2,162 matches
-
maritimă. Prima așezare umană a fost stabilită pe docuri de Porcillan și Cabanelas, la malul Riei de Ribadeo și ulterior a crescut spre sus. Orașul de azi se află pe un deal de aproximativ 30 m deasupra nivelului mării. Există vestigii importante ai celții autohtoni. printre ei se află cea mai importantă comoara: Diadema de Ribadeo, sculpata en aur și plină de basoreliefi. Înca se discută al cărui grup etnic celt aparțină, dacă au fost a Eosilor sau au fost a
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
plină de basoreliefi. Înca se discută al cărui grup etnic celt aparțină, dacă au fost a Eosilor sau au fost a Cibarcilor. Oricum, desigur ca ei au avut contacte cu romanii, deși pe aici nu se au găsit urme de vestigii arheologice ale romanilor. Ribadeo a fost, împreună cu Viveiro și Mondoñedo, localitatea cea mai importantă din fostă Provincie Mondoñedo. A fost acordat de Regele Ferdinand al III-lea Cartă de Oraș care îi dădeau privilegii precum dreptul de a convoca o
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din întâmplarea cea mare (1927), unde scriitorul se abandonează, nu o dată, reveriei provocate de însemnele istoriei românești sau a altor meleaguri. Egiptul și mai ales Grecia incită, prin vestigiile lor, la incursiuni livrești sau popasuri mitologice, precum și la reflecții nu lipsite de miez. Prezentul se impune, de asemenea, atenției călătorului, care surprinde, uneori cu tentă umoristică, specificul realităților întâlnite. În proza de reconstituire a trecutului românesc, istoricul și literatul
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
erau de părere că siturile ale căror excavații le conduc ei demonstrează existența regatului lui David și Solomon, dar ei reprezintă o opinie minoritară în lumea academică. Conform unui articol din National Geographic, Eilat Mazar pretinde că ar fi descoperit vestigiile palatului lui David, dar un fost student al ei care este ghid turistic le explică celor care vizitează locul că Mazar n-a descoperit palatul lui David. David Ilan, de la Hebrew Union College este de acord cu ghidul, considerând depășită
Regatul evreu unit () [Corola-website/Science/326660_a_327989]
-
adevărate, (proză), Editura Orient-Occident, București, 1999 (în colab.); 38. Nikola Țințar-Poposki, Numen-Cuget-Avatar, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1999 (în colab.); 39. Poesys, Antologia Festivalului Internațional ,Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș“, 2000, Editura Orient-Occident, București, 2000 (în colab); 40. Vahé Godel, Farmecul vestigiilor, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 2000; 41. Dușan Govedarița, Pe furiș, (poezii), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2001; 42. Sylviane Dupuis, Instinct ceresc, (poezii), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2001; 43. Danița Nain-Rudovic, Frunză verde de dragoste, (versuri), Editura Academiei Internaționale
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
la aproape 350 de tone. Obeliscul este cel mai mare și mai greu din Roma și Europa. Nu se poate trece cu vederea că faimosul Sixt al V-lea (Quintus) a transformat anticul Forum Romanum, în depozit de materiale, acoperind vestigiile venerabile sub zece metri de resturi de dărâmături. Forumul, vechi de pe timpul Tarquinilor, a devenit atunci „Câmpul vacilor” (Campo vaccino), „o suprafață prăfuită înconjurată de biserici mediocre, pe lângă care se ridicau unele coloane ce ieșeau din pământ pe jumătate, o
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
ale lui Constantin, Titus și Septimius Severus, papa a dispus demolarea „a mai mult de două sute de clădiri și trei sau patru biserici”, după cum relatează scandalizat scriitorul francez Rabelais, martor ocular. Este straniu că nici pe timpul Renașterii italiene, decadența vechilor vestigii a fost tratată cu o indiferență vecină cu sacrilegiul. Mai mult, papii care domneau asupra Romei și acordau protecție fastuoasă celor mai mari maeștri - Michelangelo, Bramante, Rafael, Bernini - se comportau adesea ca niște vandali inconștienți și răzbunători cu vestigiile antice
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
vechilor vestigii a fost tratată cu o indiferență vecină cu sacrilegiul. Mai mult, papii care domneau asupra Romei și acordau protecție fastuoasă celor mai mari maeștri - Michelangelo, Bramante, Rafael, Bernini - se comportau adesea ca niște vandali inconștienți și răzbunători cu vestigiile antice. Obeliscul din Piazza del Popolo este unul dintre primele obeliscuri aduse la Roma. Pentru că este așezat acum la începutul Viei Flaminia se mai numește și Obelisco Flaminio. Impăratul Augustus a dispus să fie adus împreună cu un obelisc pereche de la
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
