37,159 matches
-
și În persoana oricui altcuiva, În același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc! Kant a dat un tablou amplu al datoriilor umane, dar a insistat asupra comprehensiunii din pură datorie În care ni se relevă faptul dual că voința apare: atât ca supusă legii morale, cât și ca legislatoare a acesteia și tuturor principiilor morale. În dialectica dintre autonomie și eteronomia voinței, sub acțiunea principiului suprem al datoriei, Kant dezvăluia adevărata față a eticii sale, care susține că „o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
umane, dar a insistat asupra comprehensiunii din pură datorie În care ni se relevă faptul dual că voința apare: atât ca supusă legii morale, cât și ca legislatoare a acesteia și tuturor principiilor morale. În dialectica dintre autonomie și eteronomia voinței, sub acțiunea principiului suprem al datoriei, Kant dezvăluia adevărata față a eticii sale, care susține că „o ființă rațională este membră a imperiului scopurilor, dacă deși e universal legislatoare În el, este și ea Însăși supusă acestor legi”. Văzând moralitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este membră a imperiului scopurilor, dacă deși e universal legislatoare În el, este și ea Însăși supusă acestor legi”. Văzând moralitatea și umanitatea (capabilă de moralitate) În conexiunea lor intimă, Kant sublinia ideea demnității ființei raționale (omul) care este identică voinței absolut bune, adică Libertății. În prefața de la Critica Rațiunii Practice, filosoful scria: „Conceptul de libertate, Întrucât realitatea lui e demonstrată printr-o lege apriorică a rațiunii practice, constituie cheia de boltă a Întregii clădiri a unui sistem al rațiunii pure
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
capătă Împreună cu el și prin el consistență și realitate obiectivă, adică posibilitatea lor e demonstrată prin faptul că libertatea există Într adevăr, căci această Idee se manifestă prin legea morală”. Paulsen moștenea toată această zestre a rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității). El suspecta de prea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legea morală”. Paulsen moștenea toată această zestre a rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității). El suspecta de prea multă rigurozitate (asprime) opoziția netă instituită de Kant, căci acesta scria În Teorema a IV a despre Principiile rațiunii pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității). El suspecta de prea multă rigurozitate (asprime) opoziția netă instituită de Kant, căci acesta scria În Teorema a IV a despre Principiile rațiunii pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și necesar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și necesar - la faricirea altora”. Kant acceptă totuși că: „Principiul fericirii poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și necesar - la faricirea altora”. Kant acceptă totuși că: „Principiul fericirii poate oferi În adevăr maxime, dar niciodată nu ar fi apte să servească de legi voinței, chiar dacă am lua ca obiect fericirea universală. Căci Întrucât cunoașterea acesteia din urmă se bazează pe date pure ale experienței - argumentează Kant - Întrucât fiecare judecată asupra ei depinde de punerea fiecăruia, care și ea mai este foarte schimbătoare, pot desigur
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intervenției statului pentru obținerea unui comportament conform virtuții din partea cetățenilor (a se vedea Etica Nicomahică, cartea VII, nota 98, despre rolul omului politic În educarea cetățenilor). Paulsen socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
politic În educarea cetățenilor). Paulsen socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt, cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt, cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt, cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune Întrebarea: care este scopul final sau, dacă scopul realizat al voinței
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt, cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune Întrebarea: care este scopul final sau, dacă scopul realizat al voinței este numit bine, care este binele suprem spre care este Îndreptată În cele din urmă voința umană, potrivit naturii ei, binele, În care tot ce Încearcă să obțină se află În relație ca parte sau ca mijloc al acestuia? 2
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune Întrebarea: care este scopul final sau, dacă scopul realizat al voinței este numit bine, care este binele suprem spre care este Îndreptată În cele din urmă voința umană, potrivit naturii ei, binele, În care tot ce Încearcă să obțină se află În relație ca parte sau ca mijloc al acestuia? 2. a trebui - În viața umană a trebui apare ca un eveniment caracteristic și tulburător; deosebit de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spre care Îl Îndeamnă Înclinația sa naturală, să Înfăptuiască acțiunea spre care Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina eticii este de a răspunde la Întrebările: 1. care este originea legii? 2. pe ce se sprijină valabilitatea ei? 3. care este conținutul cerințelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la Teoria valorilor (morale, Güterlehre) 2. - orice teorie completă a vieții morale va da un răspuns ambelor Întrebări, așadar va cuprinde: a) o teorie a valorilor; b) o deontologie; 3. - se mai adaugă o teorie a virtuților, teorie despre puterile voinței prin care se asigură Îndeplinirea datoriilor, obținerea valorilor. Prin urmare, Paulsen consideră că Etica este știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora. De la anticii greci și până În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o deontologie; 3. - se mai adaugă o teorie a virtuților, teorie despre puterile voinței prin care se asigură Îndeplinirea datoriilor, obținerea valorilor. Prin urmare, Paulsen consideră că Etica este știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora. De la anticii greci și până În zilele noastre ideea dominantă este aceea a Binelui suprem pentru om. Spre aceasta este Îndreptată voința ca spre o viață umană desăvârșită, o viață care duce la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora. De la anticii greci și până În zilele noastre ideea dominantă este aceea a Binelui suprem pentru om. Spre aceasta este Îndreptată voința ca spre o viață umană desăvârșită, o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, de cele mai multe ori a celor mai Înalte, forțele spiritual-morale ale personalității raționale. Paulsen, aflat sub influența evoluționismului lui Darwin și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Aristotel, când sintetizează astfel viziunea clasicului grec: „Fiecare ființă Își vrea viața, vrea dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale În această viață desăvârșită. Înzestrarea caracteristică a omului este «rațiunea»; și de aceea este el, cu știința și voința sa, Îndreptat spre natura sa Însăși, spre dezvoltarea și manifestarea acestei forțe superioare. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități sunt virtuțile umane, cele etice și cele intelectuale, forțele voinței raționale și ale cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a omului este «rațiunea»; și de aceea este el, cu știința și voința sa, Îndreptat spre natura sa Însăși, spre dezvoltarea și manifestarea acestei forțe superioare. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități sunt virtuțile umane, cele etice și cele intelectuale, forțele voinței raționale și ale cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o viață desăvârșită, dă vieții omului valoarea cea mai Înaltă, bunul ei cel mai de preț. Așa se rostește judecata celorlalți, adică judecata celor inteligenți - subliniază Paulsen - și așa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deplin actuală În valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]