2,884 matches
-
de identitate. Eram disperat. șoferul autobuzului de pe ruta Bălți îIași, un om de suflet, a făcut totul să mă ajute. A vorbit cu grănicerii de pe ambele maluri de Prut și am reușit să trec, altfel nu știu ce făceam pe un așa viscol. Tot domnia-sa a rugat călătorii care s-au urcat din Taxobeni să meargă acasă la măicuța Natalia, să vadă, poate actul l-am pierdut acolo. După trei zile șoferul mi-a adus la Iași buletinul de identitate (Așa mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
într-un fel poate cea mai grea. Este suficient să spun, că la canal, am lucrat într-o ploaie neîntreruptă din 28 octombrie până la 1 decembrie 1952, când s-a tranformat în zăpadă și a urmat o iarnă cruntă cu viscolele ei. Trebuie precizat de la început că Dumnezeu mi-a dat înțelegerea că ajuns aici, (în fabrică) legea comportării mele trebuie să fie munca și tăcerea, ceea ce am respectat cu strictețe. Excepție au făcut doar declararea deschisă a identității mele (că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să-și urmeze cursul lor firesc, până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat dacă mai am timp să mă și gândesc. I-am răspuns că am atunci când umblu pe jos și în pat - înainte de a adormi și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-și arate colții. Odată cu lăsarea întunericului, temperatura a scăzut brusc, iar curenții de aer nocturni, sub directa îndrumare a zeului Eol mai-marele acestor mesageri ai răului și-au început sarabanda ritualică din câmpia Bărăganului: CRIVĂȚUL. Era prima zi de viscol. Mama, care se sculase devreme ca de obicei ne pregătise gustarea de dimineață și era pe punctul de a pleca la muncă. Mama, a început crivățul; e periculos. E mai înțelept să rămâi acasă, mamă, zise Mircea. Zăpada e spulberată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cărora eu nu am nicio putere. Vă rog să uitați cele întâmplate și vă asigur, doamnă, că asemenea scene nu vor mai avea loc niciodată. Vă mulțumesc, domnule doctor. Doamnă, vă recomand ca în această seară să rămâneți aici, deoarece viscolul s-a întețit, suflă din ce în ce mai puternic iar vizibilitatea a scăzut foarte mult. Sfatul meu este să nu riscați aventurându-vă pe o asemenea vreme. Domnule doctor, vă mulțumesc din inimă. Vă voi fi recunoscătoare toată viața pentru binele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le prelua vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de bietul călător prins la drum pe o asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație, ori ești învins și te acoperă troianul, de sub care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de rafalele de vânt cu măzăriche, afundându-ne la fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii în mod firesc, ci înaintarea se realiza mai mult prin salturi. Prin urmare, patrupedul înainta mult mai greu ca noi. Când se oprea Leu, ne opream și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
8, pe care a luat-o din cui, și s-a apropiat de ferestre. Mai întâi n-a înțeles fenomenul, temându-se că judecata ei a luat-o razna. S-a mutat la celălalt geam. Același lucru. Extraordinar! În timpul nopții viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen meteorologic de o intensitate necunoscută lor. Ăsta-i crivățul din Bărăgan? Da. Aha! Acum am înțeles. Mama s-a ridicat de pe legătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aprinse-n templul Nimănui! Mi-e sufletul o năruire de statui Vecii de vis în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol, timp în care am suferit privațiuni de tot felul, corpurile noastre erau palide, anemice, străvezii. Doar încrederea totală în Dumnezeu, rugăciunile zilnice sub îndrumarea permanentă a mamei, precum și dorința de a supraviețui ne-au ajutat să depășim această perioadă grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iresponsabilității românilor. Ajuns acasă, am verificat pe Internet și am aflat că postul de radio cu pricina este "leader pe piața FM și în preferințele ascultătorilor din București". La așa post, așa ascultători. Crăciun în România. Blocat în tren din cauza viscolului cumplit undeva între gara Făurei și Buzău. Este frig în compartiment, vântul bubuie, încărcat cu zăpadă, în geamuri, dar resimt o paradoxală stare de bine. Pe lângă faptul că mi se întâmplă ceva de negândit în Occident (a fi blocat în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost îndemn peste furtuni și viscol să fie-al revoluției soldat cine-i mai bun, mai vrednic, mai viteaz și-o flacără a fost dintre femei, un suflet mare-ncununat de raze și scut făcând din gândurile ei alături de Bărbatul care-și suie pe-orbita lumii anii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a gloriei cunună credința comunistă ne proiectează-n zbor în patria luminii cu soarele mpreună.“ („În patria luminii“, Luceafărul, 4 februarie 1984) „Epoca Ceaușescu-i demnitate Din câte culmi înalte sunt, e piscul. Epoca Ceaușescu e puterea Cuvântului netemător de viscol. Și l vom urma pe cel ce ne conduce, Care și-a pus sigiliul lui de faur, Mai vie peste veac să lumineze Caligrafia Epocii de aur!