2,214 matches
-
spuse mai înainte în memorialistica pentru G. Tutoveanu, repetată și în „Bârlad, oraș de veche tradiție cărturărească” din „Pagini medicale bârlădene” nr.126/127/2008. În ce ne privește pe noi, bârlădenii, în timpul vieții și după G. Tutoveanu, n am zăbovit o clipă a-l adula. Îmi amintesc prin 1948, școala, Liceul „Gh. Roșca Codreanu” organiza cu acceptul doamnei Eugenia Tutoveanu și în prezența numai a ei, pelerinaje pe la casa, c amer a și patul lui G. Tutoveanu, care ne primea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fi căzut în dreapta mea și în stânga mea, în apă sau în prăpastie... totuna! De aceea mam oprit și aștept la porțile împărăției, ca întotdeauna, să fiu primită, să-l văd pe rege și pe regina chinuită și ea, în a zăbovi. Formă tristă de a fi. Înainte de-a muri, am mai sta. Și așa se depersonalizează poezia ce să mai vorbim despre noi? Când s-a spus tot, s-au scris atâtea cărți, hărți cu destine cu drumuri de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
câmpia netedă, nu-mi sunt gazdă și reazem. Trebuia să pleci cu strâmtele tale poteci. În așteptare, nu mă mai doare, trupul și sufletul stau lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o nălucă? Zăbovesc cu mâinile pe piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la casa crescută din cetatea, fără statui și fără fastul din vechime! Nici un mire n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește să vină!" 49. Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănînce și să bea cu bețivii, 50. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A participat și ea la percheziția la pielea goală. Organele de ordine sîrbești (numai ofițeri) au controlat cu minuțiozitate bagajele și buzunarele celor doi desfigurați, zăbovind Îndelung asupra briceagului de desfăcut conserve. Au căutat urme de sînge pe lamă, dar n-au găsit decît urme de merlucius. Sașa le-a explicat Într-o limbă universală că nu veniseră să se autodenunțe, nu ei erau agresorii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul nostru s-a dizolvat, toți au fost luați pe sus de belgieni cu pupături, ne-am luat la revedere Încîntați că n-o să ne mai revedem, numai pe noi doi nu ne lua nimeni. Am zăbovit o vreme În gara ce se golea Încetul cu Încetul uitîndu-ne unul la celălalt, căutîndu-ne viitoarele gazde care n-apăreau de nicăieri, pe urmă uitîndu-ne la trenuri, nu mai tresărea nici o locomotivă, toate staționau Într-un metalic somn profund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
feream de turci. Aici e Bazilica Saint-Sang. Conform tradiției, relicva Sfîntului SÎnge a fost adusă la Bruges În timpul celei de-a doua cruciade, cînd noi iar o feream de turci. Relicvariul este din aur și argint, incrustat cu pietre prețioase. Zăbovim cîteva clipe În fața lui Ecce Homo, o capodoperă a sculpturii În lemn, cu certe semne vitale, scriu ceva În registru, În flamanda gotică, și ieșim. Găsim cu greu alt loc de parcare. Ca peste tot, canale. Ca peste tot, prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai fost scos din porție, dragă ieșene. Nevasta mea e mare iubitoare a trecutului. Așa că în numele istoriei iartă toate plecările mele. N-am decât să mă bucur că necazurile nu stau în calea noastră și putem hălădui în voie. Nu zăbovim prea multă vreme și pornim spre Cetățuia. Ca de obice, o bună bucată de drum călcăm în tăcere. Asta însă nu durează prea multă vreme, fiindcă ieșeanul are mâncărici la limbă: Fii bun, vere, și povestește-mi de când se înalță
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ion Neculce cronicarul descrie întâmplarea în „Letopisețul Țării Moldovei”. Era în preajma fatidicului an 1711... „Socotit-au Dumitrașco-vodă (Cantemir) să-ș pornească doamna de la Cetățuie pre Oituz cu Iordache Rusăt vornicul,... iar vodă cu boierii... să purceadă în gios spre Huși, să zăbovească acolo, pînă or agiunge moscalii la Bugeac de s-or bate cu turcii... Și au ales o sută de siimeni cu doi bulucbași... și le-au dat lefe și i-au suit în Cetățuie să purceadă cu doamna... Iar celorlalți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ținutul Tutovii. Acolo în legea lor (turcii) au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat și au ieșit la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii... și i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionășeni... Și zăbovind Ștefan vodă acolo au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare o parte de pârău, ce vine pe lângă Odobești și trece de dă întru apa Putnei. Și păn astăzi iaste hotarul Țării Moldovei și a Țării Românești acel pârău
