2,638 matches
-
pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii cât de deschiderea gurii. Din acest motiv se poate considera că vocala este o vocală fie "anterioară" fie "centrală", iar tabelele de vocale reflectă această ambiguitate. Limba română cunoaște cele trei grupe principale, dar nu are nici o pereche de vocale cu una anterioară și una posterioară care să difere "numai" prin acest caracter. De aceea
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii cât de deschiderea gurii. Din acest motiv se poate considera că vocala este o vocală fie "anterioară" fie "centrală", iar tabelele de vocale reflectă această ambiguitate. Limba română cunoaște cele trei grupe principale, dar nu are nici o pereche de vocale cu una anterioară și una posterioară care să difere "numai" prin acest caracter. De aceea exemplele de mai sus au fost date folosind
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
limbii cât de deschiderea gurii. Din acest motiv se poate considera că vocala este o vocală fie "anterioară" fie "centrală", iar tabelele de vocale reflectă această ambiguitate. Limba română cunoaște cele trei grupe principale, dar nu are nici o pereche de vocale cu una anterioară și una posterioară care să difere "numai" prin acest caracter. De aceea exemplele de mai sus au fost date folosind vocale din alte limbi. Un contrast redus la jumătate (anterior - central) există totuși în perechile și . Un
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
reflectă această ambiguitate. Limba română cunoaște cele trei grupe principale, dar nu are nici o pereche de vocale cu una anterioară și una posterioară care să difere "numai" prin acest caracter. De aceea exemplele de mai sus au fost date folosind vocale din alte limbi. Un contrast redus la jumătate (anterior - central) există totuși în perechile și . Un alt caracter care diferențiază vocalele este forma buzelor. În cele mai multe limbi există numai două variante, și anume dacă buzele sunt rotunjite vocalele respective se
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
una posterioară care să difere "numai" prin acest caracter. De aceea exemplele de mai sus au fost date folosind vocale din alte limbi. Un contrast redus la jumătate (anterior - central) există totuși în perechile și . Un alt caracter care diferențiază vocalele este forma buzelor. În cele mai multe limbi există numai două variante, și anume dacă buzele sunt rotunjite vocalele respective se numesc și ele "rotunjite" ca de exemplu în limba română și . Prin contrast, vocalele pronunțate cu buzele într-o poziție relaxată
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
date folosind vocale din alte limbi. Un contrast redus la jumătate (anterior - central) există totuși în perechile și . Un alt caracter care diferențiază vocalele este forma buzelor. În cele mai multe limbi există numai două variante, și anume dacă buzele sunt rotunjite vocalele respective se numesc și ele "rotunjite" ca de exemplu în limba română și . Prin contrast, vocalele pronunțate cu buzele într-o poziție relaxată se numesc "nerotunjite", ca de exemplu și . În unele limbi, precum suedeza sau japoneza, se mai folosesc
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
perechile și . Un alt caracter care diferențiază vocalele este forma buzelor. În cele mai multe limbi există numai două variante, și anume dacă buzele sunt rotunjite vocalele respective se numesc și ele "rotunjite" ca de exemplu în limba română și . Prin contrast, vocalele pronunțate cu buzele într-o poziție relaxată se numesc "nerotunjite", ca de exemplu și . În unele limbi, precum suedeza sau japoneza, se mai folosesc și vocale articulate cu buzele "comprimate", o poziție diferită de cea rotunjită. Rotunjirea este în multe
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
se numesc și ele "rotunjite" ca de exemplu în limba română și . Prin contrast, vocalele pronunțate cu buzele într-o poziție relaxată se numesc "nerotunjite", ca de exemplu și . În unele limbi, precum suedeza sau japoneza, se mai folosesc și vocale articulate cu buzele "comprimate", o poziție diferită de cea rotunjită. Rotunjirea este în multe limbi asociată cu locul de articulare, și anume vocalele articulate posterior se pronunță în general rotunjite. Acesta este și cazul limbii române, care nu are perechi
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
numesc "nerotunjite", ca de exemplu și . În unele limbi, precum suedeza sau japoneza, se mai folosesc și vocale articulate cu buzele "comprimate", o poziție diferită de cea rotunjită. Rotunjirea este în multe limbi asociată cu locul de articulare, și anume vocalele articulate posterior se pronunță în general rotunjite. Acesta este și cazul limbii române, care nu are perechi de vocale diferențiate numai prin rotunjire. În alte limbi însă, ca franceza, germana sau turca, rotunjimea este un caracter mai mult sau mai
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
cu buzele "comprimate", o poziție diferită de cea rotunjită. Rotunjirea este în multe limbi asociată cu locul de articulare, și anume vocalele articulate posterior se pronunță în general rotunjite. Acesta este și cazul limbii române, care nu are perechi de vocale diferențiate numai prin rotunjire. În alte limbi însă, ca franceza, germana sau turca, rotunjimea este un caracter mai mult sau mai puțin independent. Toate vocalele din limba română sunt orale, în sensul că aerul este expirat aproape în exclusivitate pe
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
pronunță în general rotunjite. Acesta este și cazul limbii române, care nu are perechi de vocale diferențiate numai prin rotunjire. În alte limbi însă, ca franceza, germana sau turca, rotunjimea este un caracter mai mult sau mai puțin independent. Toate vocalele din limba română sunt orale, în sensul că aerul este expirat aproape în exclusivitate pe gură. Limbi precum franceza și portugheza recurg în schimb și la vocale nazale în care o parte semnificativă din aer este dirijat să iasă pe
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
sau turca, rotunjimea este un caracter mai mult sau mai puțin independent. Toate vocalele din limba română sunt orale, în sensul că aerul este expirat aproape în exclusivitate pe gură. Limbi precum franceza și portugheza recurg în schimb și la vocale nazale în care o parte semnificativă din aer este dirijat să iasă pe nas, dând o culoare specifică acestor vocale. Tensiunea mușchilor care intervin în articularea vocalelor constituie o altă caracteristică, dar este prezentă într-un număr limitat de limbi