“ („Epoca de aur“, România literară, 18 iulie 1985) „Și le urăm puterea poporului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ajungea până la Arcul de Triumf. Taxiurile nu mai circulă, iar autobuzele s-au redus cu 40%. Și așa înghețam în stații și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prea multe țigări, cu ochii lăcrimând de la neon pe litere corp 7, în pagini „festive“ pline de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mamei, era destul de haios să-i privești. La vârsta aceea, mă consideram într-un fel norocoasă că ai mei dăduseră și ei în mintea copiilor. Călătoria se tot amâna din diferite motive, care mai de care mai abracadabristice. Vremea rea, viscolul și canicula nici nu intrau în calcul, mama nu s-ar fi lăsat descurajată numai cu atât. Încăpățânată și afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
școală. Aveam de mers, eu cu Preotu’, cam o jumătate de oră și nu luam autobuzul tocmai ca să „tragem una mică“. Nu conta că aveam de urcat un deal și că, ajunși sus, gîfîiam amîndoi, nu conta dacă era ploaie, viscol sau ger. Noi ne făceam datoria. Ba mai mult, cînd era vreme urîtă ne ridicam gulerul - și atunci eram încă și mai duri. și apoi, ce gust avea țigara pe ger ! ți se lipeau nările, te dureau gingiile și dinții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe el l-am cărat în tren (în buzunarul de la geacă, pe care, desigur, mi-a udat-o), și el a avut tot felul de paraziți, de la viermi la purici (pentru viermi am mers cu el la veterinar pe un viscol uriaș și niște nămeți de aproape un metru), și cu el am avut tot felul de probleme (a căzut de la etaj, l-am dus afară, ne-a scăpat și s-a suit în pom - nu am chemat pom pierii, ci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care era ticsit de ingineri la ora cînd ne adunam cu toții, așa de ticsit, că noi, băieții, din lipsă de scaune, stăteam pe cîte un colț de birou. Era o primăvară ca acum, cu zile capricioase, mai ales zile cu viscol, și fetele, în pufoaice strînse la piept, se întorceau înfrigurate de pe șantier, unde supravegheau montarea utilajelor. Era ucenicia lor în d-ale vieții de uzină, întîlnirea cu meseria, dincolo de coperțile cursului universitar și altfel decît scrie acolo. Veneau în birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Căldură în birou nu găseau niciodată, că nici acum nu este. Caloriferele se încălzesc cît de cît, dar geamurile, care acoperă un perete întreg, geamuri mari, cu rame metalice, nu se mai închid cum trebuie și la fiecare răbufnire a viscolului pătrunde în birou cîte un fuior de zăpadă. Ca să se încălzească, fetele se duceau la mine în instalație, lîngă cuptoarele de coacere a filamentelor. Frumoase zile! Dintre care, totuși, cea mai frumoasă rămîne ziua aceea de decembrie, în 1972, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd au o meserie sau o funcție, dar mai ales o funcție!, cînd timpurile sînt altele, profită de funcțiile ce le au și-și construiesc, pe banii statului, vile, colo sub munte, ori în centrul orașului... Pînă cînd vine vreun viscol și-i scutură. Ha-ha! Mă faci să rîd, naivule! Vilele alea sînt prea solid construite ca să se clatine la viscol. Și-s construite cîte două, spate-n spate. Poate că n-ai văzut vila lui cumnată-miu... Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le au și-și construiesc, pe banii statului, vile, colo sub munte, ori în centrul orașului... Pînă cînd vine vreun viscol și-i scutură. Ha-ha! Mă faci să rîd, naivule! Vilele alea sînt prea solid construite ca să se clatine la viscol. Și-s construite cîte două, spate-n spate. Poate că n-ai văzut vila lui cumnată-miu... Am auzit că treptele scării interioare sînt din marmoră de Carrara, adusă în mașini TIR, sigilate. Cum îți permiți să vorbești?! A plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mînă pe mînă se spală", dar "mîinile" astea uită că obrazul rămîne murdar și se vede. Din cîte mi-ai spus tu, așa onest cum încerci să fii, te înfrupți mereu din roadele poziției lui cumnată-tu. Cînd va începe viscolul, el va fi scuturat, iar ție s-ar putea să-ți sară fulgii. Ion face ochii mari spre mine: Arunci vorbe grele, Mihai. Vorbe pe măsura realității, Ioane. Oi fi eu naiv, or fi fiind vilele astea construite cîte două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn pe treptele de la intrare, să simt mai bine viscolul, cu obrajii îmbujorați de fulgii reci topiți pe el. Haideți! îmi strigă Don Șef. Intrăm în pavilionul administrativ, ne scuturăm de zăpadă și ne îndreptăm spre sala de consiliu, aflată la parter. Să fiți calm! îmi șoptește Don Șef cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
continuîndu-și drumul spre scările centrale. Înțeleg că este chemat la conducere, dar asta mă lasă rece. Am și eu aceeași convingere că faptele contează acum; vorbele sînt apanajul impostorilor. Intru în curtea combinatului și grăbesc pasul spre clădirea Serviciului dezvoltare. Viscolul a stat. Mai suflă din cînd în cînd vîntul, umed și rece, pătrunzînd adînc în corp, făcîn-du-mă să fiu scuturat de frisoane scurte și puternice. "Asta-i, îmi zic, pupăza a fost pînă acum. Colacul de peste ea va fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]