2,748 matches
-
zis că eu aș fi putut face asemenea lucruri cîndva. „Deschide-ți inima la muzica mea“, mi-a spus. „Plîngi febril.“ N-a putut ajunge la pielea mea, așa că mi-a violat urechile, la fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni: — Cum să fiu calm, cînd... Și asurzi din cauza reverberației din domul îngust. își încrucișă brațele și așteptă înverșunat. Rumoarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femei și fața acesteia deveni fața lui June Haig. își imagina cum o întîlnește în peisajul pustiu și accidentat prin care gonea autobuzul. Era îmbrăcată în șort și bluză albă, dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile să nu atingă climaxul masturbării, își muta brusc gîndurile și rămînea mut de uimire că mintea putea săvîrși asemenea schimbări fizice. în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu uimire, dar și cu ușurare. Sîntem aici, zise Drummond, pentru că am citit în ziare că stai aici și ții slujbe zilnice în care negrii sînt violați de femeile albe. — îți dai seama că sîntem oarecum frînți de oboseală, zise McAlpin. — Criță, preciză Drummond. — Miraculoși, spuse McAlpin. — Sătui, zise Drummond. Și începură să alerge prin biserică prin spatele stranelor, luînd-o în zigzag prin navă și suindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am trecut, slujaște și astăzi de regule comune. Este incontestabil pentru orice om de bună credință că singura și unica cauză a răului sunt abuzurile și esacțiunile impiegaților administrativi cari nu se tem d' a falsifica spiritul și d' a viola litera legilor și regulamentelor. Aceasta este adevărata rană a țării, acolo trebuie remediu radical. La ce slujesc legile cele mai bine cântărite și cele mai echitabile daca agenții însărcinați d' a le aplica nu sunt nici inteligenți, nici conștiincioși, nici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
anteproiectului austriac n-ar fi atins independența politică și demnitatea națională a României. Nici în Anglia chiar cererea Austriei de a avea președinția și votul preponderant în Comisia Mixtă nu s-a găsit că ar fi nedreaptă sau că ar viola tânăra independență a românilor. Acum regretăm că Austria a lăsat în cestiunea dunăreană atât de mult din primitivele sale pretenții încît mai că nu i-a rămas decât președinția. Avantagiul că Austria, pentru un timp oarecare, poate avea doi representanți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în schimb obiectul dorințelor sale; a-l priva de această facultate când nu face un uz contrar ordinei publice și bunelor moravuri, numai pentru a satisface conveniențele unui alt cetățean, înseamnă a Legitima o spoliațiune, a atinge legea justiției. Se violează condițiile ordinei, căci ce ordine poate exista în sânul unei societăți unde orice industrie sprijinită de lege și puterea publică își caută succesele în opresiunea tuturor celorlalte. Se ignorează cugetarea providențială care prezidă la destinele oamenilor, manifestată prin infinita varietate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de către alegători, iar cei fără știință de carte să se adreseze altor alegători, de încredere, agenții electorali îi trămitea într-o sală depărtată, unde este secretariatul general al primăriei, și acolo scriitorii oficiali le scria buletinele de votare. Alți aginți, violând asemenea secretul votului, amenințau pe alegători și le impuneau a le arăta buletinele, dîndu-le altele, scrise de mai 'nainte. 291 {EminescuOpXIII 292} La paravanele din sală agenți turburători se instalaseră cu forța, ca să poată amenința sau vorbi cu oricine voia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
șoldulețe deja de femei, cu ugerele sinilor începînd să se umfle, acoperindu-și rușinea curată încă de păr cu câteva frunze de bozii. După dans erau date țiganului ursar și celui cu vioara, care le duceau în pădure și le violau pe rând ca să plouă. Țăranii se jurau că erau date și ursului, care le zdrobea oasele subțiri în crânguri de zmeură. Copilă, mama nu se temea de nimic mai mult decât de preot, căci bau-baul tuturor puradeilor din sat, când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