din familia "Caryophyllaceae". De obicei numit îngust-frunze campion, este o specie din genul Silene. Acesta se gaseste astăzi în măsura estul Siberiei. S. stenophylla este una din câteva specii de plante Beringian care nu se stabilească în America de Nord. Descoperirea de vestigii congelate Regenerare În 2012, o echipă de oameni de știință de la Institutul de Biofizica celulare ale Academiei Ruse de Stiinte exemplare succes regenerat din fructe, care au fost înghețate pentru 31800 ± 300 de ani, în funcție de datarea cu radiocarbon. Realizare nu
Silene stenophylla () [Corola-website/Science/325626_a_326955]
-
de opinci datând din anul 2500 î.e.n și pe care le purtau geto-dacii. Pe Columna lui Traian, se vad ilustrați cu daci în costume ce se aseamănă cu cele purtate de țaranul român și sunt încălțați cu opinci. Vestigiile arheologice denotă că populația locală vâna animale sălbatice: vulpi, cerbi, bursuci, lupi, urși, ale căror piei erau prelucrate. Cei mai nobili purtau opinci din piei de vânat, cei săraci purtau pe cele din piele de vită sau porc. În trecut
Opincă () [Corola-website/Science/325742_a_327071]
-
erau de părere că siturile ale căror excavații le conduc ei demonstrează existența regatului lui David și Solomon, dar ei reprezintă o opinie minoritară în lumea academică. Conform unui articol din National Geographic, Eilat Mazar pretinde că ar fi descoperit vestigiile palatului lui David, dar un fost student al ei care este ghid turistic le explică celor care vizitează locul că Mazar n-a descoperit palatul lui David. David Ilan, de la Hebrew Union College este de acord cu ghidul, considerând depășită
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
המערבי, translit: Hakotel Hama'aravi; arabă: حائط البراق, translit.: Ḥă'iț Al-Burăq) se află în Vechiul Oraș al Ierusalimului în partea de vest a Muntelui Templului (pe culmea căruia se află astăzi sanctuarul musulman Haram ash Sharif). El este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
otomană iar adăugarea lor este atribuită uneori în mod greșit lui Sir Moses Montefiore care în 1866 s-ar fi străduit ca ele să fie adăugate „pentru protejarea de ploi a tuturor celor care vin să se roage la sfintul vestigiu ale templului”. Cele trei straturi din vârf au fost adăugate de Muftiul Ierusalimului înainte de 1967. După Tanakh (Biblia ebraică) sau Vechiul Testament al creștinilor, Templul lui Solomon a fost construit pe Muntele Templului, se crede în secolul al X-lea î.Hr.
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
cu teritoriul atribuit tribului Iuda (Yehuda) și cu cel al tribului Beniamin (Binyamin). Ierusalimul însuși se numea Yevus. În acea vreme locul nu este amintit aproape de loc în Biblie. Până în prezent s-a găsit pe Muntele Templului doar un singur vestigiu arheologic din epoca ievusită din mileniul al III-lea î.e.n.: după opinia arheoloagei israeliene Rivka Gonrn este vorba de un mormânt în formă de puț, cioplit în stâncă de pe vârful muntelui . După relatarea biblică, după ce a cucerit Ierusalimul, sfătuit de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
nu va rămâne din el „piatră pe piatră.” Numai că, în cursul lucrărilor de triere minuțioasă a pământului de pe Muntele Templului, efectuate sub conducerea lui Gavriel Barkai si a lui Itzhak Dvira (Zweig) s-a descoperit o mare bogăție de vestigii din epoca bizantină , inclusiv fragmente de mozaicuri, ceramică, monete si ruine unor mari edificii, care ar putea să semnalizeze existența acolo a unei biserici sau cel puțin a unui centru de activități destul de variate. Pe deasupra, fotografiile publicate de G.Barkai
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
scriitorii Amos Oz,A. B. Yehoshua, S.Izhar și fostul președinte al Curții Supreme, judecătorul Meir Shamgar, au avertizat în legătură cu primejdia lezării și ștergerii mărturiilor trecutului evreiesc al Muntelui Templului. În urma protestului public a fost creat „Comitetul pentru prevenirea distrugerii vestigiilor antice de pe Muntele Templului”. În acelaș timp, arheologii Tzahi Zweig si Gavriel Barkayi au inițiat Proiectul de triere a pământului îndepărtat în urma lucrărilor de pe Munte. Triajul este efectuat în parcul național Emek Tzurim, cu participarea a numeroși voluntari, mulți dintre
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
în urma lucrărilor de pe Munte. Triajul este efectuat în parcul național Emek Tzurim, cu participarea a numeroși voluntari, mulți dintre ei membri ai organizațiilor de tineret si a elevilor de pe tot cuprinsul Israelului. Până în prezent în cadrul acestui proiect au fost decelate vestigii din epoci diverse, cel mai faimos fiind o pecete (bulla) cu o inscripție ebraică din vremea Primului Templu. În Israel activează câteva grupări politice extremiste care pretind preluarea administrării Muntelui Templului de către guvernul israelian. Cea mai cunoscută dintre ele este
