2,161 matches
-
Chiar dacă utilizează elementele materiei brute, inclusiv calitățile acesteia (energia), materia vie se deosebește net prin cele 4 caractere distinctive: corp (bioplasmă), formă (celulă), organizare (țesut, organ) și evoluție (dezvoltare și reproducere). II. FENOMENOLOGIE VITALĂ Al doilea caracter fundamental comun ființelor viețuitoare îl reprezintă fenomenele vitale care cuprind totalitatea manifestărilor vieții, ceea ce face ca fiecare ființă să aibă o fiziologie particulară. Ea va fi definită funcție de tipul și nivelul de dezvoltare al ființei, dar toate, absolut toate se supun aceluiași scop; subzistența
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Sensul acestei finalități este prezervarea ființei vii și perpetuarea acesteia. 2. Fenomene de relație: La baza acestor fenomene stau două procese fiziologice importante; pe deoparte impresia și pe de altă parte reacția. Impresia reprezintă în fapt percepția pe care ființa viețuitoare o are pentru un anumit obiect, ființă sau fenomen și care exercită o anumită influență asupra ei. Se întâlnește la toate categoriile de ființe, dar diferă după cum este vorba despre ființa unicelulară sau pluricelulară. Reacția reprezintă răspunsul ființei viețuitoare la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sub incidența percepției prin simțuri. Fiind în imposibilitatea de a nega finalitatea incompatibilă cu dogma materialistămaterialiștii preiau teza darwinistă, care acceptă termenul de finalitate doar ca rezultat al întâmplării, fără o cauză anume și care a condus la varietatea lumii viețuitoarelor de azi și dintotdeauna. Fondul acestei doctrine este constituit din trei factori principali: ereditatea, variabilitatea, și lupta pentru existență care ar fi condus la evoluția formelor de viață, de la cele mai simple la cele mai complexe; mai mult, ar fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă ci totul se rezumă la schimburi de materie și energie, cu alte cuvinte toate fenomenele lumii materiale sunt mutații de materie și energie. Întrebarea este, poate fi asimilată lumea viețuitoarelor lumii materiale? Fără îndoială că până la un punct această asimilare se poate face, pentru că elementele de structură a viețuitoarelor aparțin materiei brute, iar mecanismul vieții se pune în mișcare prin schimburi de materie și energie. De aici încolo însă ființa
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și energie, cu alte cuvinte toate fenomenele lumii materiale sunt mutații de materie și energie. Întrebarea este, poate fi asimilată lumea viețuitoarelor lumii materiale? Fără îndoială că până la un punct această asimilare se poate face, pentru că elementele de structură a viețuitoarelor aparțin materiei brute, iar mecanismul vieții se pune în mișcare prin schimburi de materie și energie. De aici încolo însă ființa viețuitoare depășește sfera materiei brute tocmai datorită caracterului ei distinctiv - finalitatea, prin trăsăturile sale esențiale: morfologice, fiziologice și psihologice
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lumii materiale? Fără îndoială că până la un punct această asimilare se poate face, pentru că elementele de structură a viețuitoarelor aparțin materiei brute, iar mecanismul vieții se pune în mișcare prin schimburi de materie și energie. De aici încolo însă ființa viețuitoare depășește sfera materiei brute tocmai datorită caracterului ei distinctiv - finalitatea, prin trăsăturile sale esențiale: morfologice, fiziologice și psihologice, care fac ca aceste schimburi să se facă gradat, etapizat, strict delimitate cantitativ și în timp, în scopul prezervării și perpetuării vieții
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
185) și până astăzi, teoria darwinistă a rezistat timpului, așa încât de atunci nu există tratat de referință în domeniul biologiei care să n-o includă ca doctrină cheie în explicarea evoluției vieții pe pământ. Ideea evoluționismului și transformismului în lumea viețuitoare exista până la Darwin. Unul din cei mai convingători promotori a acestei idei a fost Lamark, care arată că speciile ca și rasele nu sunt fixe, ci se transformă unele în altele sub influența selecției naturale, ceea ce ar explica multitudinea speciilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
