50,154 matches
-
avea 31), deși era cel mai... copilăros dintre ei. Cât despre ceilalți, Maiorescu avea 24 de ani, Carp 25, Rosetti 27, iar Negruzzi, ătipicarulă, păstrătorul tuturor sigiliilor și al formelor nescrise era mezinul, neputând revendică, oricât și-ar fi îngroșat vocea, mai mult de 22 de ani." Istoricul literar îi urmărește cu simpatie pe toți acești entuziaști angajându-se în realizarea unor proiecte utopice, ajustându-si din mers idealurile, pentru a le face aplicabile, acționând inițial că o echipă unită și
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
Jesus Christ Superstar" - al carei erou nu e Isus, ci Satan! N-o să vă așteptați acuma să "predice" Binele, ci - evident - Răul în toate formele sale; și, cum Răul e cîntat, cum cupletele satanice sînt irezistibile, drăcii - teribil de "în voce" și, una peste alta, piperul pierzaniei mai dulce decît zahărul evangheliilor, Hell for Leather devine lesne " Tot ce-ați vrut să știți despre la beauté du Diable, dar v-a fost teamă să-ntrebati!"... Un filmuleț de juma^ de oră
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
Marină Constantinescu Interesant cum două-trei generații susțin că au fost vrăjite de același lucru: teatrul radiofonic. Ani la rîndul, părinții mei, de exemplu, habar n-aveau cum arata cutare actor. El era "o voce", de altfel, inconfundabila, fixată în memoria auditiva, si nu vizuală, cum ar fi firesc pentru un spectacol de teatru. La fel, anii de fidelitate față de Radio Europa Liberă tot voci au însemnat, pentru mine, cel putin, o exprimare nonfigurativa, o
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
habar n-aveau cum arata cutare actor. El era "o voce", de altfel, inconfundabila, fixată în memoria auditiva, si nu vizuală, cum ar fi firesc pentru un spectacol de teatru. La fel, anii de fidelitate față de Radio Europa Liberă tot voci au însemnat, pentru mine, cel putin, o exprimare nonfigurativa, o fugă de imagine, o imprimare nu pe rețină, ci pe timpan. Artă cuvîntului, a rostirii lui atinge perfecțiunea la radio, mai mult că oriunde în altă parte. Teatrul radiofonic a
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
Teatrul radiofonic a pătruns în case și s-a instalat în suflete. Imaginația fiecărui ascultător a fost ațițata, provocată să zburde liberă, să creeze, la rîndul ei, un spectacol propriu, în fel și chip, născut pe viu și condus de voci. Voluptate și intimitate, în același timp. Creație și complicitate. Libertate. Teatrul radiofonic a împlinit 70 de ani. Pentru această aniversare a fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
voci. Voluptate și intimitate, în același timp. Creație și complicitate. Libertate. Teatrul radiofonic a împlinit 70 de ani. Pentru această aniversare a fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în revistă înaintea
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în revistă înaintea acestei seri poate fi considerat, în mare doar, si un document. O istorie a dramaturgiei românești și universale, a regiei, a actoriei. Consultînd acest
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
lucru, seamănă cu o arhivă în care accesul este foarte dificil. Nu poți afla o informație decît după multe căutări sau cu ajutorul hazardului. Răsfoind aceste pagini, mi se înghesuie în auz fragmente cunoscute dintr-o piesă sau alta ascultata, defilează voci, timbre, nuanțe, tresar la fulgere, scîrțîieli de geamuri, coborîri precipitate pe scări de lemn. Cît mister, pe lîngă taină fiecărui text, autor, al inflexiunilor vocale! Am semnat atîtea regii, ascultînd teatrul radiofonic! Mi-am imaginat într-o mie de feluri
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
în Țară Minunilor. Studioul era gol și mi se oferea cu toate secretele lui. Pe care nu le destăinui. Și-am rămas acolo, ascunsă în spatele unui pian, ca să nu stînjenesc. Nu știu ce se înregistra. Dar eram în miezul mecanismului și vedeam voci împreună cu chipurile lui George Constantin, al Danei Dogaru, al lui Virgil Ogășanu și al mereu-prezentului Gheorghe Pufulete, care manevră tot arsenalul din studio. Un popas de neuitat pe o planetă magică, cu vibrații și sunete miraculoase. Chiar dacă televiziunea, tehnica cea
