4,017 matches
-
Rangifer sibiricus, R.fennicus), căprioara (Capreolus capreolus), moscul (Moschus sibiricus), elanul siberian (Cervus elaphus sibiricus), mâncăciosul (Gulo gulo), zibelina (Martes zibelina), hermelina (Mustela erminea), veverița comună (Sciurus vulgaris), nevăstuica siberiană (Mustela sibirica), iepurele alb (Lepus timidus), ursul brun (Ursus arctos), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus), păsări diverse: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia) ciocănitoarea. Reptilele sunt puține la număr, o răspândire mai largă având vipera comună (Vipera berus) și șopârla vivipară (Lacerta vivipara). Dintre amfibieni este prezent tritonul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
veverițe (veverița roșie), porcul spinos arboricol, la care se adaugă alte specii comune taigalei euro-asiatice. Pădurile de coastă au o faună mai puțin diversificată, în care comun este cerbul wapiti occidental (Cervus canadensis occidentalis), cerbul cu coadă neagră, ursul negru, vulpea nord americană etc. VI.1 .2. PĂDUREA BOREALĂ - PROBLEME DE MEDIU Biomul de taiga a fost mult afectat de intervenția antropică (defrișări), la care se adaugă efectele ploilor acide și ale schimbărilor climatice globale. În același timp taigaua are contribuția
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
În sud apar specii de influență tropicală: chiparosul de mlaștină (Taxodium disthicum), unele specii de pini de nisip (Pinus rigida, P.palustris), chiar palmieri, bambuși. Fauna pădurilor de foioase nord-americane include: cerbul wapiti, cerbul de Virginia, elanul american, castorul, oposumul, vulpea cenușie, vizonul, ursul baribal, curcanul sălbatic, ierunca americană, șarpele de mlaștină, șarpele panglică, șarpele regal comun, crotalul etc. În America de Sud sunt întâlnite pădurile caducifoliate în Patagonia și insula Țara Focului. Stratul arboricol cuprinde specii de fag austral (Nothofagus antarctica, N.
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și umidității moderate apar: iarba moale, păiușul de pădure, firuța de pădure, vinarița. Fauna pădurilor de foioase este diversă, fiind distribuită în toate cele trei straturi, cât și în mediul subteran. Cuprinde: mamifere: cerbul (Cervus elephus), căprioara (Capreolus capreolus), lupul, vulpea, ursul brun, mistrețul (Sus scrofa), jderul (Martes martes), pisica sălbatică (Felis silvestris), veverița (Sciurus vulgaris); păsări: mierla, privighetoarea, sturzul mare, grangurul, ciocănitoarea verde, pupăza, ciuhurezul de pădure; reptile, amfibieni etc. Solurile caracteristice pădurilor cu frunze căzătoare sunt cele din clasa
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
indivizi: vulturul de stepă, uliul păsărilor, uliul găinilor, uliul de stepă, potârnichea, dropia mare, găinușa de stepă, ciocârlia de câmp. Dintre mamifere, cele mai răspândite sunt rozătoarele: cârtița europeană, iepurele comun, orbetele, șoarecele de stepă, hârciogul, popândăul comun; carnivorele: lupul, vulpea comună, dihorul de stepă, viezurele, nevăstuica. Solurile caracteristice stepelor europene fac parte din categoria molisolurilor, între care, bine reprezentate sunt cernoziomurile, soluri cu o fertilitate naturală ridicată ca urmare a conținutului bogat în humus. Alături de cernoziomul propriu zis se întâlnește
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și opunții care anunță trecerea spre vegetația xerofitică subtropicală și deșerturile americane. Fauna preriilor nord-americane include în principal rozătoare mici și mijlocii (iepurele de prerie, popândăul, cățelul de pământ, șoarecele săritor de câmp); dintre carnivore se întâlnesc: lupul de prerie, vulpea de prerie, dihorul de stepă; o serie de ierbivore mari sunt prezente de asemenea: antilopa americană (Antilocapra americana), bizonul (Bison bison); dintre păsări, caracteristice sunt: găinușa de prerie, acvila de prerie, iar dintre reptile, cele mai comune sunt: broaștele țestoase
