KorAP: Find »[drukola/base=vină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...771 >

19,273 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

ei era atât de puternic și de ne... Vocea amuțește. Și Mona izbește în scaunul din față, izbește chiar în dreptul șalelor mele și zice: — Iarăși! De ce vă răzbunați problemele personale pe seama oamenilor nevinovați? Și-i zic să nu mai dea vina pe mine. Poate e din cauza furtunilor solare. Oamenii ăștia obsedați de vorbărie... Care nu sunt în stare să asculte... Descântecul mi s-a învârtit prin cap atât de repede, că nici nu mi-am dat seama. Aproape că adormisem. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care nu au apucat să trăiască sau nici n-au deschis ochii încă? Și pe toți oamenii buni și muncitori care respectă natura și reciclează deșeurile? Pe vegetarieni? Ei nu sunt nevinovați, după mintea lui? — Aici nu e vorba de vină sau de nevinovăție, zice. Dinozaurii n-au fost buni sau răi din punct de vedere moral, și au murit cu toții. Modul ăsta de a gândi îl transformă într-un Adolf Hitler. Într-un Stalin. Într-un criminal în serie. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tipul cu mașinuțele. Berea pe care o ține în mână îi împroașcă degetele cu spumă și picură pe covor. — Citește-mi unde zice că trebuie să pierd totul într-o singură noapte și lumea să spună că eu sunt de vină. Îmi arunc ochii în cărțulie și dau de alte nume de morți. Citește, zice tipul, și-și bea berea. Ia citește-mi mie unde zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

