4,194 matches
-
care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
demonstrat, în același timp, cât de atașați trebuie să fi fost unii locuitori ai fostei provincii Dacia față de zeița Diana, foarte populară și particularizată în nordul Dunării, devenită un fel de "zeitate supremă păgână", echivalentă cu "Destinul", "Soarta", "Norocul", iar "zânele" și "zănaticii" își au originea în Diana și dianatici. Dar religia nu se identifică întotdeauna cu ideea de zei și spirite, și din această perspectivă trebuie abordate realitățile spirituale ale Daciei, după 275. Astfel, abandonați de autorități, constrânși la un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost teritoriu mai propice conviețuirii păgâno-creștine ca cel din nordul Dunării. Este adevărat, limba română conservă cuvântul "zănatic"-dianaticus, adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul V și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IV). Echivalența aceasta, nedemonstrată încă, nu lasă nici o îndoială că sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizată sau nu ), o zeiță autohtonă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit, după romanizarea Daciei, iar numele de Diana se găsește în vocabula românească "zâna" (Zina). În acest fel, "Diana Sancta" din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (Sancta Diana), figura centrală a folclorului românesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra). Astfel, spune Pârvan, dianaticii (adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba română pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la obiect și cu luciditate, ne spune altceva: terminologia creștină latină datează din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-când are loc cristalizarea termenilor creștini-o serie de termeni indică violența luptei între păgânism și creștinism la noi, în Dacia, precum zână, zănatic, drac. Acești termeni denotă că, dimpotrivă, a fost o luptă în conștiința oamenilor, iar aceasta a dobândit aspecte violente. Era inevitabil ca noutatea religioasă adusă de creștinism să întâmpine împotrivirea adepților vechilor credințe păgâne. Același istoric, Pârvan, susține fără
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drăgaicele (drag), milostivele (milostiv), sfintele (sfânt), ele se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele de "iele" (din thr.-dc. elle sau preindoeur. ellai), din care fac parte zânele (zână), din lat. Diana, sânzienele (sânziana), vântoasele (vânt), lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister. Bogăția patrimoniului cultural romanic și rezistența sa în fața celui slav se observă și din influența exercitată de latină asupra slavei, elementele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drag), milostivele (milostiv), sfintele (sfânt), ele se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele de "iele" (din thr.-dc. elle sau preindoeur. ellai), din care fac parte zânele (zână), din lat. Diana, sânzienele (sânziana), vântoasele (vânt), lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister. Bogăția patrimoniului cultural romanic și rezistența sa în fața celui slav se observă și din influența exercitată de latină asupra slavei, elementele de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu ironie și gravitate, dar mai ales cu o vibrație specială la amănunt, la inefabil, la insesizabil, element propriu prozei scrise de B., aproape lirică fără a fi vreodată sentimentală, exactă și acidă, fără a cădea în cinism. Întâmplare cu Zâna Mirării (2002) este o povestire cu note autobiografice, dintr-o „biografie a fantazării”. SCRIERI: Blana de focă, București, 1966; ed. București, 2002; A XI-a poruncă, București, 1969; Moartea centaurului, București, 1970; La cules de vipere, București, 1978; Dyonis sărmanu
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
biografie a fantazării”. SCRIERI: Blana de focă, București, 1966; ed. București, 2002; A XI-a poruncă, București, 1969; Moartea centaurului, București, 1970; La cules de vipere, București, 1978; Dyonis sărmanu, București, 1984; Vin americanii... destin amânat, București, 1998; Întâmplare cu Zâna Mirării, București, 2002. Traduceri: Fred Hoyle și John Elliot, A de la Andromeda, București, 1968 (în colaborare cu Dan Hurmuzescu). Repere bibliografice: Al. Săndulescu, Maya Belciu, „Blana de focă”, GL, 1966, 41; M. N. Rusu, Maya Belciu, „Blana de focă”, LCF
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
și adevăr interior, VR, 1979, 6; Ungureanu, Imediata, I, 212-217; Georgeta Drăghici, Destin amânat, RL, 1999, 15; Barbu Cioculescu, Putere de evocare, L,1999, 16; Cornelia Ștefănescu, Maya Belciu, „Vin americanii”, „Anotimpuri literare”, 2000, 17; Ada D. Cruceanu, Întâmplări cu Zâna Mirării, „Reflex” (Reșița), 2002, 4-5-6; Gabriel Dimisianu, Maya Belciu, „Blana de focă”, RL, 2003, 6. C.Ș.
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și câte o baladă despre iele, „albele zâne / de la fântâne” (Albele și mușatele), pentru a încerca reconstituirea unui univers lăsat departe în trecut, dar de care nu s-a putut despărți niciodată. SCRIERI: [Poezii], UVPA, 23-39. Repere bibliografice: Ion Foti, Costa Belimace, București, 1936; [Constantin T. Belimace], UVPA
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
Galați, conduce „Vocea poporului” (1870). Mai publică în „Patria”, „Concordia”, „Românul”, „Naționalul”, „Dâmbovița”, „Unirea”, „Revista Carpaților”, „Constituționalul”, „Buciumul”, „Trompeta Carpaților”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literară” ș.a. Versurile lui B., adunate în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V.
