4,373 matches
-
oribil; ou; ouă; pantof; parșiv; pere; perfid; piatră; piele rece; piton; politică; pradă; prădător; prieten; prudență; pustiu; rai; rană; rîu; Satana; scîrboșenie; sfoară; simbolic; singurătate; sînge rece; subțire; suge; sunet; șerpișor; șiretenie; șmecher; șoarece; tîrîit; tîrîre; tufiș; uriaș; val; vara; vierme; vierme lung; vipere; vis; vulgar; zgomot; zodie (1); 787/162/63/99/0 școală: educație (84); elevi (42); învățătură (34); învățămînt (26); învățare (25); instituție (22); carte (21); cunoștințe (20); elev (20); profesor (17); liceu (15); facultate (12); învățat (11
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ou; ouă; pantof; parșiv; pere; perfid; piatră; piele rece; piton; politică; pradă; prădător; prieten; prudență; pustiu; rai; rană; rîu; Satana; scîrboșenie; sfoară; simbolic; singurătate; sînge rece; subțire; suge; sunet; șerpișor; șiretenie; șmecher; șoarece; tîrîit; tîrîre; tufiș; uriaș; val; vara; vierme; vierme lung; vipere; vis; vulgar; zgomot; zodie (1); 787/162/63/99/0 școală: educație (84); elevi (42); învățătură (34); învățămînt (26); învățare (25); instituție (22); carte (21); cunoștințe (20); elev (20); profesor (17); liceu (15); facultate (12); învățat (11); viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
seducție; senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav; subțire; sublim; suferință; suflet mort; fără suflet; sufletesc; superficialitate; suport fizic; taină; talie; tatuaje; timp; tînăr; țărînă; uhuu!; uman; umanitate; unealtă; unic; uscățiv; vas; venă; viermi; vlăguit; vulgar; zebră; zeiță (1); 797/218/66/152/0 tunet: fulger (177); ploaie (104); zgomot (74); frică (72); furtună (54); sunet (41); trăsnet (19); teamă (16); puternic (15); spaimă (13); lumină (11); fenomen (9); gălăgie (9); tare (9); cer
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
răsufla; răsuflă; rațional; realist; realitate; rece; care respiră; sensibil; sentimental; senzație; sete; simți; simțire; stare; în stare; cu suflet; sunet; supraviețuire; supraviețuitor; șarpe; tată; teafăr; tenace; timp; tot timpul; tot; totul; trăiești; trăit; transparent; treaz-viu; trup; veșmînt; veșnic; cu viață; vierme; vietate; vigil; vioriu; visător; viuț; voinic; voios; vorbește; zbucium; a zîmbi; zvelt (1); 804/219/79/140/1 vînt: frig (130); puternic (68); rece (63); adiere (58); aer (40); furtună (35); ploaie (25); curent (14); bate (13); răcoare (13); suflă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dînsule? Hai, mîncați tot. Hai, ca desert vă ofer ceva special... La desert mă dau pe mine... El n: N-am de gînd să mă intoxic... El 1: Nu, că nu vă dau decît viața mea... restul îl păstrez pentru viermi... (în continuare se mănîncă tăcând) Sau, mai bine, ca să nu pierdem vremea, mîncați desertul odată cu salamul... Auziți, mult n-o mai ducem... pe cuvîntul meu... gata, încă puțin și gata... de fapt, au mai rămas niște resturi... mă cam plictisisem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
strămătură" roșie, sfințindu-se, astfel, drumurile pe care le străbat sufletele morților.397 Sfințirea gospodăriilor se face la început de august, de ziua Macaveilor (Macoveilor) sau Ziua Crucii de vară. În Bucovina, se face agheasmă în grădini, pentru insectele și viermii vătămători pomilor și legumelor. Tot în această zi, în comuna Ropcea, se duc la biserică snopi de flori, buruieni și spice care, după ce vor fi sfințite, se pot întrebuința în scăldătorilor oamenilor bolnavi.398 O altă sărbătoare, când se obține
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întrebe în legătură cu contradicția dintre situația din lagăr și doctrina comunistă care presupune că omul este cel mai prețios capital al țării. Răspunsul a venit promp și apăsat. - “E vorba de om, dar voi nu sunteți oameni, voi sunteți viermi, pe care-i strivesc”. Și în același moment a făcut și gestul prin care strivești un vierme. Am rămas consternată că acum, în anul 2012, un demnitar al Romaniei de astăzi poate să ne facă tot viermi, pe noi cei
