KorAP: Find »[drukola/base=vioară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...264 >

6,587 matches

Corola-blog/BlogPost/349711_a_351040

întâmplător. Sau nu... Ai să mă cauți, să mai fim zgribuliti, plini de șovăieli, când coapsele nopților vor fi mai aproape decât ieri, când eu nu mă voi mai uita inapoi, când durerea rimei o voi scrie pe acorduri de viori. Sau nu... Ai să mă cauți și-ai să mă întrebi din priviri dacă peste viața mea au mai căzut petale de trandafiri, dar nu voi mai lăsa ca flacăra să mă mai ardă, chiar dacă amintirea ta o voi lăsa

IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349711_a_351040]
Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531

care binele și răul, obișnuitul și magicul, realul și imaginarul coexistau, se amestecau într-o halucinantă cavalcadă a viziunilor și a simțurilor. Acest sentiment bizar numai locuitorii pădurii l-ar fi putut confirma... A întâmpinat-o o fată cântând la vioară, cu tenul alb deschis, având un firicel de sânge ce i se prelingea din colțul gurii. Era vie? Era reală? Micuța Aiko s-a luat după un inorog ce s-a ivit din spatele unui arbore gigant, dornică să-l atingă

MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557

mine. Fierbinte. * Mergând rătăcit pe străzi, prin parcuri, ca un vagabond al altui timp. Nu am vrut să trădez pe nimeni, pe cuvânt că nu am vrut... Dar destinul s-a comportat atât de ciudat cu mine... Cu fata cu vioara... Cu Deborah. Probabil că așa se întâmplă în viață, până să te ridici de la pământ, ai fost deja lovit cu brutalitate... proiectat într-o lume paralelă. O ființă duală, uneori cu o psihologie de-a dreptul perfidă, care trebuie necontenit

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
Mă uimeam. Mă desprindeam de trup, alunecând pe lângă ele, prin ele. Când m-am trezit, m-am uitat la ceas. Era 13.45. Doar un sfert de oră mă mai despărțea de fatidica întâlnire, de locul în care fata cu vioara își susținea aproape misticul recital. Am plecat în grabă, cuprins de teama de a nu întârzia. La câțiva metri doar, am fost cuprins de emoție în timp ce mă pregăteam să-i înmânez aceeași bancnotă uzată, ridicolă aproape. Noi doi... Evadați dintr-

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
primi mai multe gloanțe direct în piept. "Voiai să pleci în Africa, la metresa ta?". Moartea. Să o vezi în față, știind totuși că, dintr-un anume motiv, nu vei muri. Dar (supremă pedeapsă!) să o vezi pe fata cu vioara altfel decât o știai. Ca o fiară sălbatică, înecată în propria gelozie. Urându-te atât de tare încât să fie capabilă de a apăsa pe trăgaci. Descompusă de ură. Feroce. Atunci, totuși, am știut că nu se terminase. "Faci o

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
și gheață, între două lumi ce nu-și aparțin, dar care se întrepătrund continuu... Timp de ore, zile, săptămâni. A fost frumos... Poate că a fost cea mai înălțătoare experiență din viața mea. Și știam că iubita mea, fata cu vioara, mă trimisese acolo, îmi aminteam aceasta mai clar ca niciodată. * M-am trezit în parc, față în față cu individul de la volan, cel care nu purtase niciun moment mască. Exact ca în scena inițială, îl urmăream crispat, dominat de dorința

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
după ce avusese loc atentatul asupra fetei (cel al cărui martor fusesem inițial), dar, practic, numai Dumnezeu mai putea ști când și unde mă aflam, în care dintre lumi... Cu inima bătându-mi de emoție, am zărit-o cu mica ei vioară, dând acel recital unic, inegalabil. Aveți grijă de ea... Vă rog... Omenirea și-așa se află într-un echilibru mult prea fragil... Lăsați-o să aducă lumina. Pacea. Bucuria. Dăruiți-i un zâmbet și o floare, măcar. Înțelegeți, vă rog

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
Bucuria. Dăruiți-i un zâmbet și o floare, măcar. Înțelegeți, vă rog că e aici pentru voi. Înainte de a fi pentru ea. Am făcut o mică plecăciune și i-am întins o bancnotă ce îmi apărea ca ridicolă. Fata lăsă vioara, într-un mic gest de mulțumire. "Bună... Nu vrei să mergem în parc?". "Azi, nu...", i-am răspuns, amintindu-mi de individul cu cicatrice. "Mai bine servim o cafea...". "Oki", rosti, de parcă ar fi fost într-o convorbire pe mess

