KorAP: Find »[drukola/base=vultur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...178 >

4,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii sunt legate laolaltă într-un fel sau altul. — Nu, nu, nu, nu, nu! se revoltă Gribb. Pierdeți cu totul din vedere esențialul. Ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să-i cunosc pe oameni. — Bine, bine, zise Cerkasov. Se sfătui scurt într-un colț cu Ignatius Gribb. Pentru astfel de probleme cuvântul lui Gribb avea oarecare greutate, chiar dacă din punct de vedere social aristocrații ruși îl cam desconsiderau. — Domnule Vultur, spuse Cerkasov, sunt de acord. Dacă Ignatius e de părere că acest studiu nu ne face rău, atunci sunt și eu de acord. Știi, îi datorăm multe. Ne-a ajutat să punem bazele unei... comunități... suportabile. Mulțumită inteligenței sale ascuțite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Am auzit că ai sosit în K împreună cu Virgil Jones, spuse repede Irina. Uite, el este nebun, dacă vrei. Ca și fosta lui soție, doamna Liv. îi dăm de mâncare din compasiune pentru boala ei. Noi nu suntem nebuni, domnule Vultur. Vocea femeii era dură. — N-am crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în care îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
creaționiste - este o treabă foarte neproductivă. — Ați putea oare să-mi povestiți, întrebase cât se poate de politicos Vultur-în-Zbor, cum ați ajuns dumneavoastră și doamna Gribb, pe insula Calf sau restul locuitorilor din oraș? Gribb i-a spus: — Câteodată, domnule Vultur, dai dovadă de un anume grad de perversitate... După cum spuneam, originile, începuturile, toate astea sunt lipsite de valoare. Lipsite de valoare. Studiezi felul în care trăim. E-n regulă. Dar, pentru Dumnezeu, renunță la această obsesie a pântecului, la investigarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rezervele sale nu erau inepuizabile. Imaginea o făcu să zâmbească. Apoi se risipi, iar silueta înaltă și fermă a lui Vultur-în-Zbor o înlocui încă o dată. — într-adevăr, e frumos, gândi ea. Irina se dădu jos din leagăn. — Și acum, domnule Vultur, spuse ea hotărâtă, din moment ce nu-ți plac spectatorii, Elfrida și cu mine o să ne asigurăm că nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Irina se dădu jos din leagăn. — Și acum, domnule Vultur, spuse ea hotărâtă, din moment ce nu-ți plac spectatorii, Elfrida și cu mine o să ne asigurăm că nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el ție, domnule Vultur? Tu ești cel care-i datorează totul. Nu există onoare într-un om care răsplătește dragostea cu trădare. Virgil a venit în acest loc de refugiu. Lasă-l în pace. — îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a motivelor pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai fost cel care m-a adus aici! Dar de ce? strigă disperat Vultur-în-Zbor. De ce? — Gilles, domnul Vultur pleacă, rosti madame Iocasta. Vrei să-l conduci? Dovedind o iuțeală fără precedent, Gilles Priape îl apucă de brațul drept, și i-l răsuci la spate. Nu, zise Virgil Jones cu vocea sa sobră dintotdeauna. O să-i spun. — Nicholas Deggle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
e trandafirul de piatră? întrebă Vultur-în-Zbor. Și unde se află Grimus? Sus pe munte, presupun? — Acum nu mai contează, spuse Virgil Jones. Tu ai luat o hotărâre, eu alta. Prin urmare drumul se sfârșește aici. Pentru amândoi. La revedere, domnule Vultur. Vultur-în-Zbor trecuse prin atâtea emoții de când pășise în această încăpere, încât se simți obligat să-și dea frâu liber mâniei. Sunt bucuros că nu am sfârșit aici, înconjurat de curve și nebunie, spuse el răstit. — Ești sigur că-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fi trebuit să i-l transmită lui Virgil Jones - mesajul de la Liv. PATRUZECI ȘI TREI — Câte genii ai auzit tu să n-aibă nici un fel de obsesie? declamă Ignatius Gribb. Obsesia este calea spre împlinirea de sine. Singura cale, domnule Vultur, singura cale. — Virgil Jones spune că ea reflectă frica de lucrările minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau să zic. în final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui, bărbatul a rostit un nume. — Elfrina, a spus el. Irina Cerkasova a înțepenit lângă el. Numele pe care l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fi putut reda Elfridei liniștea, iar el s-ar fi mulțumit cu sufletul ei. I-ar fi putut oferi Irinei compania de care era lipsită și nu și-ar fi făcut niciodată griji spre cine se îndrepta afecțiunea ei. Elfrina Vultur, asta ar fi fost ei toți și ar fi durat o veșnicie. în schimb, acum erau din nou trei vârfuri și nu un unic vârf triunghiular. Un singur cuvânt, iată, a schimbat cursul istoriei. Ferma se afla la marginea drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cadă toți în jurul meu. Eu nu voi cădea. Eu voi duce povara. Dar nu și vina. Vina să cadă asupra cui trebuie, asupra locatarilor rămași în viață în casa morții, asupra ei, mormânt zugrăvit, cu gura uscată, și asupra lui, vultur ucigaș. Contesa Irina nu-și ia nici o vină asupra ei. Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul se afla în Elbaroom când a sosit vestea morții lui Gribb. Prima lui reacție fusese una de încântare sălbatică. — Acum să vedem, a spus el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
vostru oraș. Asta vreți? Mulțimea șovăi, morocănoasă. Flann O’Toole încetă să mai rânjească. — Ascultă, Iocasta! tună el. Pentru Dumnezeu, de ce-l aperi? Acum știi că noi n-am face așa ceva, să violăm sfințenia Casei ș-așa mai departe, dar Vulturul acela nu-i prieten nici cu tine, nici cu domnul Jones al tău. — Pleacă, O’Toole, spuse Iocasta. — Bine, spuse Peckenpaw. Bine, Iocasta. Ai câștigat. Dar vom sta de pază chiar aici, în pragul ușii tale. Și dacă Vultur-în-Zbor își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Toole. Acum, în așteptarea Ordonării Finale, revenea mereu la contemplarea anagramei fundamentale care dăduse naștere în mare măsură esenței insulei Calf - Re-Ordonarea care se putea crea pornind de la numele lui Grimus. Anagrama era Simurg. Gorful aștepta nerăbdător confruntarea iminentă dintre Vultur, prinț al păsărilor cerești, și Simurg, pasărea paradisului, mânuitor al Trandafirului de Piatră. I se părea foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în căsuța vopsită în negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
spuse ea, întorcându-se către Vultur-în-Zbor. E timpul să afli totul despre Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de posibilități uimitoare. Și eu am fost cel care a descoperit totul! — Voi sări peste partea următoare, spuse Liv pe un ton oficial. E ralatarea altor călătorii pe care le-au făcut ei. Camera era de-acum cufundată în întuneric. Vultur asculta absorbit acea recitare monotonă. 1 iulie, ziua Lunii Astăzi Grimus a făcut cea mai mare descoperire a sa și și-a expus planul lui măreț. Trebuie să spun că individul mă farmecă. Deggle este morocănos și închis și bănuiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mare plăcere să vă privesc. Lui Virgil îi datorez scuzele mele. M-am jucat de-a v-ați ascunselea cu el. Cam crud, probabil, dar necesar. Lui Liv Sylwan Jones îi datorez cele mai multe mulțumiri. Ea l-a lămurit pe domnul Vultur, care este astfel, în sfârșit pregătit să mă întâlnească. Mă cunoaște - și încă foarte bine, cred. Mai important e însă faptul că a trecut dintr-o stare pe care aș numi-o conștiință de sine la o altă stare, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
din cuibul în care te-ai născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă înfricoșat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor, zâmbi Grimus. Moartea mea, normal. A cui credeai? Asta ești tu: îngerul morții mele. Pune-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă înfricoșat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor, zâmbi Grimus. Moartea mea, normal. A cui credeai? Asta ești tu: îngerul morții mele. Pune-ți astea, îi ceru Grimus. — De ce? — Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]