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cel mai prețios capital al țării. Răspunsul a venit promp și apăsat. - “E vorba de om, dar voi nu sunteți oameni, voi sunteți viermi, pe care-i strivesc”. Și în același moment a făcut și gestul prin care strivești un vierme. Am rămas consternată că acum, în anul 2012, un demnitar al Romaniei de astăzi poate să ne facă tot viermi, pe noi cei care am protestat în orașele țării împotriva nedreptăților la care am fost supuși de guvernanții portocalii?!!. Pentru
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
oameni, voi sunteți viermi, pe care-i strivesc”. Și în același moment a făcut și gestul prin care strivești un vierme. Am rămas consternată că acum, în anul 2012, un demnitar al Romaniei de astăzi poate să ne facă tot viermi, pe noi cei care am protestat în orașele țării împotriva nedreptăților la care am fost supuși de guvernanții portocalii?!!. Pentru a-i obliga și pe cei bolnavi să iasă la lucru, aceștia nu aveau voie să stea în paturi, ci
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
auzit la televiziunea publică injurii adresate manifestanților exact ca cele de la Radio din anul 1956 pentru cetățenii Budapestei și în 16-18 decembrie 1989 pentru locuitorii Timișoarei. Termenilor de golani și haimanale din 1989 li s-au adăugat epitetele de viermi, ciumpalaci, etc. 6. își plasează copiii în funcții înalte (Lica Gheorghiu, Nicu Ceaușescu vis à vis de EBA). Pe timpul lui Gheorghiu-Dej se spunea pe la colțuri, altfel erai săltat de securitate, următoarea întrebare: “Care este diferența dintre Irina Petrescu și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și universul se desacralizează. Viața devine înșelăciune și păcat, de aceea și preoții în altare acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală, soru-mea se-ntinde,/ Și o aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și urlu" sau " Va veni un dric la voi, ca melcul,/ cu cornițe negre scoase afară./ Signor vierme, cu profilul gingaș,/ Chip de roză, ori de trestioară,/ Nu primi-n împărăția ta/ morții altora". Senzualitatea, zbuciumul cărnii sunt exprimate într-un limbaj patetic, într-o atmosferă dramatică: "Nu-și uită carnea tiparul ei ciudat/ Nici un rege al înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câte o fântâna." Parabola focului supune simbolului toate trăirile, cunoașterea, iubirea, moartea. Unele versuri aduc pe lângă stări de reverie și spaime, desene macabre, care descind dintr-un Rollinat trecut prin expresioniști: "Morții râd, ascultați-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de lună", exploziile romantice cu implicații folclorice mai persista. Cerul sună, frunza sună/ unde-i dragostea nebună/ când zvârleam cuțite-n lună/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însă unitate de idei dispuse lucid în încărcătura poemului, fără, deci, să reușească să ne "comunice" transfigurat. Fapte și obiecte se înscriu într-o muzică gravă, liturgică, eliminate parcă în absențe: turme de zei, copii, femei, bărbați, oase ce plâng, viermi, pământ, iarba și trupul lui Socrate în "întregime au plâns". Lumea lui N. Ioana este izolată și exaltată, euforică în sine, fără a se reporta intim la obiectele din jar, fiecare plângându-și parcă suferința independent. Nisipul și iarba sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu o lume de eden, dominat de sentimentul așteptării dincolo de margini. "O sabie înlăcrimată sunt; cel care m-a purtat/ pe frunze roșii s-a culcat să moară". Apar imagini terifiante, parcuri cu arbori intrați în putrefacție, frunze pline cu viermi sau păduri seculare măcinate de sentimentul zădărniciei. Se simte însă efortul poetului de e