14,944 matches
-
vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a iscusinței lexicale și adoptă „poezia suflată“, a cărei sursă e în afara lui. Poetul devine astfel receptaculul unui daimon al cărui timbru nu e din lumea aceasta, de aici bizareria seacă, fără virtuți estetice, a noilor versuri. Apogeul acestei etape stă în Noduri și semne, tom pe lîngă care criticii trec cu aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri aspre, palide, fără
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
inestetică a Nodurilor și semnelor ține de proasta croială urechii noastre, terfelită cum e de ascultarea unor sunete joase, fără demnitate ontologică. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, Nichita a manifestat de timpuriu o dublă nedumerire față de cuvinte: mai întîi, stupefierea provocată de virtutea lor demiurgică, putința de a crea din ele lumi de sine stătătoare; în al doilea rînd, dezamă girea de a constata că forța demiurgică a scăpătat din cauza alterării iremediabile a limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
până îi aduce în gradul cel mai nalt de corupțiune, și atunci îi trimite în Franța. Ciocoiul și puiul de ciocoi nu se pronunță definitiv pentru nicio doctrină politică, ca să poată esploata toate doctrinele. Patriotismul, libertatea, egalitatea, devotamentul și toate virtuțile cetățenești sunt vorbele care-i servă de trepte ale scării pe care se suie.” Citatul de mai sus parafrazează textul lui Filimon, dar ideea e perfect redată. Cam așa cred că ar putea proceda orice profesor de azi, transformând arida
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin lanț în întreprinderea unde lucrează Emilia, și acest umor salvator oferă fața umană a regimului, alimentează estalgia și creditează un început de mitologizare. Emilia o spune simplu în chip de concluzie „Sunt
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
mecanic și inginer, dar nu funcționează în afara coordonatelor sale intime: spațiu, timp, imagine, povestire, pe scurt aventura sufletului.“ (p. 130) Epoca hegemoniei mașinilor, în care ne aflăm deja fără a acuza semne acute de inadaptare, va fi un eon fără virtuți epice. Căci epicul presupune un șir de întîmplări culminînd într-un deznodămînt, numai că deznodămîntul e un telos la care ajungi prin efortul voinței, și cum în epoca mașinilor nu vor mai exista telos-uri, ci doar priorități administrative legate de
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
drept că drama lui e dintre cele, așa-zicând, minore: de Chețan nu l-a legat nimic, n-au fost, nici pe departe prieteni. N-au fost nici măcar apropiați. Dacă-i purta o anume simpatie superiorului său, aceasta se datora virtuților atletice ale individului, pe care, tânăr cercetător la un institut al Academiei, Liiceanu le prețuia de la distanță. (Ceea ce-l și face, la un moment dat, să-l provoace la o partidă de skandenberg). În rest, relație „de serviciu”, protocolară, civilizată
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
om", de inspirație kantiană (Kant afirma, după cum se știe, că legea morală nu are nimic de-a face cu ,,înclinațiile" și, implicit, cu trebuințele omului), nu se poate susține. Mai realistă (în sensul obișnuit al cuvîntului) este etica lui Aristotel: ,,virtutea etică este legată de plăceri și de dureri" (Etica nicomahică); o va invoca, mai tîrziu și Petru Creția. Opoziția radicală, lipsită de mijlociri, dintre etic și ,,ceea ce este natură în om", dintre libertate și natură duce inevitabil, cu toate circumstanțierile
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
și viață. Valoarea etică supremă pare a fi, după Petru Creția, ,,promovarea în sus a vieții". Stînd la rădăcina vieții, plăcerile ,,bine practicate", adică raportate la întregul lor și cumpănite în cadrul acestuia, pot deveni, ,,sub ochii scandalizați ai asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
debutantului, aproape cu efuziune, ca de la egal la egal, încât producea celuilalt senzația că ar fi un partener de mult așteptat, binevenit. Poate părea o tactică premeditată, o pedagogie calculată, spre a elimina timiditățile primilor pași și a grăbi afirmarea virtuților incipiente. Dar procedeul s-a repetat deseori, au beneficiat destui de el și s-au păstrat mărturii în măsură să ateste că avea la bază convingeri constante. Radu Petrescu, de pildă, a cunoscut din plin stilul proteguitor și stimulativ al