geologice, climă și condiții de mediu, au furnizat o serie de probe care i-au permis susținerea teoriei evoluționiste și transformiste. Aceste probe priveau următoarele aspecte: 1. Speciile dispărute, cum ar fi fosilele Armadillos, sunt asemănătoare cu cele ale acelorași viețuitoare ce trăiesc în aceeași zonă, sugerând descendența. 2. În straturile geologice pot fi observate schimbări progresive ale caracteristicelor aceleași specii pe măsură ce straturile sunt mai recente. 3. Zonele cu aceeași climă cum ar fi Australia, Africa de Sud, California și Chile sunt populate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a lungul timpului au venit într-adevăr în sprijinul teoriei darwiniste, dar în egală măsură s¬au acumulat observații științifice care o contrazic. Ca și doctrina materialistă darwinismul recurge la forțarea unor interpretări, generalizarea unor aspecte observate în l umea viețuitoarelor, utilizarea unor noțiuni care trebuie să spună mai mult decât reprezintă de fapt. În fața experimentului și logicii științifice multe din aserțiunile teoriei lui Darwin nu rezistă. Fără parti pris (așa cum îi plăcea să spună), aplicând regulile metodei experimentale și logicii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a căror viață a încetat, realizând astfel circuitul elementelor materiei în natură, ca să nu mai vorbim de simbioza și comensualismul multor specii bacteriene cu organismele superioare în scopul realizării unor funcții (digestie, imunitate, etc.). Plantele, la rândul lor, sunt singurele viețuitoare capabile să sintetizeze hidrocarbonatele și să asigure nevoile de oxigen prin fotosinteză, datorită existenței fermentului verde (clorofila), fără de care lumea animală nu ar exista, nefiind capabilă să-și asigure cea mai importantă sursă de energie - hidrocarbonatele. Deși fosilele descoperite au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anatomia și fiziologia umană au dat naștere la speculații, mai ales în termeni materialiști, nerecunoscându-se sau chiar negându-se faptul că în lumea vie operează și alte legități pe lângă cele fizico-chimice, legități care-l fac pe individul aparținând lumii viețuitoare să evolueze și să se manifeste cu totul diferit în comparație cu lumea inanimată. Iată de ce multe curente filosofice și sisteme au eșuat atunci când au fost aplicate individului sau grupurilor de indivizi și explică de ce multe doctrine politice și legislații nu au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și să o perpetueze dincolo de voința ființei viețuitoare, dincolo de capacitatea de înțelegere și cunoaștere a ei, fie ea chiar și om dotat cu facultatea de a înțelege și raționa. Pentru că necunoașterea omului și în general a legităților care guvernează lumea viețuitoarelor pot condu ce la elaborări defectuoase și chiar utopice „care fiind întocmite pe o cunoștință imperfectă a omului nu servesc decât să inducă lumea în eroare’’ spunea pe bună dreptate Paulescu. O demonstrează din plin experiența istorică a societății umane
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că tot ceea ce înseamnă atitudine și comportament uman la nivel individual, cât și atitudine și comportament la nivel social, au la origine anumite trăsături distinctive care se regăsesc, mai mult sau mai puțin bine exprimate, la întreaga scară a lumii viețuitoare, sub formă de instincte. Instinctele sunt reacții emotive ce apar ca răspuns la o idee emotivă (asemănător reflexelor dar mult mai complexe), ce se execută automat fără învățătură prealabilă, sunt anterioare oricărei experiențe și sunt îndeplinite cu scopul unei finalități
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ai ultimului secol, se considera că forța care inițiază, organizează și direcționează activitatea individului este sufletul. Printre aceștia se numără și Paulescu care, cu ajutorul analogiei și experimentului, reușește să demonstreze existența reală a sufletului ca o componentă imaterială a ființei viețuitoare, ca parte a dualității materie-spirit invocată încă din antichitate. În anii 30 ai secolului al XX-lea ethologiștii considerau că este vorba de comportamente înnăscute, plecând de la instinctul păsărilor de a-și construi cuibul, sau instinctul peștilor de a migra
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru a învăța unele lucruri mai ușor decât altele. Este ceea ce îndeobște numim talent sau înclinație naturală pentru un anumit aspect al vieții: artă, scris, gândire, politică, afaceri etc. În concluzie se poate spune că de fapt comportamentul în lumea viețuitoarelor are la bază trei elemente: - instinctele - care satisfac și răspund trebuințelor bazale necesare subzistenței, existenței și reproducerii individului și speciei; - structură nervoasă - extrem de evoluată în cazul omului, care asigură baza procesului de adaptare și învățare; - învățarea - ca proces care modulează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
condiția sine qua non a existenței lor. Acest tip de conflicte sunt inevitabile și fac parte din realitățile vieții pe pământ. Ele sunt dictate de instinct și apar ca fiind voite, făcând parte din echilibrul ecosistemului natural pe care lumea viețuitoare îl formează în ansamblul ei. Aceste conflicte generate de instincte operează într-un strict echilibru în natură pentru lumea animală (cu excepția omului), și numai pentru faptul că lumea animală trăiește sub imperiul instinctelor, iar animalul nu-și va dori niciodată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt deosebit de evocatoare. Statul lui Platon ar urma să fie condus de un filosof cu puteri absolute. Ideea centrală era că desființând proprietatea și familia vor dispărea toate conflictele individuale și sociale ce rezultă din acestea. Este evident