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
să-și limpezească gândurile și să-și stăvilească instinctele, să aducă o umbră de armonie și de echilibru în propria existență. Simțeam că ceva cu adevărat rău, pervers, absurd se va petrece... Undeva, într-un bar din Capitală, fata cu vioara și Deborah ocupau aceeași măsuță și sorbeau, fiecare, dintr-un cocktail dulce și colorat. Constituiau o prezență inedită, aristocrata și fata simplă, regizoarea și interpreta. "Am citit despre tine mai demult într-o revistă... Îmi pare bine să te cunosc

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
da, firește... Hai să mergem". În goana taxiului, fiecare privea într-o altă direcție, ca și cum ar fi căutat ceva tocmai în partea opusă. Roțile rulau egal, monoton, către o destinație unică. Atât de precisă... ar fi putut spune fata cu vioara, din motive numai de ea știute. Sau, în fine, nu numai de ea... Într-una dintre acele reviste, citise despre o aventură a lui Deborah cu o femeie, provenind dintr-o clasă inferioară... Un rol ce i se potrivea perfect

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
ei, nu-i așa?". "Ooo, daaa", răspunse Deborah, pe un ton tărăgănat. "Uneori, nici măcar autorul nu se așteaptă la acel final... E complicat". Da, e complicat, într-adevăr... Dar eu vreau să fac lucrurile cât mai simple", continuă fata cu vioara, punându-i mâinile lui Deborah pe sânii ei. "Ahhh! Nu vreau să...", începu Deborah, nesigură. "Să profiți? Să apari în ziarele de scandal? Don't worry, nu vreau decât să ne simțim bine în seara aceasta", rosti fata cuprinzând-o

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
ai fost în permanență mintea din umbră care a pus în scenă trădarea, gelozia, crima, totul, pentru ca, în cele din urmă - fiindcă dragostea (o știi prea bine) învinge orice obstacol - să mă faci să o urăsc pe mica fată cu vioara la fel cum și ea a făcut-o la început, pentru a ne da amândurora lovitura de grație... Pentru a fi sigură că piesa ta va avea audiență. Doar ești o mare regizoare, nu-i așa?". Mă privea tăcută, fără

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
M-am așezat pe o bancă, privind soarele cum pătrunde printre ramurile copacilor, oglindindu-se apoi în suprafața lacului. O fată s-a așezat, timidă, lângă mine. Am privit-o, întâi reticent, apoi cu bucurie, cu iluminare. Era fata cu vioara. Aceeași, dintotdeauna, pentru totdeauna. Dar nu trebuia să știe... Visul nu trebuia destrămat. "Sunteți amabilă, aveți cumva un ceas?", am chestionat-o politicos, aproape stupid. "Da, sigur... E 11.45", îmi răspunse cu același aer pudibond. "Atunci, vă rog... Așteptați

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
un ton un pic schimbat, de parcă ar fi început să mă recunoască. Da, sigur", am rostit, răspicat. "Sigur mă întorc...". Am plecat către locul de întâlnire precipitat, cu pași repezi, vrând să mă conving cât mai repede. Dacă fata cu vioara era în parc la 11.45, atunci la 12.00, în celălalt loc, ce se va întâmpla? Mai am două minute... Un minut și jumătate. Pulsul îmi bătea neregulat. La momentul și locul stabilite, o fată negresă, cu aer de

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
celălalt loc, ce se va întâmpla? Mai am două minute... Un minut și jumătate. Pulsul îmi bătea neregulat. La momentul și locul stabilite, o fată negresă, cu aer de aristocrată, dar îmbrăcată nu prea pretențios, susținea un mic recital de vioară. Un trecător a pus în pălărioară o bancnotă, apoi s-a îndepărtat grăbit. "Cânt pentru tine... Sunt aici pentru tine... Te iubesc", a rostit, ștergându-și o lacrimă în colțul ochilor. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu vei

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
de mult cu ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am rostit făcând în același timp o reverență adâncă, de epocă. Apoi m-am îndreptat, cât am putut de repede, înapoi în parc. Fata cu vioara mă aștepta, nemișcată, ca într-un tablou suspendat. "Gata... Te-ai lămurit?", mă chestionă aproape în șoaptă. "Da, m-am lămurit... Că tu ești aleasa. Unica", am rostit și am îmbrățișat-o. În același timp, la intersecție, o mașină a

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556

vară mă sufoca. Apoi, la ora 14.00, s-a întâmplat ceva de-a dreptul incredibil. În preajma parcului, pe o întindere de zeci de metri, stăteau zeci de fete identice, aliniate ca în fața unui test. Toate aveau înfățișarea ta, purtau vioara ta, ba chiar aproape că puteam intui că dacă m-aș mai fi apropiat un pic, aș fi simțit din nou parfumul tău... Firește, lumea e o iluzie... trăim rătăciți între oglinzi paralele, ecouri neretușate ale fiecărei lumi imaginare pe

