3,708 matches
-
de obrazul lui deveni un punct de excitare ușoară. începu să respire adînc. — Ești fericit, Duncan? îl întrebă ea în șoaptă. — Da. O mașină se opri la bordură. Cînd se uitară într-o parte, văzură profilul profesorului stînd imobil în spatele volanului. Se desfăcură din îmbrățișare, rîzînd. Peisajul mărit urma să descrie Blackhill, Riddrie, mlaștinile Campsie, povîrnișurile Cathkin și mulțimi venind din ambele părți, care se amestecau în jurul ecluzelor din mijloc. Pe o pînză de treizeci de metri pătrați a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o apăsă. O ceață fină cu miros de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-am nevoie s-o văd. Sunetul și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se lăsa, luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiului meu, și mi-e teamă că n-o să-l mai văd. Așa că nu-mi pasă de toate astea. Mașina trecea pe o stradă liniștită. Gay o parcă brusc lîngă un zid imens din cărămidă și-și încrucișă brațele pe volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam tremurând printre rafturile de cărți... Apoi, mă solicită ecoul unei promenade îngropate într-unul din textele mele vechi : noaptea, într-un autobuz, pe străzile pustii ale orașului. șoferul adormise la volan și conducea așa, cu ochii închiși. În autobuz se mai afla, în afară de mine, un singur pasager, un albinos, ținea în mână o carte, simțeam mirosul cărții, ghiceam, prin el, titlul și numele celui ce o scrisese : Huysmans, nedreptățitul de mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai văzusem niciodată, dar puteam să jur că era mama Mariei. „Dumneata ești Naum ?“, m-a întrebat. Aș fi putut să-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
târziu. - Vreau să fac o experiență, îi spuse el lui Korita. Te rog să rămâi aici. Grosvenor își transportă proiectoarele într-un coridor din apropiere și le așeză pe platforma din spatele unui transportor cu tracțiune electrică. Se urcă apoi la volanul acestuia și porni spre ascensoare. Trecuseră vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar înjurăturile celor care îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de beznă, o cortină cu pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră, însă nu se mai bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea pe care nu și-o știa în spatele ochilor. Recapitulă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Până și babacii au aere de conspiratori. Scarlat, sprijinit de un copac aruncă țigara. ― Cum ne împărțim? ― Prima mașină o va conduce profesorul Ioniță Dragu. Alături va lua loc domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă. ― Cârnul trece la volanul Fiatului. Tu stai între cucoane. Căruntul surâse amar. ― Dacă le vine cumva ideea să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poate, domnule profesor? Zeci de generații au trecut prin mâinile dumneavoastră și, sânt convins, nu o dată le-ați atras atenția elevilor că nu e frumos să mintă. Oferiți un exemplu dezastruos tânărului cu fluturașii... ― Ați căpătat informații eronate... ― Urcați la volan! Domnule Miga, poftiți lângă dumnealui. Melania Lupu, între Scarlat și Florence, declară senină: ― Sper că va fi o călătorie comodă. În general, automobilul nu-mi face bine. Nici eu nici Mirciulică nu suportăm benzina. Prima oară când m-am urcat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adăugă șoptit, fără să se adreseze cuiva: Nu-mi place ploaia... Azimioară își aprinse calm o țigară. Făcea parte dintre fericiții care nutresc convingerea că lucrurile sfârșesc totdeauna prin a se aranja. * Ioniță Dragii conducea crispat, cu degetele încîrligate pe volan. Pe tâmple îi curgea sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică Miga încercă să-i intre în grații: ― A fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
campion pe vremuri. Nici Nababul nu era mai abil. ― Interesant, observă de circumstanță Raul Ionescu. Aveți mașină? Profesorul clătină capul. Tot Șerbănică explică: ― Nu. De unde să scoți așa, șaptezeci-optzeci de mii? Ioniță Dragu viră brusc. Se simțea din ce în ce mai stăpân pe volan. " O mașinuță bună... Motor excelent... Ce-ar fi să intru într-un stîlp? Dacă-l ucid pe ăsta, rezolv problema. Cârnul e nebun, celălalt, aproape inofensiv. În fond, ce mai aștept? Ce mai aștept în general? O moarte frumoasă... N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În țara fluturilor albaștri / O muscă și un leopard, ha, ha / Jucau de o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare, neștiind parcă ce să facă ori unde să-l pună. Trandafirii maiorului se ofiliseră. Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o marchiză deghizată. Își plimbă degetul pe rama prăfuită și anunță cu o voce seacă: ― M-am întors. Pe la colțul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de soare și hainele lui în tonuri veșnic închise, dar care îl prind bine. Umblă repede. Coboară de pe trotuare fără să-și schimbe mersul, dar de două ori din trei se urcă pe trotuarul opus făcând o mică săritură. La volanul mașinii e distrat și lasă adesea semnalizatorul de direcție aprins, chiar după ce a luat curba. Totdeauna cu capul gol. Aer de om informat" Cifrele lui Tarrou erau exacte. Doctorul Rieux știa el ceva. O dată corpul portarului izolat, îi telefonase doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un fel de mirare neîncrezătoare. Era o luptă cu care încă nu era obișnuit. Și, pe la ora zece seara, cu mașina oprită în fața casei bătrânului astmatic pe care-l vizita ultimul, lui Rieux îi venea greu să se smulgă de la volan. Întârzia privind strada întunecoasă și stelele care apăreau și dispăreau pe cerul negru. Bătrânul astmatic stătea în capul oaselor pe patul lui. Părea să respire mai bine și număra boabele de mazăre pe care le trecea dintr-o oală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
punându-se în serviciul oamenilor? De fapt Rieux nu știa nimic în această privință, și lucrul avea puțină importanță. Singurele imagini pe care le va păstra despre Tarrou vor fi cele ale unui om care apuca bine cu ambele mâini volanul mașinii pentru a o conduce sau cele ale acestui trup îndesat, întins acum în nemișcare. O scânteie de viață și o imagine de moarte, aceasta era cunoașterea. Iată de ce, fără îndoială, a primit doctorul Rieux, cu liniște, dimineața, vestea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prăpastia abruptă a Alpilor. Cu toate acestea încetini, dar BMW-ul nu păru să recepționeze mesajul. Kishon claxonă lung și susținut. BMW-ul acceleră și îl izbi în spate, propulsând în față gâtul lui Kishon. Pentru o clipă pierdu controlul volanului și auzi astfel cauciucurile mașinii lui scârțâind pe pietrișul de la marginea drumului. Când reveni pe carosabil, fu izbit din nou. Apoi, cu o mișcare bruscă, BMW-ul ajunse alături de Kishon. Se uită în stânga, dar geamurile erau fumurii. Iar acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le dau dreptate. — Lasă-te jos și trage un pui somn, îl sfătui mama Iui, în timp ce mașina zvâcnea din nou îndărăt. — Cum îți închipui că aș putea dormi? Mă tem că viața mi-e în pericol. Ești sigură că întorci volanul în direcția bună? Cu un salt brusc, mașina ieși din locul unde fusese parcată și, derapând pe caldarâmul umed, intră într-un stâlp care susținea un balcon din fier forjat. Stâlpul căzu într-o parte și Plymouth-ul se izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la tânărul idealist. E prea deștept. O să-ți joace încă o festă. Fii atent! Te va trimite din nou după cai verzi pe pereți. Îndărăt la Mandeville! De data aceasta or să te oprească acolo. Om între două vârste, la volanul unei mașinuțe sport, bună să se joace cu ea un student! — Mă duc direct la el acasă. Doamna Levy își adună însemnările despre fundație și opri planșeta, spunând: — Dacă tot mergi în oraș, ia-mă și pe mine cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde vrei să petreci noaptea? Să petrec noaptea? tună Ignatius. Nu petrecem noaptea nicăieri. Trebuie să mergem tot înainte. — Ignatius, sunt gata să cad jos de oboseală. Sunt la volanul mașinii acesteia de ieri-dimineață. — Atunci treci cel puțin de lacul Pontchartrain. — Bine. Putem merge pe drumul de pe dig și să ne oprim la Mandeville. — Nu! Myrna avea să-l ducă drept în brațele avertizate ale unui psihiatru. Nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cerințe. Le voi analiza pe multe dintre acestea, dar bazându-mă pe prognozele mele, două sunt cele mai promițătoare și de aceea merită cea mai multă atenție deocamdată, hidrogenul și nanotehnologia. Hidrogenul în viitor Sunteți pregătiți să vă instalați la volanul unor mașini care să meargă cu 16.000 Km fără realimentare și să coste mai nimic? Atunci, pregătiți-vă pentru era hidrogenului. Acesta va schimba totul. Să sperăm. Aflat într-o excursie pe Coasta de Est, am întrebat un director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sau ceva de genul ăsta. Fusese interesant pentru o vreme, ca și cum ar fi ascultat un post radio dintr-o țară străină, dar Gerard avea tendința să se repete. Pe o porțiune îngustă de drum, se blocară în spatele unei femei la volan. Stan încercă să o depășească o dată sau de două ori, dar nu reuși. După o vreme, Gerard începu să spună: — Le soleil c’est beau. Și apoi scotea un sunet ca un foc de armă. — Asta e franceză? întrebă Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se cazase la un motel din Gallup, iar pasărea începuse să țipe pe la miezul nopții. Niște țipete asurzitoare. Nu avusese de ales. Își părăsise camera, însoțit de urletele nemulțumite ale celorlalți cazați la motel, și se suise din nou la volan. De cum porniseră, pasărea tăcuse din nou. Dar trăsese pe marginea drumului pentru câteva ore, în timpul zilei, ca să doarmă, însă mai târziu, când oprise în Flagstaff, Arizona, pasărea începuse iar să țipe. Începuse înainte ca măcar să se cazeze la hotel. Continuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]