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
să fim liberi cu adevărat și, de ce nu, si creatori. Zeci de ani, generații de artiști ne-au pășit în case pe calea undelor. Cu modestie și dăruire. Iar pentru mii de ascultători, din locuri îndepărtate ale țării, rămîn aceleași voci de aur, misterioase, fără chip, care populează cu personajele lor cotidianul sordid. La împlinirea a 70 de ani, Teatrul Național Radiofonic a serbat evenimentul printr-o întîlnire a realizatorilor de teatru radiofonic cu actori, regizori, dramaturgi și critici. Întîlnirea, organizată
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
Vova, Dan Puican, Romeo Chelaru, Constantin Dinischiotu, Eugenia Țundrea, Georgeta Răboj, Paul Urmuzescu, Tatiana Andreicic, Mircea Popescu (post mortem), Pavel Câmpeanu, Timus Alexandrescu (post mortem), Victor Crăciun, Cristian Munteanu. Redacția de Teatru și Emisiuni Scenarizate a oferit premii pentru cîteva "voci de aur" ale radioului (Radu Beligan, Ion Lucian, Mihai Fotino, Constantin Codrescu, Tamara Buciuceanu, Valeria Seciu, Irina Petrescu, Mircea Albulescu, Dem. Rădulescu, Dana Dogaru) și două premii de excelență (Marcel Iureș, pentru rolul Petru din piesă cu același titlu de
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
la gură și începea să sufle tare în ea, în timp ce cei de jos își agitau brațele salutînd demonstrația lui Bebe, - simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de obicei tîrziu de tot după oră douăsprezece... * Vocile din bărăgan, toamna, în co pilărie, cîrciumile pline, turburelul abia ieșit, țambalurile, oborul de vite, vocile din cap ascuțite, răgușite, disperate de ba utură , glasul unuia: Vara-torc cojoc pe dos,/ Iarna-l port cu mita-n jos/ Greu, greu de
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
salutînd demonstrația lui Bebe, - simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de obicei tîrziu de tot după oră douăsprezece... * Vocile din bărăgan, toamna, în co pilărie, cîrciumile pline, turburelul abia ieșit, țambalurile, oborul de vite, vocile din cap ascuțite, răgușite, disperate de ba utură , glasul unuia: Vara-torc cojoc pe dos,/ Iarna-l port cu mita-n jos/ Greu, greu de uitat. * Curioasă această situație pe care nu reușesc să mi-o explic: știi că cel cu
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
ei și mai ales de măreția, poate, a celor întîmpinate. * De la o vreme, nu mai am prieteni, iar de telefonat, nu-mi mai telefonează nimeni. Și de telefonat, îmi telefonează doar tipi care greșesc numărul, - alo? cutare, sau cutare, aiurea! - voci speriate, gră bîte de atîta efort ori lucru, năuci... * * * Replică : Nu mai avem timp, - trebuie să fim neapărat sinceri. Minciună e un ocol prea mare și durează prea mult. Îți spun că nu mai avem timp. * * * Te resemnezi cu răul
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
în România se spulberă imediat în fața unui mecanism perfect pus la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
este îndîrjirea cu care s-a înrolat în bătălia pentru o serie de revendicări fundamentale. Cînd dezvolta, în luările la cuvînt la congrese, în dialoguri televizate, pledoaria în favoarea adevărului și a echitații - teme care îi insufla o ardoare în inflexiunile vocii - nu toată lumea tresaltă, cuprinsă de aceeasi exaltare. În conversațiile purtate la București cu interlocutori din diferite compartimentări ale societății, nu doar din mediul cultural, am tatonat și acest subiect. M-am mirat auzind și murmure de dezaprobare. Încercînd să clatin
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
