2,269 matches
-
acordată prințului Georgiei, relațiile insidioase cu ortodocși din Imperiul Otoman etc. Limitându-ne la obiectul studiului nostru, vom sublinia de îndată că între acele cauze și împrejurări ale declanșării ostilităților militare, un anume loc îl ocupa Principatele Române, și anume: violarea, de către ruși a frontierei la Balta, „provocările” Petersburgului în cele două Principate, incitarea românilor la dezerțiuni din Imperiul Otoman etc. La toate cele amintite se mai adaugă și o serie de incidente de importanță secundară, dar care, în momente de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
popoarelor (polonezi, unguri, bulgari ș.a.). Se întrezărea spectrul redeschiderii „chestiunii orientale” cu o adițiune nedorită în centrul și vestul Europei - aceea a suprimării clauzelor tratatului de la Paris din 1856, nefavorabile Rusiei. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza, „această clară violare a voinței marilor puteri și a tratatelor - susține Barbara Jelavich - a fost menținută numai [subl. ns.- L. B.] datorită situației generale internaționale și a evenimentelor din Italia”. Că disputele politice și militare din centrul Europei au fost prielnice cauzei române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
echilibrului în întreaga organizație în vederea asigurării faptului că activitățile care se efectuează sunt cele corecte. Conformarea cu reglementările reprezintă doar punctul de pornire, iar eficacitatea maximă reprezintă scopul guvernanței corporative. „Publicul este preocupat nu doar de executivul care comite o violare a legalității, ci se preocupă de existența unui sens al integrității și moralității în modul în care se fac afacerile. Aceasta înseamnă că publicul apreciază executivul, dincolo de minimumul pe care-l face pentru a respecta legea și urmărește ca el
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
alte părți, de procedurile armatei române". "Ocuparea de noi provincii alipite la România a contribuit la coruperea mentalității soldatului român, se scrie pe 26 august. Ocuparea Basarabiei îl pune în prezența unor scene capabile să demoralizeze ființa cea mai morală. Violarea celor mai sfinte drepturi ale indivizilor, atrocități împotriva locuitorilor, nedreptăți de tot felul au fost acte pe care ei le vedeau în fiecare zi, comise de șefii lor. Printr-o stranie aberație, comandamentul a dat soldatului român drepturi nelimitate. [...] Jefuirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
consecință, constitutiv naționalismului românesc. Neliniștea apare deci încă din 1921 și provine din două surse: misiuni americane și britanice, majoritatea confesionale, merg prin Transilvania și fac anchete asupra situației coreligionarilor lor; la Societatea Națiunilor sînt adresate memorii maghiare care denunță violarea unor drepturi ale minorităților naționale. După recensămîntul românesc din 1930, minoritatea maghiară numără 1.425.507 persoane. Plîngerea cea mai importantă din memoriul maghiar de la 1921 privește aplicarea, considerată selectivă, a reformei agrare din 1919, care ar spolia cu prioritate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui manifestațiile antiromânești, antisocialiste și național-șovine ale Budapestei. Tema antisocialismului și iredentismului ungurilor fusese avansată de reprezentatul român la sfîrșitul lui februarie 1989. Confruntarea în comisia drepturilor omului a ONU pune față în față pe ungurul Gyula Horn, care denunță violarea drepturilor omului în România și cere să fie numit un raportor, și pe românul Gheorghe Dolgu. Acesta pretinde că este o înscenare a Budapestei și declară: În loc să deformeze realitățile din România și să susțină contra-adevăruri și fapte inventate, reprezentantul Ungariei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un "al doilea Hitler" și ca o întrupare a răului 6. Această campanie a avut drept sursă de inspirație o campanie britanică purtată în timpul Primului Război Mondial și repetată de Statele Unite cînd au intrat în război, campanie ce insista asupra ideii de "violarea granițelor Belgiei" și care îi înfățișa pe germani ca pe niște tîlhari și ucigași de copii nevinovați, acuzații care mai tîrziu s-au dovedit a fi false. Imaginea demonică a lui Hussein și a irakienilor a jucat un rol important
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atmosferă în care numai acțiunea militară putea soluționa criza. Prezentarea mediatică a confruntării era aceea a luptei dintre bine și rău, în care răul era Hussein, cel care nu era dispus să negocieze și care-și amenința aliații. Cuvinte ca: "violarea granițelor" și "penetrarea" irakiană au fost întîlnire de la începutul crizei și pe tot parcursul războiului, pînă la sfîrșit. Media a demonizat Tunul uriaș al lui Hussein și armele lui chimice, cît și în proiectilele sale care puteau să nimerească Cairo
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