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
personaje misterioase, între lumi paralele, între a fi și a dispărea? Doar pentru că am vrut să fii a mea, pentru totdeauna? Vor veni spectatorii la premiera piesei, oricum vor veni. Chiar dacă îți vei face apariția simplu, curat, doar cu o vioară și o cunună de flori. Și ei sunt însetați de puritate, știai aceasta, nu? Mai am puțin... aproape două minute, și mă voi afla din nou acolo... În fața unei alegeri. Acesta să fie sensul? Alegerea lui Adam și a Evei

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
Vei trăi din tragedia consecințelor într-o lume neagră, de infern, rugându-te aproape să nu te fi născut vreodată. Dar tu ai fost. Tu te-ai născut. Tu ai făcut alegerea. Priveam zecile de fete cu chipul tău, cu vioara ta, aliniate ca în fața unui experiment. Știam că dacă voi da greș, totul se va sfârși. Le priveam cuprins de frică, traumatizat, dându-mi seama că nu mai am mult până când timpul meu va începe să expire. Se va scurge

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
înlănțuiți... Ești unica, ești aleasa... Când am ajuns, totul fremăta în jurul meu. Te rog, vino singură, nu vreau să fiu obligat să aleg... E o armă care a produs deja prea multă suferință... La locul convenit, o fată cânta din vioară, simplu, natural, din instinct aproape. Era desculță în ploaie, iar scena încă nu se umpluse... Spectatorii întârziaseră prea mult, înecați în orgolii și probleme mărunte... Nu o deranjați, încearcă doar să-i reînvie pe marii clasici... Atunci de-abia l-

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
față, și am îndreptat arma automată către el. Stătea lângă mica țigancă, cu același aer posesiv, de mascul. "Mori, gigolo împuțit!", am strigat, apoi am descărcat tot cartușul în el. A rămas inert, într-o baltă de sânge. Fata cu vioara s-a prăbușit în lacrimi, devastată. S-a aplecat asupra trupului bărbatului, într-un gest de adio inevitabil. M-am apropiat, încet. "Asta e în amintirea vremurilor petrecute împreună", i-am șoptit la ureche, fără a-mi îndepărta masca. Mi-

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
I-am învățat trupul de abanos pe dinafară, i-am jurat credință. Dar în tot acest timp, suspendat între vis și realitate, m-am gândit mereu la tine. La atingerea ta unică, neprețuită. La magia pe care o declanșai cu vioara, la spectacolul unic pe care îl dădeai. La tot ce a constituit cândva iubirea noastră, a cărei amintire îmi apărea, tot mai des, ca un fel de Paradis pierdut. O izgonire din Rai binemeritată, pe care mi-am semnat-o

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
Inima îmi bătea nebunește. Acum știam că vei fi singură... Dar nu aș fi vrut să se întâmple totul cu acest preț. Oare cum voi mai putea fi demn de încredere în fața ta? M-am apropiat încet de fata cu vioara, mai îndrăgostit de ea ca niciodată. "Pleacă de aici! Dispari din fața mea!". "Adică... Pe el l-ai iubit în tot acest timp, nu? Eu nu am reprezentat nimic, nu-i așa? Decât o formă de divertisment...". "Ești complet nebun, ți-

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
Am părăsit încăperea, complet bulversat. * Era ora 14.00. M-am îndreptat către locul fatidic cu un sentiment straniu, ce depășise demult pragul durerii. Va trebui să aibă loc ultimul dans... Altfel, totul va fi fost în zadar... Fata cu vioara făcu o reverență în fața unui trecător grăbit, apoi își potrivi din nou arcușul. Era un spectacol minunat, divin, ce te acapara total... Și complet gratuit, cu excepția bancnotei mai curând simbolice decât ca un real sprijin material. Totul este să avem

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
mascaradă, lumea e o scenă pe care o facem absurdă prin orgoliile și păcatele noastre. Dar pe tine n-am să te uit niciodată! NICIODATĂ! Te rog, acordă-mi ultimul dans!". M-a privit nesigură, ușor reticentă. Apoi a lăsat vioara deoparte într-un gest delicat. "Poate ne vom reîntâlni într-o altă viață", rosti, apoi începu să danseze sălbatic, din toată ființa, așa cum numai ea știa să o facă. Trupul i se unduia ca un miraj, iar eu mă pierdusem

ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]