lui Kierkegaard), pledoaria pentru iubirea căsătorită din această carte stă sub amprenta unui paradox: figură seducătorului, a celui ce trebuie convertit și salvat de pierzalnica să viața, e, cel puțin pentru mine, mult mai puternică, măi impresionantă, decît cea a vocii care i se adresează, a soțului înțelept. Mustrat, disprețuit, compătimit, ostracizat, Don Juan-ul are totuși strălucire, care emană indirect din portretul lui reconstituit de cel ce i se adresează, mult mai puternic decît cea a moralistului. Figură lui servește mai
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
chipuri clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard, de altfel, promite la începutul textului că își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
materie de incompetență, dezinformare și umor involuntar suculent se înregistrează în secțiunea consacrată criticii: un spațiu în care cîteva personalități de elecție par să fi exercitat o activitate prodigioasa de autoritate și dictat. Ovid S. Crohmălniceanu este prezentat că o "voce autoritara, de prim plan"; Eugen Simion este, la rîndul sau creditat drept "un reper obligatoriu și o persoană autoritara". Pe lîngă aceștia, se mai califica Alexandru Piru, Mircea Zaciu, Nicolae Manolescu (tratat într-o notă frapant-concesivă), în timp ce Ion Negoitescu, Paul
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Povestiri fantastice" scriu Ana Blandiana (Biserică fantomă), Dumitru Tepeneag (Accidentul), Ioan Petru Culianu (Secretul discului de smarald). Mircea Eliade (Fiica căpitanului), Gabriela Adamesteanu (Drum comun), Gheorghe Crăciun (Gravitație, coplaps) și Mircea Cărtărescu (Jocul sMendebilult) ilustreacă capitolul "Gen și societate", în vreme ce "Vocile orașului" răzbat din Moartea și maiorul a lui Ion Băiesu, Jurnalul unui locatar al lui Răzvan Petrescu și Paraphernalia lui Ion Manolescu. De la povestea încărcată de simboluri magice a lui Voiculescu, la realismul crud al lui Petru Dumitriu sau D.R.
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
cabine și povestiri spuse la telefon, Windows, ferestre și cei care au murit de la ele, The Falls, biografii pornind de la nume și H is for House care acum s-ar putea numi "litera H pentru a reprezenta o lume". O voce din off, patru actori, obiecte și imagini sau cuvinte proiectate, dar mai ales textul lui Greenaway despre tot ceea ce se știe că-l interesează: corpul, burtă, cărțile, Adam și Eva, copilul, cinematograful. Prop-Opera e mai mult o mică enciclopedie de
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
se nazar dantele putrede din alte timpuri/ Sunt urme din sămânță lui albă/ Aruncată de unul singur la nimereala// Nu tulburați furia și ura lui/ Lăsati-l să facă până la urmă umbră pământului." Mușcător jălbarul! Dar și mai mușcător George Bălăită! Vocile mineriadei nocturne Nici nu s-a terminat bine cea de-a cincea mineriada și a început a șasea. Mineriada personală a lui Miron Cozma, care și-a urnit susținătorii pentru a se luptă cu Justiția. Inițial ziarele au titrat cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
și fetița, Lineli, si se întorcea, satisfăcut că artistul pe care il urmărise cîțiva ani cu pasiune, prin toate orașele Europei Centrale, era în progres...". Mai aflăm următoarele: "Petrecerea lui de seară, între nevasta și copilă, era intelectuală, citînd cu voce tare povestiri din Andersen, Grimm, Selma Lagerlof, Toepfer, Rousseau și paginile din Biblie. Din cînd în cînd (...), se schița un cor de trei voci, însoțit de orgă, psalmul lui Luther, cîntece de munte, refrenul yodl, obișnuit în Alpi, si vestită
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
progres...". Mai aflăm următoarele: "Petrecerea lui de seară, între nevasta și copilă, era intelectuală, citînd cu voce tare povestiri din Andersen, Grimm, Selma Lagerlof, Toepfer, Rousseau și paginile din Biblie. Din cînd în cînd (...), se schița un cor de trei voci, însoțit de orgă, psalmul lui Luther, cîntece de munte, refrenul yodl, obișnuit în Alpi, si vestită Doina a vacilor, care pentru elvețieni are un accent secret de nostalgie a patriei, atît de puternic, încît Bonaparte îl interzisese ostașilor lui mercenari
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]