despre răpirea de către spanioli a unei femei cubaneze cu pielea albă și deci din clasele de sus ale societății, povestire folosită ca pretext pentru intervenția Statelor Unite. John Gottlieb scria în ziarul The Progressive că: "Bush nu a folosit numai motivația violării granițelor ca justificare pentru Războiul împotriva Irakului, dar a și menționat agresiunea sexuală provocată de un soldat panamez asupra soției unui ofițer american, folosind-o drept motiv pentru intrarea în această țară. S-a folosit, de asemenea, și de violarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
violării granițelor ca justificare pentru Războiul împotriva Irakului, dar a și menționat agresiunea sexuală provocată de un soldat panamez asupra soției unui ofițer american, folosind-o drept motiv pentru intrarea în această țară. S-a folosit, de asemenea, și de violarea unei femei albe de către comandantul de culoare Willie Horton pentru a-l ataca pe Michael Dukakis, în 1988." (Aprilie, 1991:30) În plus, pe lîngă susținerea unei masive campanii de propagandă, guvernul Statelor Unite a depus un efort susținut și în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nord-vestul Moldovei, denumit, după cum se știe, Bucovina 16. A urmat, apoi, anexarea Crimeii, în anul 1784, prefigurata tot de clauzele tratatului de la Küciük-Kainargi, care stipulau acordarea de către Poartă Otomană a independenței tătarilor crimeeni 17. Deși s-a aflat în fața unei violări grosolane a principiilor statuate de jus publicum europaeum, concretizata în anexarea, în timp de pace, a unui teritoriu aparținând altui stat, Europa nu a reacționat în nici un fel. Tot așa cum nu a reacționat nici la continuele provocări ale Ecaterinei a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
foarte strict, ridicat la rangul de sistem, Apostolul nu a spus nicicând că prestarea serviciului militar ar fi interzisă creștinului ori că războiul drept ar fi imoral, sau că a ucide din motive de justiție și de apărare ar însemna violarea legii divine. Nu a inclus niciuna dintre acestea în catalogul faptelor ilicite și nici nu i-a constrâns pe cei credincioși să-și asume vreo atitudine ostilă, ba chiar nu le-a scris ca nici să nu se pomenească între
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața militară nu era strict personală și nici exclusivă montanismului, ci aparținea întregii Biserici: era doar un ecou. Poziția sa referitoare la această temă este univocă: serviciul militar este condamnat pentru pericolul de idolatrie pe care îl reprezenta și pentru violarea legii iubirii, fundamentală de altfel pentru creștinism. Cele câteva informații despre prezența creștină în rândurile armatei romane nu presupun și o evaluare pozitivă a acesteia din partea apologetului cât o simplă constatare utilă ilustrării aportului adus de creștini la bunăstarea statului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
violențelor carnale, Dioclețian cădea în cea mai grosolană contradicție a guvernării sale, favorizând extinderea destrăbălării, condamnate personal prin rescriptul despre căsătorie poruncit din respect față de disciplina și legile romane. La Antiohia, unde guvernatorul trebuie să fi fost un sadic sexual, violările erau foarte frecvente, iar unele femei pentru a-l evita se aruncau în fluviu. Chiar și Maxentius (306-312) la Roma și Maximinus la Alexandria și în Gaza, s-au purtat față de tinerele creștine cu o sălbăticie libidinoasă. Literatura patristică este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale tăcerii lui Eusebiu despre execuțiile soldaților creștini, din timpul prigoanei? Este foarte posibil ca episcopul cezareean să fi considerat procesele și condamnările la moarte ale soldaților creștini sau păgâni niște acțiuni interne ale armatei, un fel de consecințe ale violării disciplinei militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin (306-337) era dispus să treacă la reforma armatei, dându-i primele elemente creștine. În această situație nu era convenabil și nici indicat să preamărească faptele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puternic. În unele cazuri, puterea și autoritatea instituțiilor interguvernamentale poate fi semnificativă. La modul mai general, dreptul internațional, ce include unele obligații care sunt de asemenea și obligații morale, nu este violat mai frecvent decât dreptul național. În orice caz, violările au de obicei costurile lor pentru state (deși uneori nu suficient de mari pentru a obliga conformarea). Realiștii subliniază pe bună dreptate că un stat, în special unul puternic, care ține să violeze o normă morală internațională, poate scăpa de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stat trebuie să acționeze într-o manieră contrară principiilor morale private de exemplu, să acorde o mai mare importanță salvării vieții propriilor soldați decât a soldaților adversarului. Controversa apare cu privire la când, unde și cât de des este necesară cu adevărat violarea normelor morale. Realiștii susțin că anarhia și egoismul contrâng atât de sever spațiul destinat preocupărilor morale, încât nu ar fi o prea mare exagerare să spunem că, în anarhie, statele nu își pot permite să fie morale. Aceasta este totuși