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
preferat pentru popândăul cu degete subțiri, gaița de deșert, găinușa de deșert, cucuveaua de nisip, dropia gulerată, șopârla de nisip, cămila cu două cocoașe (Camelus bactrianus), antilopa cu gușe (Gazella gutturosa), râsul de deșert (Lynx caracal), specii de pisică (Felis), vulpea de deșert, lupul de deșert. VI.5.1. DEȘERTURILE ASIEI În Asia deșerturile ocupă vaste suprafețe atât în zona temperată propriuzisă cât și în regiunile subtropicale și tropicale. Aceste deșerturi sunt diversificate din punct de vedere al peisajelor, cu predominarea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
completarea datelor am folosit, de asemenea, lucrarea monografică prezentând rezultatele investigațiilor de la Cucuteni Cetățuia, elaborată de arheologul german Hubert Schmidt (SCHMIDT 1932), care ne oferă o prezentare amănunțită a formelor ceramice aparținând perioadei în discuție, ca și monografia lui Radu Vulpe, referitoare la rezultatelor investigațiilor de la Izvoare (VULPE 1957). Tipologia noastră s-a construit pe baza materialelor întregi sau întregibile, care au permis reconstituirea întregului profil al vasului, făcând astfel posibilă observarea caracteristicilor morfologice, definind formele generale, variantele și subvariantele. Tipologia
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
monografică prezentând rezultatele investigațiilor de la Cucuteni Cetățuia, elaborată de arheologul german Hubert Schmidt (SCHMIDT 1932), care ne oferă o prezentare amănunțită a formelor ceramice aparținând perioadei în discuție, ca și monografia lui Radu Vulpe, referitoare la rezultatelor investigațiilor de la Izvoare (VULPE 1957). Tipologia noastră s-a construit pe baza materialelor întregi sau întregibile, care au permis reconstituirea întregului profil al vasului, făcând astfel posibilă observarea caracteristicilor morfologice, definind formele generale, variantele și subvariantele. Tipologia utilizată nu prezintă omogenitate din punctul de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
5). 13.f. Această variantă se caracterizează prin pereții puternic bombați, buza lată, răsfrântă, și un mâner în formă de proeminență discoidală plată. Analogii pentru această formă pot fi întâlnite în așezările de la Târpești (MARINESCU-BÎLCU 1981 fig. 172/2), Izvoare (VULPE 1957, 133, fig.101-105), Drăgușeni (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000, fig. 105/7), Frumușica (MATASĂ 1946, Pl. XXXIII/236) și Preutești (URSULESCU, IGNĂTESCU 2003, p. 148, nr. 101) (Anexa 2/13.f). Din punctul de vedere al pastei, acest exemplar se încadrează
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
care le-a atribuit ca aparținând la două culturi, A și B, ultima incluzând și faza AB a culturii Cucuteni (SCHMIDT 1932), care va fi definită mai târziu de către arheologii români. În anul 1956, în urma săpăturilor de al Izvoare, Radu Vulpe publică un articol amplu asupra noilor probleme ridicate de rezultatele acestor săpături. În urma analizei schemei stratigrafice, cercetătorul citat distinge două niveluri, Izvoare II 1a și II 1b, pe care le atribuie unei civilizații protocucuteniene, de tip Ariușd, prezentând mari asemănări
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Aceste două straturi se caracterizează prin prezența unei categorii ceramice bicrome, definitorie pentru “cultura protocucuteniană”, cu motive pictate cu alb și, rareori, cu roșu, pe fondul roșu sau negru, lustruit, al vasului. Alături de bicromie se întâlnesc și vase pictate tricrom (VULPE 1956, 57). Diferența între cele două niveluri este dată de proporția ceramicii bicrome în raport cu ceramica tricromă. În nivelul Izvoare II 1a, ceramica bicromă este prezentă în cantitate covârșitoare față de ceramica tricromă, în timp ce în nivelul II 1b acest raport tinde să