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată - hoața - printre perdele mi s-a așezat pe pleoapa stângă îmboldindu-mă “să fac ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zis: “La Doi Castani”. Și i-a mers bine... Cei doi castani și casa se află încă și astăzi la locul lor... M-ai dumirit, dragă ieșene, și mâine dimineță te voi aștepta “La Doi Castani” negreșit. Numai să nu zăbovim prea multă vreme pe acolo, că nu de alta, dar ni se usucă beregata ca la găini când au cobe. Așa vom face, dar înainte de a ne despărți, am să-ți spun că la Hanul Trei Sarmale pictorul Octav Băncilă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil își amintesc de puzderia de locuri vesele pe care le-am înșirat fără nici o discriminare, în fuga condeiului: <Raiul lui Adam> dinspre Tătărași, <Florica>, <Vidrașcu>, <Parcul vânătorilor> din dealul Copoului, grădina <Perjoaia> în drumul spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta cam așa-i, Alecule. La vârsta voastră, eu nu aș face greșeala să lipsesc de acasă vreme îndelungată. Acuma eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pregătite. Presimțeam noi că jupân Aizic o să ne primească și le-am pregătit de dimineață - a răspuns Alecu Slobodă, bucuros că le-a venit așa o idee. S-au despărțit cu voie bună. Moș Dumitru și cu Pâcu au mai zăbovit în drum, să socotească cam de câte ori ar trebui să mai facă drumul la târg. Pâcule, dacă dă Dumnezeu vreme bună și pe noi ne ține sănătoși, în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îl legau multe amintiri. Cum începeau să se coacă fructele, mergea să păzească grădina. Casa părinților lui fiind aproape de centrul satului, dacă nu- și lua un pachețel cu mâncare dimineața, la amiază trăgea o fugă înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ca o recunoaștere a conștiinciozității lui, fu numit șef al laboratorului de fizico-chimice (care între timp fusese înzestrat cu cântare, nivelă și cumpăna zidarului, sisteme de scripeți, cu telegraf), al câmpului de experiențe și al muzeului de științele naturii. Acolo zăbovea, în dorul plantelor sălbatice îndrăgite acasă. Planșele cu diferite sisteme de altoire, cu semințe agricole așezate ordonat pe categorii, cu plante medicinale și diferite construcții tematice în miniatură, îl fascinau. De laboratorul de biologie îl lega amintirea unui fapt, pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să-l rugăm pe Cel de Sus să ne țină sănătoși - a răspuns Gruia. ― Dacă așa stau lucrurile, nu avem decât să-i așteptăm pe musafiri... ― Ar mai fi ceva, iubiților - a intervenit Petrică. ― Te ascultăm. ― Spuneți-mi dacă mai zăbovește vreun birjar prin Piața Unirii? Așa, la vreme de seară? ― Din câte știu eu, Își mai duc veacul vreo câțiva, dar prea puțin Întrebați. Dar care ar fi nevoia ta de birjă? - a Întrebat profesorul. ― Păi, să-i plimbăm pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo, În foișorul unde dormea de multe ori pe un braț de fân proaspăt cosit, acolo și-a Încărcat sufletul cu tot ce spune În <Sara pe deală” - gândea Gruia. „Cu ce ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a atacat gândul de veghe. „O urma pe Veronica, al cărei soț, Ștefan Micle, era prieten și coleg cu profesorul universitar C.V. Ionescu, proprietarul hanului”. „Asta ar Însemna că, În cerdacul Bojdeucii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu răspunse. Găsea drept îndoielnică ideea că noul cuceritor ar fi fost ales de soartă pentru a pedepsi pe toți răufăcătorii din Linn după cum merită. Ar dura prea mult. Și-a alungat gândul și s-a îndreptat spre ușă. Acolo zăbovi și dădu cu ochii de sclavii credincioși care stăteau la birourile lor. - Nu vă grăbiți - spuse încet, pe un ton clar. Dacă nutriți emoții asemănătoare cu cele exprimate de Oorag, e bine să vă struniți. Căderea unui oraș, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
spațiul interplanetar, un om receptase mișcarea aceea ca pe un adevărat dezastru linnean. Ieși fără a mai rosti vreun cuvânt. Czinczar urcă încet dealul care ducea la gardul urât și scund ce se afla în fața casei lordului Clane din oraș. Zăbovi la gard, recunoscu materialul de construcție al templului și merse în continuare gânditor. Cu același interes, câteva minute mai târziu, se uită fix la fântânile țâșnitoare de apă fierbinte. Îi făcu un semn inginerului care se ocupase de construcția navelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]