3,815 matches
-
fost preferat el, când nici Pilat din Pont guvernatorul de atunci a Iudeii și chiar nici Irod nu I a găsit lui Isus Hristos nici o vină, „căci ni l a trimis înapoi; și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul. Ei au strigat toți într-un glas: “La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba” (Luca 23.15, 16, 18). Înseamnă că mulțimea aceea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
această poieniță a fost îngropată această vărguță și de aceea a dorit să fie și el înmormântat acolo. Dar nu despre Tolstoi, marele scriitor a literaturii mondiale, vreau să vorbesc aici în rândurile acestea, ce nu se vor face niciodată vrednice de măreția acestui om, ci de filosoful Lev Nikolaevici Tolstoi, cel care ca nimeni altul, a reușit să-și ridice în cap toate credințele bisericești ale lumii. În 1879, lăsând deoparte literatura, Tolstoi a început să scrie filozofie creștină, printre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la gură, ca în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cincizeci de ani căruia îi murise soția și nu a stat nici șapte zile văduv. S-a dus peste deal (în alt sat, bănuiesc) și a adus acasă o nevastă foarte tânără de vreo șaptesprezece ani, nu prea frumoasă, dar vrednică și muncitoare. Mama mai povestea, crucindu-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la poartă și, în văzul lumii, îi dădea tinerei soții bomboane de pe limba lui. Mie mi se părea fantastic moșul, ba îl credeam un fel de fachir
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și împăratul se gîndea să-l pună peste toată împărăția. 4. Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, și nu se găsea nici o greșeală la el și nici un lucru rău. 5. Atunci, oamenii aceștia au zis: Nu vom găsi nici un cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
împuținară tot mai mult. Domnul Ștefan Tomșa (1615) însă arzând și pe acestea, curțile în vremea lui Alexandru Mavrocordat v.v. ajunseră a număra de-abia una sută locuințe. Dar încă și cu această reducție, palatul tot era încă un monument vrednic de văzut; din toate părțile alergau străinii să-l viziteze; și moldovenii, prin o fală națională ce nu se poate descuviința, îl priveau ca martorul secular, ca păstrătorul istoriei lor. În adevăr, această zidire era plină de suvenire prețioase inimii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și mai drastic când hotărăște: „Dohtorul cel mare al Curții gospod... să nu aibă cât de puțin amestec la spitalul acesta, nici la spițeria spitalului”. Numirea doctorilor se va face numai de către epitropi „pe care îl vor socoti de om vrednic”. Iar de se va întâmpla ca doctorului din spital „îi va prisosi vreme peste... slujba lui la spital și se va întâmpla să-l cheme vreun bolnav de aice din oraș să aibă voie să meargă și nici atuncea să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
oaia săracului, și a gătit-o pentru omul care venise la el." 5. David s-a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, și a zis lui Natan: "Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. 6. Și să dea înapoi patru miei, pentru că a săvîrșit fapta aceasta, și n-a avut milă." 7. Și Natan a zis lui David: "Tu ești omul acesta!" Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Eu te-am uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
împăratul." 27. Și el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28. Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu; și totuși, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, și ce am să cer eu împăratului?" 29. Împăratul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cetățuia mea, Izbăvitorul meu. 3. Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mîntuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de silnicie. 4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. 5. Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; 6. legăturile mormîntului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră. 7. În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Avortul spontan din toamnă îi provocase o dezamăgire imensă și, de-atunci încoace, fusese pe teren nesigur - mascându-și tristețea cu prea multă muncă la serviciu, gătindu-i lui Terrence mese complicate pentru a-i dovedi că era o soție vrednică, în ciuda neputinței de a-i dărui un copil, și consumându-se prea mult în tot ce făcea. Dar în ziua aceea, în grădină, avea din nou vechea strălucire în priviri și, deși în mod obișnuit era rezervată în compania altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