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
creștinare a avut loc, în paralel cu organizarea ecleziastică a teritoriului, în prima parte și la jumătatea secolului al VIII-lea prin activitatea Sfântului Bonifaciu, care a doborât simbolul păgânismului thuringian ("arborele sacru" de la Geismar) în anul 724, abolind astfel vestigiile păgânismului. În anii '20 ai secolului al XI-lea, arhiepiscopul Aribo de Mainz a început emiterea de monede la Erfurt, cel mai vechi oraș-târg din Thuringia, cu o istorie mergând până în perioada merovingiană. Din acel moment, economia, în special comerțul
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
a fost cercetată de arheologul Viorel Căpitanu și obiectele descoperite, multe cu valoare de unicat în cadrul civilizației geto-dace, se află la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. La aproximativ 1 km spre E se afla necropola tumulară asociată centrului rezidențial. Alte vestigii aparținând epocii geto-dace au fost semnalate la Pâncești - "Vatra satului" și Soci. Din Pâncești provin și vestigii carpice și medievale. Prima atestare documentară a satelor Pâncești și Dieneț datează din anul 1471, într-un act semnat de Ștefan cel Mare
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
geto-dace, se află la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. La aproximativ 1 km spre E se afla necropola tumulară asociată centrului rezidențial. Alte vestigii aparținând epocii geto-dace au fost semnalate la Pâncești - "Vatra satului" și Soci. Din Pâncești provin și vestigii carpice și medievale. Prima atestare documentară a satelor Pâncești și Dieneț datează din anul 1471, într-un act semnat de Ștefan cel Mare în favoarea marelui boier Isaia din Răcătău. Cele două localități sunt menționate și de Dimitrie Cantemir în lucrarea
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
Sânandrei este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. - Carani (1717, Mercydorf), Covaci (1843, Kovács). Sânandrei (comună, județul Timiș)TP 444PT 1. Vestigii preistorice. a) În localitate s-a descoperit un depozit format din obiecte de cupru preistorice. Bibliografie: Vulpe 1975, p. 69; Lazarovici 1975a, p. 29. b) Dintr-un loc neprecizat provine un depozit de bronzuri precum și ceramică (epoca timpurie și mijlocie
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
de secolele VI-VIII d.Chr. Bibliografie: Benea 1996b, p. 288; Mare 2004, p. 203. 3. Movile de pământ. a) În hotar sunt semnalate mai multe „dâmburi” care par a fi naturale. Bibliografie: Medeleț și Bugilan 1987, p. 164. 4. Vestigii medievale. a) În secolul XIX se mai vedea, către Cerneteaz, o cetate de pământ, dublă. Cele două incinte rotunde erau legate între ele cu șanțuri și val. Bibliografie: Rădulescu 1999-2001, p. 48-49. 5. Descoperiri monetare. a) Pe teritoriul localității se
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
o viață economică, politică și culturală vibrantă. Granițele aflate la o mare distanță de oraș i-au garantat siguranța și prosperitatea. Mahomed, care-și adăugase supranumele „Cuceritorul”, era hotărât să-și centralizeze imperiul. Pentru aceasta a decis să elimine ultimul vestigiu bizantin din Balcani - Despotatul Moreii - și să elimine ultimii vasali creștini care mai manifestau pretenții de independență. Începând cu 1454, el a declanșat o serie de campanii militare, care, la final, în 1463, a asigurat o linie defensivă putenică de-
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
1458, ocupând regiunile nordice. La începutul anului 1459, el a cucerit Atena, iar, la sfârșitul aceluiaș an, Thomas a fost obligat să se refugieze la Patras. Demetrios a predat capitala Mystras turicilor și, odată cu ocuparea întregii Morei în 1460, ultimele vestigii ale Imperiului Bizantin au încetat să existe. Grecia, cu excepția porturilor controlate de venețieni (Methoni, Koroni șI Pylos), era în acel moment sub controlul otoman. Cu un an mai înainte de cucerirea Moreii, Mahomed și-a îndreptat atenția spre nord, pretinzând dreptul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
regale cu care a fost răsplătit, dar și numeroase piese de tezaure monetare antice și medievale, monede de aramă, argint, bronz (unele existente în familia sa de demult, atestând stăpânirea romană în arealul Gorjului încă din sec. I e.n.), precum și vestigii preistorice de animale, roci minerifere, cochilii de melc, scoici decorative, giuvaericale, piese de mobilier și de vestimentație tradițională. Atent cu sine până și la imaginea pe care o lasă posterității (va înceta din viață la 3 iunie 1919, la Bâlteni
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]