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
farsele lui B., numeroase, au fost în întregime acoperite de timp. SCRIERI: Eleonora, București, 1844; Romana, București, 1847; Cugetările singurătăței, București, 1847; Nopturnele, București, 1853; Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, București, 1858; Corbea Haiducul, București, 1859; Danubianele, București, 1859; Zânele Carpaților, București, 1860; O farsă din zilele noastre, Focșani, 1860; Impresiuni din carnavalul 1861, Focșani, 1861; Heptameron, Focșani, 1861; Legenda României, București, 1862; Misterele Bucureștilor, I-III, București, 1862-1864; Orele dalbe, București, 1864; Satire, București, 1867; Fabule alese, București, 1868
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
1931]; Europolis, București, [1933]; ed. 2, pref. G. Călinescu, București, 1933; ed. 3, pref. G. Călinescu, București, 1939; ed. pref. George Ivașcu, București, 1962; ed. pref. Octav Botez, îngr. Constantin Mohanu, București, 1971; Cartea Dunărei, pref. I. Simionescu, București, 1933; Zâna izvorului sănătății (în colaborare cu Doctorul Ygrec [I. Glicsmann] și Mihail Celarianu), București, f.a.; Jurnal de bord, îngr. și pref. Virgiliu Ene, București, 1965; ed. București, 1986; Schițe marine, îngr. și pref. Constantin Mohanu, București, 1968; După furtună, București, 1969
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
O mie și una de nopți povestite pentru tineret, cu desene de Pascal, București, 1940; Rilă-Epurilă aviator, cu desene de Pascal, București, 1940; Sărmanul Adrian, București, 1940; Buruiana fermecată, București, 1940; Copiii cu părul de aur. Scufița Roșie în Țara Zânelor, cu desene de G. Iliescu și Ioana, București, [1941]; Copilul nimănui, cu desene de G. Iliescu, București, 1941; Haplea. Pățanii din tinerețe, București, 1941; Trandafirul mării și alte povestiri din „O mie și una de nopți” și de la alte popoare
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
1889) și de Edward Clodd (Myths and Dreams, 1890), savantul român identifică o serie de asemănări între b. și vis (zborul ca „mijloc foarte îndemânatec de locomoție”, comprimarea și dilatarea timpului și a spațiului, prezența firească a personajelor fantastice - zei, zâne, sfinți, monștri -, inexistența deosebirilor dintre limbi, chiar „dobitoacele” vorbind omenește, prezența metamorfozelor „celor mai extravagante”, „suferințele și nenorocirile cele mai cumplite se încheie sistematic printr-un bun deznodământ”). Fără a fi validată în chip științific, teoria onirică deschide drumul cercetării
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de sorgine populară a literaturii culte. Chiar dacă încercări vor fi fost și înaintea lui, M. Eminescu are meritul de a fi creatorul primului b. cult izbutit, original, remarcabil din literatura română, Făt-Frumos din lacrimă (1870). Îi urmează Ioan Slavici cu Zâna Zorilor (1872), A. I. Odobescu cu Basmul cu fata din piatră și cu feciorul de împărat cel cu noroc la vânat sau Basmul bisoceanului, inclus în cunoscuta sa scriere, Pseudo-cynegetikos (1874), și, nu mult mai târziu, Ion Creangă cu ale sale
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
mine ne-am ridicat, cu spatele la perete, neîndrăznind să murmurăm nici un cuvânt de scuză sau să o ajutăm pe bunica să adune talismanele risipite. Ghiceam că în ochii ei plecați mijeau lacrimile... În fața noastră, în seara jocului nostru profanator, vedeam nu zâna binevoitoare de altădată, care ne povestea despre Barbă-Albastră sau despre Frumoasa din pădurea adormită, ci o femeie rănită și sensibilă, în ciuda tăriei sale de caracter. Aceea a fost pentru ea clipa de spaimă în care, dintr-o dată, adultul se trădează
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
când de departe s-aud încă cântările lor de jale, Dochia li rămâne în urmă - nu poate să se despartă de pământul ei, icoana lui Traian tot mai vie în mintea [ei] - el apare - ea încremenește - o Niobé (Conform poveștii). Zâna Dochia - blondă. Mitologie dacă. 38r Decebal. Prima bătaie 86 intră-n Moesia. Omoară pe Oppius Sabinus. Prefectul guardianilor Cornelius Fuscus întîi învingător - în urmă ucis. În retragere se pierd insigniile Romei. Tertius Iulianus. Învinge - Oprit de vestea că Domitian a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii... Ea asculta... deodată se repezi-n ietac... De dragă ce îmi este nu știu ce să mă fac. (sare * în brațele lui Roman) [ROMAN] (apart) N-am spus-o eu? Castelul? Vo moară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre fără fund. Cine-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri De pământul eternel? Cine-i zâna, fără nume Ce privește tot în veci Printre stânci de pietre seci Cum se scutură de spume Ale mărei unde reci? Ea privește ca o lună Dintr-un nor de piatră, sur, Ce-o întunecă-mprejur Cerul norii își adună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și eu voi ca iubita sufletului meu să fie o zeitate, să domnească peste mult mai mult - adică peste inima mea. Inima mea, acest pustiu nemărginit populat de umbrele durerii, de lumile palide ale trecuturilor, tu ai înflorit-o cu zânele rîzînde ale viitorurilor - Îmi ești prea scumpă pentru ca să trăiești pe pământ, pentru [ca] să nu te-ascunzi în nemărginită inima mea - aci-ți voi zidi ție lume, palaturi de aur și cristal ca viziunile curate a ochilor tăi - vom lega
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]