suplini absența imaginației: "Vai, cum ne petrece în sfială/ cum se teme, Doamne, pentru noi/ care-l sărutăm pe gura rece și pe pântec și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întoarce la ere primare, la credințe magice, la o lume fantastică, căreia îi lipsește feericul și este dominată de grotesc și de macabru ("Foca verde"): "Tăcerile necoapte sunt prea verzi/ Vitele se bat și se rănesc,/ în răni se înșurubează viermii/ Soarele e dud, e nefiresc." Lumea Floricăi Mitroi este mișcată "forțat" pe o imensă scenă, într-un repertoriu de măști ce râd și merg forțat: "Venirea clovnului va fi pur formală/ A râs forțat, a mers forțat/ când lumea sta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca la L. Blaga, condiționează tragic fondul existenței umane. Așa se explică conținutul dezolant al poemelor "Ținut", "Cât infern", sau "Iulie", unde peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir e crăpat până-n moarte, caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar fi fericit,/ Dacă ar sta într-o palmă la care-a râvnit/ În palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent urcuș și coborâș susținut de continua aspirație spre lumină. Ideea apare în câteva poeme: "Fereastra viermelui", "Resturi", "Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o palmă la care-a râvnit/ În palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent urcuș și coborâș susținut de continua aspirație spre lumină. Ideea apare în câteva poeme: "Fereastra viermelui", "Resturi", "Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme târâtor. Un poem intitulat "Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme târâtor. Un poem intitulat "Testament" explică conținutul volumului "Fântâna somnambulă". Aceasta, ca și "Mieii primi", cuprinde versuri ce vor cânta cu predilecție adolescența, de care poetul se desparte și tinerețea în care intră și care-i generează un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
condamnat fără să-și pună problema: de ce ființe umane trebuie să omoare alte ființe umane? În fapt, celor sortiți pieirii li s-au luat, printr-o perversă operație de ordin mintal, toate atributele umanității. După aceea, indiferența în fața "păduchilor" sau "viermilor" nu mai pare, în ochii lor, deloc condamnabilă. Căci, asemenea "arătări" n-ar trebui să existe oricum, dacă și natura poate fi imaginată și fără ele. În acest fel, în lagărele morții s-a ajuns să se decreteze prin instalarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce el avea:/superba lui trufie/și elefanții / și labele lor sfă râ mând vertebrele / acestor Alpi albiți de spaimă // Călca, deabia să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului: - Cât pământ, Doamne!... (L. Rebreanu) Personificarea este procedeul stilistic/metalogismul prin care se atribuie însușiri umane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ca și clopotul. Copiii cei mici să nu se scalde în apa rămasă din ziua cea laltă, căci nu mai cresc, ci să se scalde totdeauna cu apă proaspătă. Apa care rămîne dumineca să se arunce; e bună numai pentru viermi. Apa de la întîlnitură* e bună de scăldat, ca să nu se lipească de cel scăldat boale și farmece. Pentru ca să nu te prindă frigurile, durerile de cap, de piept și de stomac, e bine ca la Bobotează [6 ianuarie], cînd se afundă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gul prima brazdă de arătură, pe brazdă, pîne și sare, ca cîm pul să aducă mult rod. Dacă va ploua în ziua de Moși de vară [sîmbăta dinaintea Rusaliilor], va fi anul mănos. Toamna, cînd găsești în ghinda de stejar vierme arată că anul viitor va fi productiv; dacă îi muscă, va fi mijlociu, iar de va fi paingăn, prevestește foamete. Cînd se ivesc furnici prin casă e semn de belșug. De plouă în Vinerea Seacă, are să fie anul îmbelșugat. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]