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
drept simptom "maniaco-depresiv". Viețuim în "vremuri sărace" ontologic, iar apelul la tradiția instituită prin moștenirea greco-romană și iudeo-creștină nu mai convinge aproape pe nimeni. Autosuficiența iresponsabil-jucăușă cu care privim, nepăsători, spre trecut solicită imperativ stupoarea, perplexitatea. Într-un asemenea context, virtuțile terapeutice ale muzicii, teatrului sau poeziei devin mai actuale ca oricînd. Neliniștea, revolta, resemnarea sînt sublimate, în bună măsură, prin atmosfera familiară, intimă chiar, pe care o degajă următoarele versuri din Anatolida; înțelegi ireversibil că înaintașii au intuit corect drumul
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de plămădiri: dorințe omenești (ca niște cărbuni înroșiți se sting la venirea iernii sfîrîitul lor e viața mea Singură mai crește floarea virtuții departe de aici la marginea pustiei alt trup nu mai am și durerea e încă tînără Sangria Să te-nmulțești altfel: sub pavăza carnetului de donator în încăperi albe sîngele tău se adună în vase străine pentru ca mai tîrziu să
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
Mihai Cantuniari - file de jurnal - 25 februarie, 2001 Începutul Postului Mare al Paștelui. M-am hotărât să-l țin cu tot dinadinsul în acest an, convins fiind de marile-i virtuți duhovnicești și terapeutice. Logica lui este foarte simplă și eficace: dacă un om se poate abține de la câteva mâncăruri, atunci el se poate înfrâna sub multe alte aspecte, majore. Postul reprezintă pentru om ceea ce e antrenamentul pentru sportiv: nu scop
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
întrucâtva pe Valjan de maestrul său, pentru că induce un alt tip de atitudine și de reflecție artistică. Caragiale este, în ciuda caracterului de două ori datat al comediilor sale (o dată prin raportare la contemporani, apoi prin raportare la o sumă de virtuți și defecte ale românilor din totdeauna), mai aproape de un comic pur, în măsura în care comicul de intenție este copleșit de comicul de caracter, de situație sau de limbaj. La Valjan găsim în miezul unei situații comice o problemă, chiar o dilemă de
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
care finețea și rigoarea se întâlnesc pentru a configura un desen pregnant, sigur al demonstrației; de altfel, nu de puține ori, Ion Simuț își exprimă convingerea că exercițiul critic trebuie să fie rezultatul unui efort sincretic, interdisciplinar, trebuie să dobândească virtuți integratoare, să exprime capacitatea ființei umane de a se defini pe sine, din multiple perspective, dar și de a-și explicita propriul orizont existențial. O mărturisire a autorului din Confesiunile unui opinioman e cât se poate de revelatoare în această
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
iubește în secret pe ministrul și strălucitul orator Șerban Vogoride, pe care îl vede drept singurul om politic în stare să biruiască în bătălia aproape pierdută de clasa ei. Cînd află însă că bărbatul acesta ce întruchipa idealul ei de virtute este amantul mamei sale (Sofia), fata se transformă, dintr-o ființă sublimă și nobilă, într-o fiară vicleană, purtată doar de vîntul răzbunării și distrugerii. Prefăcîndu-se îndrăgostită de tînărul Anghel Popescu (pe care în realitate îl disprețuiește), îl determină pe
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
către generația tânără - ceea ce li se dă lor să mestece le îngreunează respirația până la limita sufocării, de unde și anarhismul juvenil, manifestându-se în forme din cele mai atroce: beție, droguri, violuri, tâlhărie, corupție, crimă etc.), am descoperit, pe lângă talent prozastic, virtuți destul de rare în literatura autohtonă de ultimă oră: suflu, anvergură epică, suplețe și mobilitate a structurilor narative, susținute de un instinct estetic irepresibil, care nu dă greș, știe pe unde să pășească și ce să ocolească, ce să ia în
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Emil Brumaru Printre multe, dulci virtuți Ai și-aceea să săruți Pe ochi fluturi surdo-muți, Rătăcind din miez în miez, în sălbatice cirezi, înspre-amurg dinspre amiezi, Și să-i pipăi între-aripe Pînă ce încep să țipe. De plăcerea clipei țiple în care trupul și-l frîng