însă curând o durere vie îi luă locul. Căci bestia înaripată își înfipsese ovipozitorul dințat în carnea stacojie, însămînțînd-o cu ouă mici ca semințele de mac. Apoi își luase iar zborul și pierise, lăsând fata să bocească-ntre flori ca violată de-un zburător din povești. Atunci scoarța cerebrală a preotului începu să radieze o aureolă de foc, care carboniza ca pe niște frunze uscate aripile lepidopterelor. Apoi, ca un balon umplut cu hidrogen, encefalul său roz și bălos începu să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o câmpie întunecată de ploaie. Văzuse altădată-n mulțimea din suk (era derviș musulman pe atunci) o față de neuitat, abia ivită o clipă de sub feregea, o față care-l urmărise apoi până la bătrânețe, iar în a unsprezecea viață de după aceea violase o femeie cu aceeași față, fiind apoi prins și scopit de rudele ei. Totul se lega, într-o viață aveai lucrurile, în alta culorile lor, în alta umbrele lor, în alta detaliile lor, în alta sensul lor, în alta emoția
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scos păpuși și o căsuță pentru ele. Prietenele ei sânt bogate, au păpuși cu cap de porțelan și îmbrăcate-n rochițe brodate de catifea. Păpușilor li se-nchid ochii dacă le lași pe spate. Constanța e mereu bonă la păpuși, Viola și Inge sânt mai importante, mama și bunica. Dar în acea zi mama și bunica s-au certat și s-au drăcuit (urît mai vorbeau fetele alea, deși bogate) și stăteau acum bosumflate. Constanța a stat ce-a stat, aranjând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gîfîiturile unui bărbat. Realizând ce se petrece, Rim dădu să se întoarcă la locul său de pază, când auzul său antrenat îi semnaliza că la scenă mai asistau cel puțin încă doi bărbați. Curios, împinse tufișurile și văzu doi călugări violând o femeie. Auzind zgomot, cel de-al treilea, care părea doar să savureze spectacolul, se întoarse spre Rim și păli. ― Ce dracu' faceți aici? Ce-aveți cu ea? Fără ca măcar să se sinchisească de intervenția lui Rim, unul dintre cei doi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dacă o vrea? ― Vrei să spui că... Cel de-al treilea călugăr îi puse o mână în piept lui Rim și-i vorbi cu blândețe. ― Nu te amesteca! Te asigur că faci o mare greșeală! Prea Fericitul Radoslav știe... ― Că violați aici femeia asta fără apărare? Tonul vocii lui Rim sunase amenințător. ― Oarecum... Adică nu e nevoie să-i ceri voie ca să... Știi tu... E Maria! Rim înghiți în sec și încercă să se controleze. Fața femeii îl atrăgea însă ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prea periculos. O făcuse de două ori, dar nu dorea să repete încercarea. ― Te asigur că și Abatele vrea să știe că am fost atacat și că am omorât trei dintre tovarășii tăi, vorbi Rim într-un târziu. ― M-au violat și omul ăsta, pe care nu-l cunosc, m-a salvat! Ochii călugărului se măriră și, ca și cum aceste ultime argumente ar fi contat mai mult decât insistențele inițiale ale Mariei, se întoarse repede și porni pe un coridor în întunericul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dispăru imediat. După trei minute se întoarse cu Abatele pe urmele sale și se retrase apoi în colțul camerei. ― Doamne, de ce mă pui la încercare cu asemenea acte de prostie?! De ce ai omorât încă trei dintre frații noștri? ― Frații tăi violau cu bestialitate această femeie care mi-a implorat ajutorul. Nu am dorit să îi omor, ba chiar i-am tratat cu blândețe la început, dar apoi au încercat să mă ucidă cu o arbaletă, de felul celei pe care o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
comercial descoperirea sa. Fiindcă frații-savanți constataseră că Mariile posedau o infinită forță de seducție atunci când erau folosite judicios în raport cu personalitatea celui care trebuia atacat astfel. Ce bărbat ar rezista invitației unei călugărițe, rostite pe un ton lasciv, de a o viola sălbatic? Și dacă există un asemenea bărbat, nu ar capitula el oare în fața unei târfe care îl îndeamnă să se roage împreună cu ea? Cuplul Manilor era una dintre cele mai puternice arme ale Universului cunoscut și, de aceea, primul edict