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Diferența între cele două niveluri este dată de proporția ceramicii bicrome în raport cu ceramica tricromă. În nivelul Izvoare II 1a, ceramica bicromă este prezentă în cantitate covârșitoare față de ceramica tricromă, în timp ce în nivelul II 1b acest raport tinde să se echilibreze (VULPE 1956, 57). De aici se trage concluzia conform căreia ceramica bicromă precede ceramica tricromă, fiind mai veche decât aceasta. Stratul Izvoare II 1b se caracterizează prin prezența simultană a ambelor categorii de ceramică pictată (bicromă și tricromă), căpătând astfel un
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
ceramica tricromă, fiind mai veche decât aceasta. Stratul Izvoare II 1b se caracterizează prin prezența simultană a ambelor categorii de ceramică pictată (bicromă și tricromă), căpătând astfel un caracter tranzitiv spre Izvoare II 2 (exclusiv tricrom). În urma acestei situații, Radu Vulpe se crede îndreptățit să concluzioneze că ceramica tricromă cucuteniană se naște în etapa stratului Izvoare II 1b, direct din ceramica bicromă, prin simpla adăugire a culorii negre (VULPE 1956, 67). Totuși, după cum se poate observa, autorul nu își propune și
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
caracter tranzitiv spre Izvoare II 2 (exclusiv tricrom). În urma acestei situații, Radu Vulpe se crede îndreptățit să concluzioneze că ceramica tricromă cucuteniană se naște în etapa stratului Izvoare II 1b, direct din ceramica bicromă, prin simpla adăugire a culorii negre (VULPE 1956, 67). Totuși, după cum se poate observa, autorul nu își propune și nici nu încearcă să realizeze, pe baza acestor observații, o divizare internă a fazei Cucuteni A, accentul în această lucrare fiind pus pe încercarea de elucidare a genezei
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
nu încearcă să realizeze, pe baza acestor observații, o divizare internă a fazei Cucuteni A, accentul în această lucrare fiind pus pe încercarea de elucidare a genezei culturii Cucuteni, această abordare fiind evidentă și în cadrul monografiei dedicate așezării de la Izvoare (VULPE 1957, 205-211). În anul 1960, în cadrul primului volum al tratatului Istoria României, Vladimir Dumitrescu împarte faza A a culturii Cucuteni în trei etape evolutive. Prima etapă, denumită Cucuteni A1 este asimilată nivelurilor protocucuteniene de la Izvoare și este definită prin prezența
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
corpul vasului. Această formă a fost identificată la Hăbășești (DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig. 30/1d) (Anexa 2/1d1). 1.e. Pahare (ulcele), cu corpul bombat, cu fundul strâmt, cu gura ușor strânsă și cu buza mică, ușor răsfrântă (VULPE 1957, 122, fig.89/3-4). Unele dintre ele prezintă o tendință spre bitronconism (VULPE 1957, 123, fig.89/2). Se găsesc la Izvoare și Târpești (MARINESCU-BÎLCU 1981a, fig.155 /1) (Anexa 2/1e). Forma 2: Cupe cu picior Această formă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
fig. 30/1d) (Anexa 2/1d1). 1.e. Pahare (ulcele), cu corpul bombat, cu fundul strâmt, cu gura ușor strânsă și cu buza mică, ușor răsfrântă (VULPE 1957, 122, fig.89/3-4). Unele dintre ele prezintă o tendință spre bitronconism (VULPE 1957, 123, fig.89/2). Se găsesc la Izvoare și Târpești (MARINESCU-BÎLCU 1981a, fig.155 /1) (Anexa 2/1e). Forma 2: Cupe cu picior Această formă de vas se caracterizează printr-un recipient cu profil bombat, în unele cazuri cu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