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
omului sau dreptatea globală, precum și viziuni divergente despre modul în care astfel de idei pot fi implementate. Dezbaterea contemporană în jurul întrebării dacă e timpul să se introducă un principiu al intervenției umanitare pentru cazurile când statul este vinovat de o violare flagrantă a drepturilor omului reprezintă exemplul clasic al unui gen de dezacord moral pe care Școala Engleză îl privește ca inerent unei comunități de state (Jackson 2000; Wheeler 2000). Într-adevăr, membrii Școlii Engleze insistă asupra faptului că eforturile de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ultimele sale eseuri, Vincent a revenit la tema primei sale cărți, care apără principiul non-intervenției. El observa că statele sunt din ce în ce mai mult supuse opiniei internaționale și presiunii de a respecta corpusul internațional al drepturilor omului (Vincent și Wilson 1994). Anumite violări ale drepturilor omului pot fi atât de șocante, încât statele vor renunța la convenția de a nu interveni în afacerile interne ale altor state. Dacă și cum ar trebui să o facă sunt întrebări care au devenit centrale pentru relațiile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și cum ar trebui să o facă sunt întrebări care au devenit centrale pentru relațiile internaționale după distrugerea Iugoslaviei și genocidul din Rwanda (Dunne si Wheeler 1999). Acțiunea internațională de a judeca persoanele suspecte de crime de război și de violări grave ale drepturilor omului a progresat, dar, așa cum a demonstrat-o dezbaterea asupra intervenției militare a NATO împotriva Serbiei, nu există un consens global despre când poate fi încălcată suveranitatea de dragul drepturilor omului. De fapt, în ultimii ani au apărut
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Acest argument a fost respins de Jackson (2000: 291 și urm.) care, citând exemplul îndelungatei afinități dintre Rusia și Serbia, atrăgea atenția asupra pericolului ca intervenția umanitară să perturbe ordinea dintre marile puteri. Jackson (2000) argumenta că cele mai mari violări ale drepturilor omului au loc pe timp de război, și deci menținerea constrângerilor asupra violenței dintre state trebuie să aibă prioritate asupra uzului de forță pentru apărarea drepturilor omului, dacă este necesară alegerea între ele. "Revolta împotriva occidentului" este subiectul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a treia. Mișcările național-secesioniste au ridicat noi provocări pentru societatea internațională, argumentând că uneori dreptatea poate fi realizată doar "cu prețul ordinii" (Keal 1983: 210). Alte noi probleme au fost create de apariția "statelor eșuate" (Helman și Ratner 1992-3), de violarea masivă a drepturilor omului în conflictele civile, de regimuri care sunt în stare de război cu fracțiuni ale propriei lor populații, de guverne precum cel taliban din Afganistan care oferă găzduire unor organizații teroriste ca Al-Qaeda, și de regimuri autoritare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lui Ó Tuathail, are ca efect producerea unor state complete, mărginite, de obicei construite în jurul a ceea ce Campbell (1998a: 11) numește "imaginarul naționalist". Totuși, așa cum evidențiază Connolly (1994: 19), frontierele sunt foarte ambigue din moment ce ele "formează o protecție indispensabilă împotriva violărilor și violenței; dar divizările astfel întreținute aduc cu ele și cruzime și violență". Aici sunt în joc o serie de întrebări privind frontierele: cum se formează ele, ce statut moral și politic li se acordă, cum operează simultan astfel încât să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu o premieră absolută: "Regulamentul de bloc" de Constantin Popa. Textul este parabola imixtiunii agresive a sistemului totalitar în trăirea individuală, a violării teritoriului propriu fiecăruia (și nu ne referim doar la spațiul fizic, material, ci și la mutilarea intelectuală și emoțională), a dizolvării personalității pînă la completa uniformizare. Năvălirea unor specimene de "homo canis, numit pe românește vecin" în viața unei familii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare și proiecție, adevăr imediat și spaimă viitoare. Teatrul, în schimb, continuă să-și rezerve domeniul „insulițelor” ținute sub supraveghere, unde poziționarea corpurilor, topografierea spațiului sau practicile de violare a intimității rămân soluții scenice privilegiate. Astfel, între teatru și cinematograf se menține aceeași distanță tehnologică pe care Deleuze o remarca între societățile disciplinare și societățile de control. Teatrul rămâne esențialmente atașat propriului său echipament, în pofida anumitor grefe tehnologice mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]