2,178 matches
-
sese scopul și avea să marcheze toată detențiunea mea ulterioară. Prin urmare, puteam renunța liniștit la ea. Oricum, durase 17 zile. În a optsprezecea am început să mănânc. Zilele următoare am fost mutat în salonul mare, în care am mai zăbovit preț de o săptămână. În acest timp am mai ieșit în curte să stau la soare și am avut prilejul să intru în biserica mânăs tirii Văcărești, precum și în elegantul paraclis al Mavrocordaților. Apoi, cam la 26 de zile de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am dus și l-am înconjurat pe frățiorul nostru și pe mama, de parcă ar fi fost Maica Domnului cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb cu inimă de aur cele două iepe costelive ale sale, Oarba și fiica sa, ar fi suplinit cu brio absența rumegătoarelor cornute. Să-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
maică-sii, dar din cele străine, nu din astea proaste și unde nu se arată nimic. În celelalte, în schimb, aveai la ce să te uiți, iar Dănuț se retrăgea cu ele în camera lui, le deschidea „la sutiene“ și zăbovea îndelung cercetîndu-le. Oricum, în nici un caz nu le-ar fi adus la școală, d-apăi să se mai uite pe ele și în timpul orelor - lucru de neiertat ! Apoi, Dănuț era contrariat că Stroe le zicea „gagici“ unor femei în toată firea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe mărturisirile de mare sinceritate ale lui Rousseau; l-a iscodit pe Proust, l-a citit pe Jean Guéhenno, cel din Amintirile unui bărbat de patruzeci de ani; l-au interesat alții. Cu rădăcini la Piatra Neamț (venit pe lume la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fiind și duminică, o zi superbă de toamnă, după o mică plimbare la piață ne-am îndreptat cu toții spre Galerie, unde la orele 12 trebuia să înceapă vernisajul. Zecile de tablouri viu colorate te acaparau cu totul, obligându-te să zăbovești în față fiecărei lucrări, recepționând mesajul pe care autorul a dorit să-l transmită prin ajutorul pensulei. Diferite idei care mai de care mai hazlii, prezentând diferite instantanee sau obiceiuri din viață de zi cu zi, petrecute în diferite locuri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au adus Viața lui Cristos și o carte cu viețile sfinților în limba spaniolă 2. 6. Citea și iar citea acele pagini și, încetul cu încetul, îndrăgea ceea ce era scris în ele. Mai mult, când se oprea din citit, uneori zăbovea cugetând la ceea ce citise, alteori la lucrurile lumești la care obișnuia să se gândească mai înainte. Printre lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Dominic a făcut cutare lucru, deci trebuie să-l fac și eu; Sfântul Francisc a făcut asta, deci trebuie s-o fac și eu”. După ce stăruia un timp în aceste cugetări, îi reveneau în minte gândurile lumești pomenite mai sus; zăbovea și asupra lor timp îndelungat. Aceste gânduri atât de diferite se perindară prin mintea lui pentru multă vreme. Rămânea îndelung asupra acelora care-i veneau mai întâi, fie că era vorba de faptele lumești de vitejie pe care dorea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evlavie neîncetată și slăbiciune și cu diferite mișcări spirituale care mă făceau să plâng. Odată terminată liturghia, la fel, și mereu cu voința de a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde la început credeam că voi zăbovi mai mult, m-a părăsit orice poftă, părându-mi-se clar un lucru, și anume a nu avea nimic.) Cântărind alegerile cu multă liniște și evlavie, mi se părea cu totul limpede că nu trebuie avut nimic, nici în parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
clar un lucru, și anume a nu avea nimic.) Cântărind alegerile cu multă liniște și evlavie, mi se părea cu totul limpede că nu trebuie avut nimic, nici în parte, nici în întregime, și că pentru aceasta nu merita să zăbovesc mai mult, considerând-o încheiată; și cu multă liniște a minții am rămas mai departe hotărât pentru a nu avea nimic. LITURGHIA ZILEI 9. Duminică ș10 februarieț - Cântărind alegerile și făcând ofranda 2 de a nu avea nimic, cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțeam mă trăgea să rămân acolo, savurând ceea ce simțeam. Apoi, întrebându-mă dacă să ies sau nu, m-am hotărât cu multă pace să ies, simțind îndeosebi mișcări lăuntrice și lacrimi, chiar dacă mi se părea că aș mai fi putut zăbovi; și cu mare îndestulare sufletească, am pornit cu hotărârea de a termina mâine, cel târziu înainte de masă, aducând mulțumire, cerând puteri și repetând jertfa de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
