16,454 matches
-
loc, câteva mișcări de picioare și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vadă acolo. Nu-i spusese că va veni, n-o invitase să-l însoțească. Conștiința situației în care se afla și a faptului că locul ei ar fi trebuit să fie pe scaunul liber de lângă Marc, făcu să-i piară zâmbetul de pe față și sângele din obraji. Ochii băiatului își pierdură strălucirea și se întunecară brusc, el o salută dând ușor din cap și luă haina de pe scaunul ce voise să-l păstreze pentru ea. Privirile colegilor lui, aliniați în rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare de infidelitate iar Ștefan nu găsi nimic mai bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și readucă aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi pe Ștefan lângă pat, tot numai zâmbet, cu un buchet enorm de trandafiri galbeni în mână. La mulți ani, minunea mea! Uitase că e ziua ei de naștere. Altă dată, cu o săptămână înainte își făcea planuri cum s-o petreacă și ce să-și cumpere, număra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbe. Consideră că nu era cazul să le ia ca atare, atâta timp cât doamna Cordel nu-i făcuse nimic care să justifice o așa impresie. În aceeași zi, Nuța intră la registratură și se opri în fața șefului de birou, cu un zâmbet prefăcut. Domnule Zereghia, să aduci mata o fată așa frumoasă la noi și mie să nu-mi spui nimic! Să-ți fie rușine... Deși nu se omora de dragul ei, bărbatul îi făcu pe plac și-i prezentă noua dactilografă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jenat, lipsit de curajul de-a mai încerca alte demersuri. Fata se simți vinovată de bruschețea cu care-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului ei angelic. Într-o altă zi, cei doi dădură nas în nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de coșul cu gunoi, mirosul de mâncare, sau alte năzdrăvănii e una. Dar am aici un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și..., se scărpină în barbă, cu sprâncenele ridicate, încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul prostiți. Luana nu știu ce să spună. O lăsase fără replică. Domnișoară Leon, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i bată în geamuri. Se încruntă. Când venise toamna? Cu doar câteva zile în urmă Rebeca venise la întâlnire în rochie de vară. Ce se petrecea, înnebunea? Ieși pe culoar clătinându-se. Nuța Cordel se îndrepta spre ea, cu un zâmbet lățit pe toată fața. Ce mi-au auzit urechile? Te-a lăsat bărbatul. În sfârșit, s-a lămurit cine ești. Luana nu reuși să-și mai găsească echilibrul. I se înmuiară picioarele și se rezemă de perete. Nuța o țintuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o eleganță covârșitoare în costumul Versace, întinse mâna spre ea și Luana se rugă să nu leșine. Aștept idei. Dispăru apoi, sub ochii ei încremeniți. La întoarcerea șefului, Luana i se înfățișă cu un raport. El o întrebă, ascunzându-și zâmbetul între hârtii: Cum a fost? Îngrozitor. Am crezut c-o să leșin. De ce i-ați vorbit despre mine? Nu-mi stă în caracter să mă împăunez cu ce nu-mi aparține. Noile investiții, în ce privește linia tehnologică, sunt rodul ideilor tale. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ideea de a sta pasivă în fața goanei oarbe cu care șeful ei se îndrepta spre prăpastie. Femeia asta îl va nenoroci. Ștefan se relaxă în fotoliul lui. Nu ai de unde să știi. Știu. O femeie care nu-i aduce partenerului zâmbetul pe buze și lumina în priviri nu merită interesul. Escu se uită la ea cu atenție. Tu nu mi-ai adus, întotdeauna, zâmbetul pe buze și... cum ai spus?... lumina în priviri și totuși ești o femeie extraordinară. Luana n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
relaxă în fotoliul lui. Nu ai de unde să știi. Știu. O femeie care nu-i aduce partenerului zâmbetul pe buze și lumina în priviri nu merită interesul. Escu se uită la ea cu atenție. Tu nu mi-ai adus, întotdeauna, zâmbetul pe buze și... cum ai spus?... lumina în priviri și totuși ești o femeie extraordinară. Luana n-avea chef de ironiile lui. În general, o femeie care nu-și face fericit bărbatul de lângă ea trebuie dată la o parte. De către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