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creator, aspect rar întâlnit în alte religii. De altfel convingerea lui nestrămutată în adevărul creștin decurge din studiul comparativ pe care-l întreprinde față de celelalte religii, prin care ajunge la concluzia că cel mai aproape de legile naturale ce guvernează lumea viețuitoarelor (între care omul nu face excepție) se află principiile creștine. Pentru că numai creștinismul propovăduiește iubirea aproapelui și facerea de bine, cale sigură pentru înțelegere și apropiere între oameni. Aserțiune cu atât mai valabilă cu cât, dincolo de credința profundă, Paulescu gândește
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cărui consecință dezastruoasă generațiile postpaulescu le-au trăit dureros și din plin, în perioada interbelică și postbelică a secolului al XX-lea. Cunoașterea profundă a fenomenelor vitale ce animă existența, a fenomenelor ce stau la baza percepției și reacțiilor ființelor viețuitoare (simțurile și instinctele) la modul individual și colectiv, i-au permis abordarea științifică și filosofică a fundamentelor sociologiei (ramura culminantă a biologiei în opinia sa), din care a reușit să desprindă principiile unei adevărate morale și chiar să propună o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Pământul este "substanța universală", "Prakriti", "haosul primordial, materia primă despărțită de ape".140 Dacă Apele precedă organizarea Cosmosului, pământul produce formele vii: "Apele reprezintă masa nediferențiată, pământul-germenii diferențelor"141. De-a lungul timpului, pământul a fost considerat "matcă a tuturor viețuitoarelor și plantelor", "matricea universală" (Terra Genetrix). Prin darurile sale, pământul se înfățișează pozitiv. Aparținând Regimului Diurn. Pământul este, în același timp, și un spațiu infernal, un tărâm al suferinței și al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moartea mea, / Că nu-s eu ce gândiți voi, / Că nu-s hoară zburătoare, / Ci sunt Ioan, / Sântu Ioan, / Nănașul lui Dumnezeu, / Umblă ziua botezând / Și-ncă noaptea cununând."145 Motivul solar cel mai utilizat în colinde, ilustrat de o viețuitoare pământească, supusă "vânării", este Cerbul, considerat un simbol al fecundității, al ritmurilor creșterii, al renașterilor. Mediator între cer și pământ, simbol al soarelui ce răsare și urcă spre zenit, cerbul este o imagine arhaică a reînnoirii ciclice. Efigia sacră a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ego mitic al gospodarului și neamului, fiind "o pasăre augurală, vestitoare a renașterii firii", rândunica este considerată "o metamorfoză a femininului", vrabia este "gureșă" și "păgubitoare, aidoma șoarecelui", cioara are atribute de "furtișag", dar și psihopompe, ciocârlia este prezentă ca "viețuitoare chinuită care tinde spre ideal", cucul este "sfânt", cântecul lui fiind "de factură stihială, un limbaj complex, purtătorul unui mesaj tainic și subtil", mierla reprezintă dragostea, este o pasăre-mesager, turturica este o emblemă a "fidelității conjugale", privighetoarea este percepută ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care este prezentată originea umană a viețuitoarelor: "Paserile, animalele s-au făcut, mai pe urmă, din oameni, din bărbați și femei. Cucul e din femeie. (...) Dumnezeu, după ce a făcut lumea, oamenii, în loc să fie mai cuminți, din ce în ce se făceau mai răi. Dumnezeu le-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mușatinii, Suceava, 2000. COATU, Nicoleta, Structuri magice tradiționale, Editura ALL, Bucirești, 1998. COJOCARU, Nicolae, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, Din preistorie până la mijlocul sec. ala XIX-lea, I, Editura Etnologică, București, 2008. COMAN, Mihai, Mitologie populară românească, vol. II, Viețuitoarele văzduhului, Editura Minerva, București, 1988. DAICOVICIU, Hadrian, Dacii, Editura pentru Literatură, București, 1968. DELUMEAU, Jean, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996. * * *, De sub muntele Rarău. Folclor din ținutul Câmpulungului Moldovenesc, Câmpulung Moldovenesc, Culegere alcătuită de Grațian Jucan, Editura Fundației Culturale Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
194. 235 Ibidem, pp. 530-531. 236 v. Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. cit., pp. 70-79. 237Romuls Vulcănescu, Op. cit., p. 198. 238 Ibidem, pp. 198-199. 239 Ibidem, p. 199. 240 Ibidem, p. 201. 241 Mihai Coman, Mitologie populară românească, vol. II, Viețuitoarele văzduhului, Editura Minerva, București, 1988, pp. 1-100. 242 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, II, Ed. cit., pp. 63-65. 243 Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Dicționar, Ed. cit., pp. 17-18. 244 Ibidem, pp. 55-56. 245 Ibidem, pp. 133-134. 246
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]