2,199 matches
-
ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel. Dacă orgasmul interior vă strică buna dispoziție, citiți și fraza de dedesubt. „Dar membrul lui Își găsi drumul, pătrunzînd În uter, extrem de vioi.” Așa se-ntîmplă iarna, de sărbători. Pătrunzi cît nici nu te duce gîndul, extrem de vioi. Și-i faci nenorocitei o perforație uterină, dacă ai membrul ascuțit, din plastic, lemn, aluminiu sau tablă simplă. În vreme ce În Horus citesc cu Încîntare că „extratereștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
număr al revistei Bordel. Dacă orgasmul interior vă strică buna dispoziție, citiți și fraza de dedesubt. „Dar membrul lui Își găsi drumul, pătrunzînd În uter, extrem de vioi.” Așa se-ntîmplă iarna, de sărbători. Pătrunzi cît nici nu te duce gîndul, extrem de vioi. Și-i faci nenorocitei o perforație uterină, dacă ai membrul ascuțit, din plastic, lemn, aluminiu sau tablă simplă. În vreme ce În Horus citesc cu Încîntare că „extratereștrii sînt printre noi”. Din 1950. Voil, domnu’ Mironov, cum s-ar putea explica științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plecam în zori cu expresul Howrah-Madras și ajungeam înainte de prânz pe șantier. Mi-au plăcut întotdeauna călătoriile în colonii. În India, cele în clasa I sunt chiar o adevărată vacanță. Gara o simțeam prietenă de câte ori scoboram din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apus frumos și bătea o briză ușoară, plăcută, și cînd soarele aproape că dispăruse am pornit motorul și am luat-o Încet spre mal. Stăteam În Întuneric, cam la vreo doi kilometri de mal. După ce apusese soarele, curentul devenise mai vioi, am observat asta cînd am intrat În el. Departe, la vest, se vedeau luminile din Morro și strălucirea Havanei, și-n fața noastră erau Rincón și Baracóa. Am mers Împotriva curentului pînĂ-am trecut de Bacuranao și ne-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și apoi răsturnă bușteanul la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dat seama măcar că deja călcăm pe Podul Lung,cum se numea cândva Strada Nicolina de astăzi. Pășesc alături de ieșean și inteleg că spusa lui precum i s-au terminat rezervele din cambuză nu a fost decât o glumă, fiindcă calcă vioi, încât abia îmi pot acorda pașii cu ai lui. Nu mă pot abține și îl întreb: S-a isprăvit și ultimul praf de cărbune? Mai am doar atât cât să pot păstra presiunea până ajung acasă. Dar e mai bine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a vorbi: La mine în sat, oamenii îs cuminți și trăiesc în frica lui Dumnezeu. S-o întâmplat, însă - așa cum se pomenește și prin alte locuri - să mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a semn rău. Cum ne uitam cu ochii holbați la fiare, am simțit că mă apucă cineva de mână. M-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
măciucă la un car de oale. Da’ ce vorbesc eu degeaba? Tie pe-o ureche îți intră și pe cealaltă îți iese. Așa că mai bine tac. Să nu taci, Pâcule, că nici boii nu mai trag. Si ei calcă mai vioi parcă când îți aud gura. Cât despre visul acela al tău, lasă-l pe diseară, că doar n-o intrat zilele-n sac. Atunci ai să-ți uzi și tu gâtlejul pe cinste. Ia uite ce pățesc eu dacă nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
duc acasă, oprindu-mă pe drum la un magazin de băuturi să-mi mai fac provizii și după aia luînd-o spre Hector Fermierul să-mi dea niște cărți speciale care ne, Îmi vor furniza distracția din seara asta. Hector e vioi cînd ajung la el. Fumează pipa aia, care Întotdeauna Îi conferă un aer și mai mulțumit de sine. — Știi, Bruce, cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vriodatăi că mai pus n legătură cu mititica de Claire. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul cu pricina. Cum avea bastonul la el, a Închis poarta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sute de mililitri și nu-i ajunsese nici pe o măsea. Al doilea motiv îi sfredelea creierul de câteva minute. Dacă un om merge, hai să zicem, cu cinci kilometri pe oră, să zicem că așa merge el, în pas vioi, iar eu merg acum cu vreo trei, că de-abia mă târăsc din cauza zăpușelii, rezultă că tot aș fi reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată. Important e că e sănătos, vioi și că în viața voastră el constituie cea mai mare bogăție. - Așa este, ai dreptate Olga! Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că e un copil deosebit, că merită toată dragostea mea și a soțului meu... că fără el casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cartouch, prietenul lui cel mai bun, i-a găsit o scrisoare de la S. din timpul când au fost la muncă patriotică la Oltenița. Făcuseră nudism Împreună. Ea s-a Îndrăgostit. Îi scria cu inocență: „Ce mai face Băiatul? E tot atât de vioi și de fălos? Nu vrea să se Încline? Stă tot În poziție de drepți?“. S-a râs pantagruelic de perlele epistolei amoroase. Spirache a venit chiar În toiul distracției. Nu s-a ofensat de indiscreția noastră. A râs și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis, nu mă mai atrage, nu mă mai entuziasmează nimic. O moluscă fadă, flască. O cârpă cu care ți-ai șters mâinile și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie, cu fața veșnic lucioasă, socotise totuși că ar fi putut lua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca de la Amara, se opri pe podețul dinaintea porții și salută ceremonios și respectuos: ― Să trăiești, coane
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi furat niște lucruri de la curte, dar bătut așa de rău, că a zăcut două săptămâni și a rămas cam beteag pentru toată viața. Ca să șteargă mai bine urmele mâniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor: ― Am pătimit și eu cu Serafim și cu ceilalți laolaltă, dar mă întorc și zic: stăpânirea ce să facă dacă e furt? Și de ce să fure munca altuia hoții? ― Așa e, vezi bine!... Să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
semn de slăbiciune, după părerea mea, ș-apoi mă descoperi pe mine ca pe un tiran fără inimă și-mi încurci socotelile. ― Când apare un conflict, e bine să fie un intermediar care... obiectă Grigore. ― Nu, nu! întrerupse bătrânul mai vioi, fiindcă își amintea cum și învățătorul îi vorbise deunăzi cam la fel. Eu nu cunosc nici un conflict și nici nu admit măcar posibilitatea de conflicte între mine și țărani. Ar însemna că și eu caut să-i exploatez ca alții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de nu, să-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmură fata resemnată și nemulțumită, aruncîndu-și ochii pe fereastra mare, deschisă, dinspre curte, unde colonelul Ștefănescu vorbea și nu mai isprăvea cu țăranii. Bătrânul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. Într-un moment de inspirație, alaltăieri, și-a adus aminte de maiorul Tănăsescu, care i-a fost camarad de promoție și de regiment ani de zile, la Severin, pe când erau căpitani. Nevastă-sa, fie iertată, a fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște colți de fiară flămîndă: ― Apoi cu uscăturile trebuie să începem, măi nea Iosife, că doar așa ne-am învățat! În ușa cârciumii ieșise Nicolae Dragoș, boțit la față, parcă toată noaptea n-ar fi închis ochii și totuși mai vioi ca de obicei. Văzând pe Toader Strîmbu, strigă din prag înăuntru: ― Haideți, Petrică, nu mai stați, c-a venit și Toderiță! Pe când el cobora în uliță, ieși din cârciumă și Petre, înconjurat de o grămadă de oameni, mai ales flăcăi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stea la țară. Castelul ars nu se mai gândea să-l refacă. Dacă va fi nevoie, va moderniza vechiul conac cruțat de furia focului. Predeleanu se interesă, căută și găsi omul care-i trebuia lui Grigore. Era un tânăr simpatic, vioi, inteligent și chipeș, cu câțiva ani de practică agricolă în Germania și alți câțiva ani de conducere, cu bune rezultate, a unei mari ferme-model a statului. ― Uite-l! Se numește Stelian Halunga... Îți place? întrebă Predeleanu, prezentîndu-i. ― Îmi place! zâmbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se trezi față în față cu tot ce putea fi mai rău. Era durdulie și cu sânii mari, ceea ce sugera cheful de vorbă. Avea buze subțiri, ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]