profesorul. Radu îi aruncă un zîmbet echivoc, așază cafeaua lîngă telefon și se retrage pe jumătatea lui de pat. Să-ți aduc un coniac spune Paula, simțindu-l topit. Ce dac-am zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
celui care părăsește "locul crimei". Și dacă nu mă întorc? o necăjește Mihai, pus pe glumă, că dacă tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de acces, fata se întoarce spre el, supărată: Vă rog! Am și alte treburi. Totuși, devine Mihai grav ca să fiți sigură că mă întorc, vă las revista asta zice, punînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
majoritatea căsătoriți între timp, nici unul nemaipropunîndu-i căsătorie -, l-a înșelat fără convingere, întotdeauna din necesitate. Se scuza, în mod meschin, față de propria-i conștiință, că, de fapt, și Radu o înșeală cu nevastă-sa, și-și argumenta că-i de vină, în primul rînd, temperamentul ei. O singură dată, nebuloasa existenței sale a fost despicată în două, brutal, de un gînd: "Eu de ce să vegetez la umbra unei căsnicii?!" s-a întrebat ea, ieșind din sala cinematografului, de la primul spectacol, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întorc? Stai la gazdă? Da. Atunci, mă conduci tu. Stau aproape. Mîna fetei face o mișcare bruscă, zvîcnind, fără intenția de-a se elibera. Ai băut ceva seara asta spune Cristina pe un ton rece. Da. Atunci, te iert, de vină-i băutura; ba poate și eu: te-am încurajat, oferindu-ți... Chiar te simți vinovată? întreabă Mihai, sărutîndu-i iarăși mîna. Scuză-mă dacă am împins discuția prea departe!... Te rog! Vine cineva șoptește fata, eliberîndu-și mîna. De fapt, spune Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului. Ușor, că-i rupi urechile, ce te-a apucat?! șoptește soțul. M-am săturat, asta-i! Și-i copilul de vină că tu te saturi așa repede?! Nu vezi cum mă chinuie? Stai, drace, locului! Ce bine-ar fi să se poată crește copiii așa cum scrie în cărți, sau cum vedeai tu la televizor. Hai, Dănuț, papă! Așa, bravo! își îndeamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se bucură secretarul literar văzîndu-l. Voiam să te anunț că deseară, la șase, e vizionare. Nu-i neapărată nevoie, dar fiind local, e bine să vii. Ce ai? îl întreabă observîndu-l că stă abătut. Cred că nu-s eu de vină dacă actorii nu s-au realizat prin Hamlet sau... Și, mă rog, de unde pînă unde, în textul meu se trage cu arma, cad ceaune de pe pereți?... Ești teribil, domnule, teribil! Actorii au cerut posibilitatea să mai... face Negrea un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni Pămîntul și acționăm ca atare. Profesorul ridică iarăși privirea, devenind roșu de furie: Nu-i vina mea că Maria m-a pus în fața faptului împlinit! Crezi că ei i-a fost ușor? Altfel n-ar fi terminat Medicina... Dar să lăsăm asta face ea un gest de liniștire. Orice efort în plus o să ne facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ating hîrtia, reținînd-o pe loc, gata s-o împingă înapoi. Nu pot merge. Nu cu mine spune Mihai așezînd invitația pe masă, lîngă un dosar cu acte pentru marfa primită. Vino singură, sau cu... cu cine vrei. Dar, te rog, vino! Dinspre ușa care dă în autoservire se aud voci. Cristina devine dintr-o dată sigură pe ea, face să dispară sub masă ceștile și ibricul, apoi se ridică, trăgîndu-și din buzunarul de la piept stiloul, pe care îl deschide, semn că tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la război. N-aveam doi pe cap, îmi trebuia și-al treilea... Atunci, ca atunci bombăne bătrînul. Dar acum, cînd îi mare? Cît a fost cu primul, o dată nu i-ai spus, ca o mamă... Tot timpul: "el îi de vină; tu ești frumoasă, ești deșteaptă, găsești oricînd..." Și cu Virgil, acum: "ce ți-a trebuit unul din ăsta, care scoate o vorbă pe zi și stă numai la uzină ori printre cărți?!" Da'-ți place să te fălești cu ginerele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat întîrzierea, dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și vorbesc mereu. Mi-e teamă că Sorina, cum va ajunge la autogară, va pleca înapoi cu prima cursă. Dar ce vină am eu? Te rog să mă crezi!, de ieri, am impresia... Nici nu-ți dai seama cît te poate clarifica o situație ca asta: sînt în stare s-o iau pe jos înaintea Sorinei! Acum, abia acum îmi dau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea parvenirii rapide sînt totuși fiica lui Săteanu, am și handicapul unei situații materiale... ochioase -, mai bine o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ani tatăl tău putea să se întoarcă măcar o dată în sat, dacă nu la tat-su, atunci la maică-sa, la mormînt, să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu-mi fie rușine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prin a întinde degetul spre Lazăr: Tu, deci... Eu ce? saltă Lazăr dintr-un umăr cu indiferență. Tu, deci, cu soție gravidă..., te mai gîndești la... o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura din sticla primită de haram e de vină surîde Lazăr. Ia să-l scol pe doctor să-i dea puștiului pastilele, c-am uitat și-i trecut binișor de zece. Vedeți că se culcă babele și-o să jucăm țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de bilanț a omenescului din tine și vezi că nu ai ce aduna, decît păcate. Și mai e o treabă: făcînd murdăria cu fotocopia, o poți prinde în vîrtejul ăsta și pe Doina. Păcat! Mare păcat! Ea n-are nici o vină, nu trebuie să știe; e încă un copil. Îi ajunge durerea de-a nu fi avut mamă adevărată. Iar dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-o vadă pe Aglaia; se va convinge singură că-i din neamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puternic, ce-și fîlfîie ramurile ca pe niște bice. Sînteți supărată pe mine? o întrebă profesorul, alăturîndu-i-se. Ce mai contează acum! N-am putut să fac nimic atunci, aș vrea să mă credeți; vremurile... Hai să nu mai dăm toată vina pe vremuri. Așa-i. Știu c-a suferit, i-a fost greu, cu copil mic... Și mie mi-e groază că n-o să mai ieșim de aici. Doina n-are nici o vină; noi, cei maturi... Am luat cu mine bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
credeți; vremurile... Hai să nu mai dăm toată vina pe vremuri. Așa-i. Știu c-a suferit, i-a fost greu, cu copil mic... Și mie mi-e groază că n-o să mai ieșim de aici. Doina n-are nici o vină; noi, cei maturi... Am luat cu mine bani, mulți, o sută de mii, nu să-mi răscumpăr păcatul de-a nu-i fi fost tată, dar... Am iubit-o mult pe Maria, singura pe care... Aș vrea ca ea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nevoită să coboare vocea: Pot să știu care-i motivul acestei ieșiri? Sper că nu raportarea unor montaje neefectuate. Rezervorul stă necăptușit, afară sub zăpadă! reușește Brîndușa să se înfurie din nou. Ce aveți de spus, tovarășe inginer? Nu-i vina mea că sudorul cel mai bun al uzinei lucrează în oraș, la finisarea unor vile, tovarășă secretară strînge Vlad din umeri cu naturalețe, ghicind că femeia, prinsă pe picior greșit, nu-i pusă pe scandal cu orice preț. Hm! pufnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un gest urît. Dar, la urma urmei, cred că și Aura poartă oarecare vină: prea s-a purtat..., aproape că m-a provocat. Aura, acum; mai de dimineață, Teona Trifon, aseară, Cristina; ieri, Maria..., ba chiar, mai demult, și Doinița, la care mă gîndeam ca la o posibilă legătură matrimonială, născută dintr-un crîmpei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu brațele, un "asta-i tot", Mihai continuă să o privească lung, calm, sfîrșind prin a întinde mîna să-și treacă vîrful degetelor pe sub bucla părului căzută pe frunte. De ce mă chinui, Mihai? Și tu m-ai chinuit. Nu-i vina mea! se înfurie Cristina, îndepărtîndu-i mîna de teama prezenței cuiva prin apropiere. Tu te-ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii, ca apoi să i-o înapoieze. Că ești măgar, nu-i vina ta continuă Maria un gînd. Așa a vrut Dumnezeu să fii, chicotește ea -, dar nu te las să fii și prost: n-avem nici un viitor împreună, crede-mă! Și dacă te rog să ne dăm un timp mai lung de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]