gât bine definit, cu buza ușor răsfrântă în afară (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 432) (Anexa 2/3b1). 3.c. Vase cu corp bombat, cu umăr proeminent, cu fund înalt și îngustat, cu gâtul scund și buza dreaptă ori ușor răsfrântă (VULPE 1957, 127, fig.95/2; 96/2) (Anexa 2/3c). 3.d. Variantă cu corpul bombat, buza scurtă, aplecată spre interior. Se apropie de vasele piriforme. Această formă a fost identificată la Trușești (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 331, fig.218
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
fig.192/1-2) (Anexa 2/9a). 9.a.1. Suporturi de vase, având aspectul unor olane cilindrice, goale pe dinăuntru, deschise la ambele extremități, cu buzele răsfrânte. Această formă este prezentă la Izvoare și Târpești (MARINESCU-BÎLCU 1981, fig.152/1; VULPE 1957, 133, fig.100/2) (Anexa 2/9a1). 9.b. Vas suport scund, cu profilul ușor bombat și extremitățile evazate. Această formă a fost identificată la Trușești (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 346, fig.250/1) (Anexa 2/9b). 9.c
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
la mijlocul înălțimii vasului, întâlnită doar la Trușești (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 306, fig.200) (Anexa 2/13e). 13.f. Capac cu pereții puternic bombați și cu buza lată, răsfrântă, prevăzute cu câte un mâner în formă de proeminență discoidală plată (VULPE 1957, 133, fig.101-105) (Anexa 2/13f). Forma 14: Chiupuri Vase realizate din pastă relativ de bună calitate, de dimensiuni mijlocii și mari, cu înălțimea variind între 25 și 46 cm, caracterizate prin gura larg deschisă, marginea, de cele mai multe ori
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
repetiție pentru debarcarea în Normandia (D-Day, 6 iunie 1944). // Începe bătălia Stalingradului (august). // Royal Air Force bombardează orașele Bremen și Düsseldorf (septembrie). // Montgomery, în fruntea Armatei VIII, cîștigă cea de-a doua bătălie de la El Alamein (octombrie-noiembrie) în duelul cu Rommel ("Vulpea deșertului") și Afrika Korps (v. Armata) și recucerește Tobruk-ul. În "Istoria celui de-al Doilea Război Mondial", Churchill va comenta: Before Alamein, we never had a victory. After Alamein, we never had a defeat. // Noi trupe britanice și trupe americane
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de portjartiere. În anii '30 rochiile se lungesc și se strîmtează, fiind bine mulate pe corp și pensate în talie. Fusta rochiei și fustele în general sînt (foarte) evazate. Peste taioare și pardesie se poartă (aruncate peste umăr) blănurile de vulpe europeană sau polară, cu ochi de sticlă. Gulerul și mînecile demiurilor sînt și ele din blană naturală. Iarna doamnele poartă manșon din blană sau stofă asortat la pardesiu sau demiu§§§§§. Costumul bărbătesc are haina (jacheta) strîmtă și scurtă, uneori cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu cercuri concentrice numerotate (întocmai ca la tir) fixată pe peretele unui pub britanic. S-ar putea spune, desigur în glumă, că este un mijloc excelent de a afla, în funcție de scorul obținut, dacă clienții au băut prea mult. Vînătoarea de vulpi fără arme de foc (fox hunting) este, desigur, o marcă identitară britanică dar, deși veche de peste două secole, nu se practică numai în Marea Britanie, ci și în Irlanda, Australia, Noua Zeelandă, India, Canada și Statele Unite. În ultimul timp, acest sport s-
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în vechiul Egipt și în Asiro-Chaldeea, de unde a trecut în Imperiul Roman. În Anglia se pare că el a venit o dată cu normanzii. Etimologiștii și istoricii sportului spun că nelipsitul strigăt Tally Ho scos de gonaci în cavalcada urmăririi călare a vulpilor roșii provine din franceza normandă il est haut de pe vremea Cuceritorului. Totuși, primul document care atestă acest gen de vînătoare nu e mai vechi de 1534 și a fost găsit la Norfolk. Politica sistematică de îngrădire a terenurilor de pășunat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]