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
exclusivitate pe gură. Limbi precum franceza și portugheza recurg în schimb și la vocale nazale în care o parte semnificativă din aer este dirijat să iasă pe nas, dând o culoare specifică acestor vocale. Tensiunea mușchilor care intervin în articularea vocalelor constituie o altă caracteristică, dar este prezentă într-un număr limitat de limbi, un exemplu fiind engleza. De exemplu cuvintele englezești "feel" (a simți) și "fill" (a umple) diferă, printre altele, prin caracterul încordat al vocalei din primul caz, și
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
care intervin în articularea vocalelor constituie o altă caracteristică, dar este prezentă într-un număr limitat de limbi, un exemplu fiind engleza. De exemplu cuvintele englezești "feel" (a simți) și "fill" (a umple) diferă, printre altele, prin caracterul încordat al vocalei din primul caz, și cel relaxat în al doilea. În aceste limbi vocalele încordate apar adesea în silabe deschise (care se termină în vocale), în timp ce vocalele relaxate nu pot să apară decât urmate de o consoană, în silabe închise. În
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
un număr limitat de limbi, un exemplu fiind engleza. De exemplu cuvintele englezești "feel" (a simți) și "fill" (a umple) diferă, printre altele, prin caracterul încordat al vocalei din primul caz, și cel relaxat în al doilea. În aceste limbi vocalele încordate apar adesea în silabe deschise (care se termină în vocale), în timp ce vocalele relaxate nu pot să apară decât urmate de o consoană, în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
cuvintele englezești "feel" (a simți) și "fill" (a umple) diferă, printre altele, prin caracterul încordat al vocalei din primul caz, și cel relaxat în al doilea. În aceste limbi vocalele încordate apar adesea în silabe deschise (care se termină în vocale), în timp ce vocalele relaxate nu pot să apară decât urmate de o consoană, în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
feel" (a simți) și "fill" (a umple) diferă, printre altele, prin caracterul încordat al vocalei din primul caz, și cel relaxat în al doilea. În aceste limbi vocalele încordate apar adesea în silabe deschise (care se termină în vocale), în timp ce vocalele relaxate nu pot să apară decât urmate de o consoană, în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între limbile native
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
și cel relaxat în al doilea. În aceste limbi vocalele încordate apar adesea în silabe deschise (care se termină în vocale), în timp ce vocalele relaxate nu pot să apară decât urmate de o consoană, în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între limbile native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și vocale surde. În limba română se observă un
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între limbile native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și vocale surde. În limba română se observă un fenomen de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză sau în dialectul din Quebec
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între limbile native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și vocale surde. În limba română se observă un fenomen de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză sau în dialectul din Quebec al limbii franceze, unde vocalele cuprinse între două consoane surde tind să
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
limbi (de exemplu între limbile native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și vocale surde. În limba română se observă un fenomen de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză sau în dialectul din Quebec al limbii franceze, unde vocalele cuprinse între două consoane surde tind să fie desonorizate. De exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
se observă un fenomen de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză sau în dialectul din Quebec al limbii franceze, unde vocalele cuprinse între două consoane surde tind să fie desonorizate. De exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se pronunță cel mai adesea , asemănător cu cuvântul românesc "schi", cu diferența că pe durata pronunțării consoanei buzele iau forma comprimată, caracteristică
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
cuprinse între două consoane surde tind să fie desonorizate. De exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se pronunță cel mai adesea , asemănător cu cuvântul românesc "schi", cu diferența că pe durata pronunțării consoanei buzele iau forma comprimată, caracteristică vocalei japoneze . O serie de limbi din Africa disting între vocale pronunțate prin retragerea rădacinii limbii și cele pronunțate prin avansarea acesteia. Alte limbi recurg la faringializare sau epiglotalizare în diferențierea vocalelor, uneori aceste vocale pronunțându-se strident, înlocuind vibrația coardelor
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se pronunță cel mai adesea , asemănător cu cuvântul românesc "schi", cu diferența că pe durata pronunțării consoanei buzele iau forma comprimată, caracteristică vocalei japoneze . O serie de limbi din Africa disting între vocale pronunțate prin retragerea rădacinii limbii și cele pronunțate prin avansarea acesteia. Alte limbi recurg la faringializare sau epiglotalizare în diferențierea vocalelor, uneori aceste vocale pronunțându-se strident, înlocuind vibrația coardelor vocale cu aceea a "cartilajului aritenoid" al laringelui. În limbi
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
pe durata pronunțării consoanei buzele iau forma comprimată, caracteristică vocalei japoneze . O serie de limbi din Africa disting între vocale pronunțate prin retragerea rădacinii limbii și cele pronunțate prin avansarea acesteia. Alte limbi recurg la faringializare sau epiglotalizare în diferențierea vocalelor, uneori aceste vocale pronunțându-se strident, înlocuind vibrația coardelor vocale cu aceea a "cartilajului aritenoid" al laringelui. În limbi precum engleza americană sau chineza mandarină vocalele pot fi rotacizate prin reducerea suplimentară a căii vocale cu vârful limbii, ceea ce face
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]