi puse Veronica mâna pe buze - taci din gură că ne trezim la poliție pentru agitație antiimperială! N-aș vrea să mă adune Micle sau să mă răscumpere de la cătanele imperiale! Unde să meargă mai întâi? La colecția de sculpturi egiptene care te

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
da, Mihai mi-a citit și mie gravurile lui... Geniul lui Pustiu... Cât timp hoinăriseră ei prin aceste săli și prin oraș? Îi apucase noaptea și pictorul se retrase, scuzându-se că are o întâlnire cu niște prieteni; Eminescu cu Veronica rămaseră singuri, tăceau și priveau spectacolul străzii, tinere perechi la braț cântau și se plimbau prin parcuri... Trecură prin Vahringer Gurtel, apoi o luară pe Debinger Hauptstrasse... Se plimbau prin parcuri, printre vile somptuoase, trecură pe lângă Sanatoriu, Biserica Sfântul Iacob

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
în dreptul unei case, Eminescu îi atrase atenția să privească locuința unde Beethoven compusese Simfonia a treia: -Pe aici Marele Surd, prăbușit în sine, va fi murmurat melodiile muzicii lui... El, Veronico, a fost adânc ca marea și puternic ca furtuna... Veronica tăcea și ofta, cântase și ea la pian de atâtea ori compozițiile lui, acum îi aducea un omagiu acestui titan al muzicii, păstrându-i respect pentru tot ce făcuse el . -Marii artiști m-au impresionat profund și pe mine, zise

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
tăcea și ofta, cântase și ea la pian de atâtea ori compozițiile lui, acum îi aducea un omagiu acestui titan al muzicii, păstrându-i respect pentru tot ce făcuse el . -Marii artiști m-au impresionat profund și pe mine, zise Veronica, ștergându-și lacrimile; teatrul și muzica m-au atras de mică! Și mi-a spus Miron că și tu ai cochetat cu viața de actor... Eminescu râse: -Am colindat țara-n lungiș și-n curmeziș cu câteva trupe de actori

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
au trimis la Viena... -Și-ai regretat? -Am regretat, dar m-am gândit că ocazia e iute la fugă și leneșă la întors; dacă nu plecam atunci n-aș mai fi plecat niciodată... Seară de seară pe aceleași cărări, Eminescu cu Veronica umblau ca doi rătăciți. „Dacă este un Rai, acel Rai este pe pământ și, dacă sunt îngeri, aceștia trebuie să aibă chipul dulce al Veronicăi, trebuie să fie întruchipați în făptura de basm a acestei femei” - gândea Mihai, mergând la

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
printre bolțile arcate ale unui labirint de zăpadă, părul ei de aur, despletit, cădea până-n călcâie, haina albă îi acoperea corpul ei de trestie, gura părea roză, ochii luminau precum stelele... -Și, mă rog, cine era acea copilă? - îi zâmbi Veronica, crezând că e vorba despre ea.. -Semăna cu chipul tău, Veronico! O, zână, nu de frică, de plăcere / Tremură-n mine sufletul meu bolnav./ Să cânt? Dar oare la a ta privire / Nu amuțește cântul de-admirare-/ Nu ești un cântec

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
l-a tale picioare / Mici, dulci și albe. O, Odin, / Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, / Pe fruntea ei coroană pune, mare, / De diamante, umede, topite / În strălucirea lor cea înfocată,/ Căci ea-i regina frumuseții-a lumii”... Veronica-și rezemă capul de umerii lui și cu glasul ei dulce, catifelat, îi șopti la ureche: -Mihai, voi îndulci tot chinul, tot amarul cu care acești zei te-au adăpat, căci te iubesc, sărmanul meu copil! Visul tău anticipează realitatea

EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]