greacă. A urmat cursurile Universității din București, ambele secții, Științele Naturii și Clasicele, la Litere, În același timp cu mine, cu care ocazie ne-am și cunoscut, cunoaștere care a continuat pe perioada studiilor În străinătate la Universitatea din Montpellier. Vrednic. Atitudini modeste. Coleg excelent cît a fost În școală, caracter vesel, comunicativ, Îndatoritor. Atitudine politică foarte discretă. A refuzat să se Întoarcă În țară după război cînd din acest motiv i s-a retras cetățenia. În ultimul deceniu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el o să se Întoarcă spre mine, să-mi strige: — Să nu uiți să-mi scrii! Să nu uiți că la anul vin Înapoi! Să nu uiți, Daniel, că te aștept, Dincolo, la mine! Încă mai așteptam o răsturnare de situații, vrednică de poveștile Mihaelei, Bună seara, Copiii! Să Își dea seama, adică, măcar acum, În al treisprezecelea ceas, că eu eram el, cel din fotografia sepia, cu pete de cafea sau ulei, din anii ’30, pe care o păstra Buni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trecut ca lava unui vulcan în plină erupție, imposibil de stăvilit. Răni vechi și adânci pe care le credea cicatrizate sângerau din nou. Și totuși, peste toate acestea, un singur lucru rămăsese curat și îl recunoștea, chiar și acum, ca vrednic de toată lauda: pasiunea fostului ei soț pentru lectură, pentru cărți. Erau zile în care nu mai ridica ochii din cărțile lui, zile în care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept stătător sub acea deviză. Își câștigase acel loc de onoare nu cu bani, ci cu mult curaj. El, Iancu Văcărescu, îl înfruntase pe generalul Kutuzov, nimeni altul decât atotputernicul comandant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne ducem poverile, dar să se mai descurce și fiecare cum îl taie capul. N-ar fi mare lucru, altminteri, să ne dăm seama că Dumnezeu ne încearcă pentru că ne iubește, iar dacă nici de iubirea lui n-om fi vrednici, atunci nu ne rămâne decât să ne luăm gâtul singuri... Ba bine că nu, să nu ne lăsam ispitiți de patima deznădejdii. În fiecare dimineață, la cinci și un sfert cel târziu, el iese pe ușă. Punctual, tăcut, riguros, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tocmai o descopereai, sfințită, sfântă, cu un suflet pur, senin și semeț aidoma înfățișării ei. Criminală, vorba vine, depinde cu ce intenții te uiți, și ar fi ca și un dar de la Dumnezeu, de care ar trebui să te dovedești vrednic în permanență, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. E pur și simplu o crimă o femeie pe care s-o ții mereu lângă tine, să-i sufli-n cur zi și noapte, iar în felul ăsta ți-ai face o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo, că dacă ar fi făcut-o mai din timp, n-ar fi fost deloc o crimă? Adică el nu vroia să se umple de păcate, și cum se mai uita la tine, Mirelo, ca la o creatură nevolnică, nevoiașă, vrednică de milă și de dispreț... Un tip negricios, la treizeci și ceva de ani, cu sprâncene stufoase și antebrațe puternice și păroase de urangutan, acoperite de păr creț și des ca o blană. Se uită pentru o clipă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lucru, nu este amintit nici măcar o dată numele hanului. Nu, acolo se face, cu multă finețe, elogiul fluviului Soghd, care-și revarsă binefacerile asupra Samarkandului, ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă În deșert, nici o mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos, fie ca gura ta să se umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i, deoparte cu un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat. Se apropie de Malik Șah și Îi șoptește la ureche: — Dacă stăpânul nostru n-are Încredere În slujitorii săi cei mai vrednici, cei care cunosc greutatea lucrurilor și deosebesc posibilul de imposibil, el va cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spuse el, Imamul Timpului vă oferă binecuvântarea sa și vă iartă păcatele trecute și viitoare. Vă vestește că Legea sfântă Încetează, pentru că a sunat ceasul Învierii. Dumnezeu v-a dat Legea ca să vă facă vrednici de paradis. V-ați arătat vrednici. Începând din această zi, paradisul vă e deschis. Sunteți, așadar, eliberați de jugul Legii. Tot ce era oprit e Îngăduit și tot ce se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă acum ne aflăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străini. Îi Înțelegeam mai bine comportamentul, dar scepticismul rămânea: — Așadar, pentru tine rezolvarea problemelor Persiei Înseamnă să te alături cohortei bocitorilor! N-am spus asta. Să plângi nu e o rețetă. Nici o Însușire. Nimic altceva decât un gest simplu, naiv, vrednic de milă. Nimeni nu trebuie să se silească să verse lacrimi. Unicul lucru important este să nu disprețuiești tragedia celorlalți. Când am fost văzut plângând, când am fost văzut renunțând la indiferența mea suverană de străin, au venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului, El călăuzește pe cine vrea și rătăcește pe cine voiește”. Urma o dată care corespundea, potrivit calculului meu, zilei de 14 martie 1257. Am căzut pe gânduri. — Manuscrisul se oprește În veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]