extrem de simplă dar nu la îndemâna oricui și de un efect uluitor. Veber plecă nemulțumit, acordând o perioadă de gândire de trei zile. Directorul de creație izbi planșa pe masă. Ce vrea ăsta, un clip cu Donald Rățoiul? Și-au ascuns zâmbetele cu o stângăcie comică. Erau obosiți și plictisiți de acest veșnic joc de-a "Hai să-ți dau, nu vreau să iau". Privirea cruntă a lui Bariu nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintr-o pornire firească și fără altă soluție, la fel și folosirea detergentului "Veber" e cea mai naturală alegere din lume. Ce spui? Îl văzu pe Andrei încrucișându-și brațele instantaneu, cu o concentrare care-o făcu să-și ascundă zâmbetul sub palma deschisă. Mișcarea lui aduse stânga peste dreapta. Nu-i adevărat ce zici. Sunt stângaci și uite că eu îmbrățișez stânga peste dreapta. Și ce-are a face? Nu suntem oameni de știință, iar scopul pe care îl urmărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana îl reducea la statutul lui de bărbat urât ori de câte ori intra în biroul ei, cu sau fără motiv. Veni, într-o zi, la Bariu pentru o precizare și înainte de a ieși din anticameră se întinse peste biroul ei, cu un zâmbet oribil pe față. Luana se lăsă pe spătarul scaunului, ferindu-se de suflarea lui. Domnule Voicu, ai intrat în zona mea personală. Bărbatul rânji și mai tare, cu o strungăreață grosolană înfiptă în mijlocul gurii. Draga mea, am auzit multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scris ori un binoclu, dar care la vremea aceea Îi păreau fantastice, amenin țătoare)... și, mai presus de orice, acest om ciudat care Își cam trăgea un picior și părea la fel de rezervat ca Adam. Se ținea la distanță, și, În ciuda zâmbetului său blajin, Adam băgase de seamă că se uita la el cu stinghereală, de parcă i-ar fi fost teamă. De trei ori pe zi Îi lăsa mâncarea pe măsuța din apropierea patului. — Mulțumesc, domnule, Îi spunea Adam când, la ieșire, Îl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândise la copiii blonzi din cartea cu poze, a știut că Îi povestea ceva despre copii. Când a terminat i-a atins obrazul cu blândețe și l-a mângâiat. A mai spus ceva și a clătinat din cap cu un zâmbet slab. — Nu Înțeles? a Întrebat ea În indoneziană. Chiar așa fusese, Adam nu pricepuse nimic. Dar i-a răspuns. — Welkom aan mijn huis. Văzuse expresia Într-o carte și credea că știe cam ce Înseamnă. Ea a izbucnit În râs
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privirea din ziar și continua să-l țină În fața lui ca pe un scut. Pe ultima pagină se lăfăia imaginea unui jucător de badminton cu păr negru și abundent, pieptănat În așa fel Încât să semene cu vedetele filmelor americane. Zâmbetul Îi era reflectat de cupa lucioasă din mână. Titlul trâmbița: MULȚUMIM DOMNULUI PENTRU CUPA THOMAS. Margaret n-avea cum să ghicească numai din glasul egal și nepă sător al lui Din ce voia el să zică de fapt. Putea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de rău. Ori În Olanda, din nou! La urma urmelor, acolo ți-ai făcut studiile. Din apăru de după jurnal, iar Margaret Îi scrută chipul În căutarea vreunui semn. După numai câteva clipe, pe față avea să i se instaleze un zâmbet nedeslușit, În Întregime indescifrabil. Era un lucru pe care nu-l remarcase decât de puțin timp și care o stingherea. Se mândrea cu capacitatea ei de a descoperi starea de spirit a celor din jur. O făcuse și Încă bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O Îmbrățișare? Tot prea intim. O strângere de mână? Prea ceremonios. — Cred că ne vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a zâmbit, nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
auzit ea o voce. Era tot Bill Schneider. Te-am văzut plecând și mi-am zis că nu se poate să ne părăsești așa de devreme. De data asta fata nu-l Însoțea. — Am plecat, Bill! — Așteaptă o clipă! Un zâmbet i-a dat la iveală șirul impe cabil al dinților de sus. Sper că-ți amintești ce-am vorbit când ne-am văzut rândul trecut... — Da, Îmi amintesc. Margaret Îl privi În ochi, dar numai pentru o clipă. — și?... — și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au potolit. și-a mijit ochii să nu-i intre praful În ei și a Întors spatele vântului. Stătea cu capul lângă Neng, Îi vedea micile cusururi ale obrazului, cutele delicate ale pielii pe suprafața cica tricei. Fata era numai zâmbet, i-a scos și limba, ca În prima zi. Începea să plouă. Primii stropi grei ai unei averse cădeau peste ei printre frunzele copacilor. — Ascultă, se face târziu, a zis Neng, și ești obosit. Cred c-ar trebui să te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se recunoască În acele imagini. Vremea lăsase urme, desigur, dar Între Margaret de cincisprezece ani și cea de patruzeci și ceva asemănarea era limpede: corpul zvelt, de adolescentă, brațele viguroase, părul dat pe spate, bărbia ridicată, veșnic gata de confruntare, zâmbetul cu buzele strânse. Margaret, cea dintotdeauna! Se Întrebă dacă ar mai ști cumva cine sunt cei din fotografii În cazul În care i-ar reîntâlni. Pe taică-său nu-l recunoscuse nicidecum pe patul de moarte. Ca să-i fie alături
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea crescuseră și cădeau peste cojile de pe cap ca niște fire de mătase albă. Arăta ca orice alt bătrân, de pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]