stat în cumpănă dacă aveam să mă opresc seara sau acum, într-un asemenea belșug, dacă l-aș fi aflat; o dată încetat acest belșug, încă mi se părea că ar fi fost mai bine acum; că a căuta sau a zăbovi până seara era tot o voință de a căuta, atunci când nu era de ce; și așa m-am hotărât dinaintea lui Dumnezeu, Domnul nostru, și a întregii Sale curți etc., punând capăt în acel punct, să nu merg mai departe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mereu, până ce gândul pleacă învins; iar acest al doilea fel este de mai mare merit decât cel dintâi. 35. Se face un păcat lesne-iertător1 atunci când vine același gând de a face un păcat de moarte, iar omul își pleacă urechea, zăbovind puțin sau primind vreo desfătare a simțurilor, sau atunci când ar fi șdin partea omului respectivț vreo neatenție în izgonirea unui astfel de gând. 36. Există două moduri de a face un păcat de moarte: cel dintâi este atunci când omul încuviințează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
doilea, la ceasul slujbei sau înainte de prânz, în locul primei reluări; al treilea, la ceasul vesperelor, în locul celei de-a doua reluări; al patrulea, înainte de cină, folosind cele cinci simțuri 1 pentru cele trei exerciții ale aceleiași zile, luând seama și zăbovind asupra părților principale, unde se va fi simțit mai mari mișcări și savoare spirituală. 228. A treia notă. Deși în toate contemplațiile s-a dat un anumit număr de puncte, precum trei sau cinci etc., persoana care contemplă poate urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
252. Al doilea fel de a se ruga: fie îngenuncheat, fie șezând, după cum se simte mai dispus și găsește mai multă evlavie, ținând ochii închiși sau ațintiți într-un loc, fără să-și plimbe privirea, să spună Pater și să zăbovească în cercetarea acestui cuvânt atât timp cât va găsi înțelesuri, comparații, savoare și consolare în cugetări potrivite unui astfel de cuvânt. La fel se va face cu fiecare cuvânt al șrugăciuniiț Pater noster și al oricărei alte rugăciuni cu care ar dori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cuvânt. La fel se va face cu fiecare cuvânt al șrugăciuniiț Pater noster și al oricărei alte rugăciuni cu care ar dori să se roage în felul acesta. 253. Prima regulă este că, în felul de mai sus, se va zăbovi vreme de un ceas asupra întregii rugăciuni Pater noster, păstrându-se calea pomenită mai sus; o dată încheiată, se va spune un Ave Maria, Credo, Anima Christi, Salve Regina 3, cu voce tare sau în gând, în felul obișnuit. 254. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
consolare, să nu caute să treacă mai departe, chiar dacă ar petrece toată ora cu ceea ce află în ele; și, încheind-o, va spune ce a rămas din Pater noster, în felul obișnuit. 255. A treia regulă este că, dacă a zăbovit vreme de un ceas întreg la unul sau două cuvinte din Pater noster, în ziua următoare, când va dori să se întoarcă la rugăciune, va spune acel cuvânt sau acele două cuvinte în felul obișnuit; iar la cuvântul imediat următor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
eu. Crede-mă! - Eu văd că ești o ființă caldă și blândă. - Amândoi suntem obosiți după o noapte de petrecere. Ar fi bine să lăsăm ușa speranței deschisă. Acum mă înfioară și mă sperie gândul unei noi căsătorii. - Cine va zăbovi mai mult în pragul ei? - Să nu uităm că am trecut fiecare printr-o relație neplăcută pe care ne-o doream caldă, unică și pavoazată cu sentimente nobile. Ar trebui să nu ne grăbim, să ne revizuim situația, să aflăm