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și pe departe, cu ceea ce desemna numele ei. În ciuda perseverenței cu care călugării au-gustinieni insistau asupra caracterului sacru, postcreștin, al ordinului lor, nu era nimic religios în ceea ce făceau ei. Rim credea chiar că, dacă Dumnezeu ar fi putut fi violat în cele mai intime resorturi ale ființei lui, probabil că ordinul augustinian era entitatea cea mai aproape de această performanță din întreg Universul cunoscut. Deși știuse încă de la început la ce să se aștepte, Rim acționase greșit în cazul violului Mariei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de unde m-au recrutat, credeam că e îngrozitor ca în mintea ta să poată pătrunde cineva care să-ți afle toate gândurile și secretele. - Chiar așa este! în ann, nimeni nu trebuie... Există o formă și mai brutală de a viola intimitatea cuiva: aceea de a-i urmări fiecare mișcare, fiecare gest fără a-i pă-trunde în minte. În felul ăsta toate greșelile devin intenționate. - Vorbești în șarade, nu înțeleg ce vrei să zici. Vorbele mele nu au alt sens decât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trebuie să se teamă de mine, fii sigur! spuse. Odolgan interveni, mijind ochii. — Vrei să spui... că nu ți-e frică de noi? Ea râse și ridică din umeri: N-a venit încă vremea mea. Totuși... dacă vrei să mă violezi, încă poți s-o faci. Se lăsă înapoi și își deschise brațele ca o invitație, iar tunica i se întinse pe sânii ce-i atârnau veștejiți: — Vino, comoara mea! Sunt câțiva ani buni de când n-am mai avut un bărbățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clanul lui fusese exterminat într-o incursiune a avarilor. Urmându-l pe Utrigúr, luptase încă de la început pentru a-și răzbuna familia, apoi împotriva goților împotriva bizantinilor, împotriva burgunzilor și, de curând, împotriva marcomanilor și a alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele succeselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voi Eucherius? De ce l-au legat așa? Auzind explicațiile fostului călugăr, se încruntară. Cel cu scutul îi studie pe cei patru tovarăși ai lui Divicone cu o privire stupefiată și nu fără o anumită admirație, apoi observă că, dacă Eucherius violase legile Bagaudiei, în adunare nu i-ar fi fost prea moale. în momentul acela, Sebastianus îl întrerupse cu nerăbdare: — Exact, chiar așa: adunarea. îmi închipui că sunteți aici ca să fiți călăuzele noastre. Răspunse cel cu mantaua: — într-adevăr, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii masacrați în Tungria, despre copilele pe care turingienii, după ce le violaseră, le spintecaseră, legându-le de doi cai ce alergau în direcții opuse ori le legaseră în lanțuri de țăruși înfipți în cărare, peste care treceau cu carele, spuse despre uciderile atroce ale copiilor. Pentru că astea, avertiză el, sunt semnele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
călcâiul hunului ca să înțelegi greșeala pe care am făcut-o? Eudoxiu nu mai e cel pe care îl știați. Trăind printre asasinii aceia, a devenit un dușman al lui Dumnezeu, barbar ca și ei, ba chiar mai mult, până la a viola chiar legile Bagaudiei, prin încercarea de a mă ucide ca să nu vin aici să vă spun adevărul. Eucherius poate confirma vorbele mele: n-aveți decât să-l întrebați. Ambarrus însuși luă asupra sa interogarea - brutală - a prizonierului, care, împins înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse atunci călugărul, în timp ce Eucherius era dat la o parte, vedeți bine, prieteni, că am spus adevărul. Eudoxiu e de acum în afara Bagaudiei! Un alt bagaud se ridică din spatele mulțimii, contrazicându-l cu furie: — Nu! Tu ești trădătorul! Tu ai violat legile noastre! Hotărârea era luată și acum tu profiți de absența lui Eudoxiu ca să-i înfigi un pumnal în spate și să pui iarăși totul în discuție! Izbucni o serie de proteste, mici altercații se încinseră ici și colo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hippolita încuviință și îi puse o mână pe braț. Dinspre villa încă mai veneau strigăte sălbatice și o serie de bufnituri. Prin ferestrele și ușile rămase întredeschise, Hippolita și Clemantius văzură strălucind în interiorul clădirii flăcări. Somptuoasa reședință a Patrinianilor era violată, prădată, incendiată. Opere de o valoare inestimabilă, adunate de generații., erau sortite distrugerii. — Domina, trebuie să intrăm! insistă intendentul. O clipă mai târziu, primele flăcări începură să se ridice deasupra acoperișului villa-ei, în dreptul sălii triclinare și a tabliniului. — Tabliniul! Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]