Distrugerea fluturilor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15965_a_17290]
-
dar preferă să mediteze îngropându-și fața în palme Eu de mult am renunțat să-i mai învăț pe nevăzători arta întunericului eu de mult am renunțat să le mai dezvălui văzătorilor secretele luminii Când mă atacă Demonul creației cu virtuțile talentele și înzestrările sale eu mă apăr din răsputeri cu suferințele smintelile și neputințele mele analiștii cunosc asta preferându-i pe bastarzii de geniu și scrierile bastarde În momentu-încleștării pe viață și pe moarte eu nu mai știu: îngerul luminos
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
mai mult decât propria moarte, că ea stă ascunsă în țara cu granițe netrasate a unui prezent pritocit în eprubetele visului. Și spune pe nume tuturor trecătorilor. 6 Nu văzuse niciodată atâta complicitate. Erezi și voiajori de pripas, încrezători în virtuți ascunse și jurăminte de sărăcie, se întreceau în cântări și în rugăciuni, supunându-se extazului. Ca negrii dansând în ritm de Gospel în Ajunul Crăciunului. Faceți ce vreți, spuneau, și ei făceau doar posibilul. Ca și cum ar fi scris o epistolă
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
O loază de odihnă și plăcere") sau a unor titluri de referință, (tabloul Stârpirea din Serai, Entomologycum Magnum Neurophylie), onomastica bizară (Cornelia Ceaunu-Rektass, Aliodor Sakâzian-Scripcaru, Filofteia Wesley-Scaraghiaur, Aristide Răchiteanu-Schulf etc.), nici un mijloc nu este economisit pentru a pune în evidență virtuțile artistice ale limbajului. Romanul lui Florin Toma aduce în fața publicului pe unul dintre cei mai importanți stiliști ai prozei românești actuale. Scriitorul are un acut simț al limbii, el găsește mereu cuvintele cele mai potrivite, intervențiile sale la nivelul ,semnificatului
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
gradele au fost transformați în special în unelte ale activiștilor de partid. N-aș vrea să se înțeleagă că n-au existat și dascăli în adevăratul sens al cuvântului. Vorba lui Tacitus ,secolul nu a fost atât de sărac în virtuți, încât să nu ofere și exemple splendide de conduită", dar aici mă refer la politica oficială a comuniștilor. Tot sistemul de selecție a fost dat peste cap, astfel încât au ajuns în învățământul universitar personaje care într-o Românie normală s-
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
de traseu literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care-și ia, lejer, toate riscurile: al persoanei întîi și, pe deasupra, al amintirilor caligrafice și miresmate, fără zăgaz la ce numeam, devreme în
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
locul său de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în cercurile înalte, fiind un prerogativ din aceeași categorie ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel, desigur, după ranguri spirituale) vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește, și din acest punct de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
și Două decenii de comunism în Iașul universitar. Fără a nega beneficiile științifice ale metodelor cantitative, consider că cercetarea calitativa aduce un plus în cercetarea subiectului, întrucât se preocupă de o realitate ce scăpa statisticilor, documentelor oficiale și măsurătorilor: individul. Virtuțile cercetării calitative Tendința dominantă în cercetarea comunismului este aceea de a-l aborda că pe un fapt social în sensul dat la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Durkheim 3: "orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil să
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ca având origini divine 5 dar, în economia filozofiei sale, a pus un accent mai mare decât Spinoza asupra subiectului cunoscător, înzestrat cu discernământ. Totodată, Kant s-a pronunțat împotriva exaltării religioase și morale: că ființă socială, omul tinde spre virtute, nu spre sfințenie 6. Pe cale de consecință, autoritatea religioasă trebuie să se supună autorității civile, pentru a nu își discrimina cetățenii aparținând unor religii sau confesiuni diferite 7. Relației libertate-necesitate, schițata doar în filozofia spinozistă, Kant îi oferă deci noi
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]