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o alună când o scoți din coajă pentru ca apoi s-o strivești între dinți. O luă în brațe și o așeză în pat ca pe un lucru foarte fragil, fără a se așeza și el. Își scoase cămașa imaculată, zăbovi o clipă cu privirea peste fața ei, se așeză lângă ea și începu s-o sărute cu poftă și tandrețe. Își strecurase degetele în părul ei voluminos și se aplecă mai mult peste fața ei, încât îi era aproape imposibil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rămăsese din tot ce clădise erau cioburi din care nu mai putea niciodată să refacă oceanul fericirii. Oare cât trecuse? De când nu mai vorbiseră amândoi? Lăsase timpul să vorbească în locul lor. Din păcate ea lăsase ușa speranței deschisă, dar nu zăbovi nimeni. Nu visa să mai fie împreună cu el....și ea greșise poate. Fiecăruia îi trebuia un alt gen, să se indentifice cu un altcineva. Decât o viață lipsită de sens, singurătatea era singura soluție pentru amândoi. Focul ce mocnea în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
august ar fi trebuit analizat mai pe îndelete ; nu sunt istoric, însă este evident că acest lucru nu a fost urmarea unui capriciu al suveranului (sau al camarilei sale, așa cum lasă să se înțeleagă filmul). Oglinda consideră însă oportun să zăbovească asupra procesului Mareșalului. când Antonescu își rostește testamentul politic în sala tribunalului, filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus angelicat, devine clar pentru oricine că Oglinda este de fapt un monument ridicat Mareșalului. Această dezvăluire era, de altfel
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
furtului intelectual, a tezelor de doctorat îndeosebi, devenise o realitate. Impostorii zilei își atribuiau meritele celor din subordine și defilau cu ele ca izbânzi personale. Comentariile mele despre valoarea romanului și autenticitatea scriitorului au nemulțumit pe mulți dintre cei care zăboveau interesat în aerul poluat al disciplinei de partid. Erau nemulțumiți că performanțele Cetății chimiei nu erau îndeajuns reliefate pe fondul marilor succese ale industriei de profil. Le-am recomandat să facă diferența între o monografie cu succese optimiste și arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie să plece imediat, ori are timp să mai zăbovească puțin? Pînă mîine, mi-a răspuns, dezbrăcîndu-și paltonul, rămînînd într-o rochie bleu, cu o floare albă în piept. Doamne, Tamara, exclam eu, parcă e sărbătoare... E, și dacă nu e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca și cum am fi ajuns subit la un armistițiu. — Trebuie să plec, zic într-un final. Suze nu cunoaște pe nimeni aici. — Cât stă la New York? întreabă Luke, ridicând privirea. — Doar câteva zile. Iau o gură de șampanie și privirea îmi zăbovește leneșă asupra camerei. N-am mai fost niciodată în dormitorul lui Elinor. E la fel de imaculat ca și restul casei, cu pereți în culori pale și mobilă foarte scumpă, făcută la comandă. — Hei, ghici, spun, amintindu-mi brusc. Mâine mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum sunt primiți oaspeții În toate mănăstirile din Moldova. Căci orice drumeț care se oprește acolo - fie el drept credincios [= creștin ortodox], ori evreu, ori turc, ori armean - nu numai că este bine primit, ba chiar, dacă ar voi să zăbovească acolo un an Întreg [...], i se dă de mâncare și i se poartă de grijă” <endnote id=" (43, p. 31)"/>. Repunând În discuție mitologia ospitalității și toleranței româ- nești, Lucian Boia observă pe bună dreptate că, de fapt, „nu românul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unei străvechi așezări” când „...În cîteva rînduri, se vorbea despre popoarele slave, cotropitoare (subl.În orig.) care au năvălit asupra Moldovei”. La sesizarea implacabilului Necula, editorul a reformulat expresiile astfel: „...populații, popoare migratoare”. d.a. Presa veche bârlădeană vs. filozofia neculană Zăbovind mai mult asupra monografiei de mai sus, cenzorul s-a mai Împiedicat și de alte trăsnăi care, odată apărute, i-ar fi pus În pericol grav leafa de pigulitor politic. În subtitlul „Aceeași lucrare” din „Raportul de sesizări nr.S
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]