3,296 matches
-
ușii de la bucătărie, am plecat. Mă întorc la șase. Ben o privi. De fapt, știa prea bine unde pleacă. Singurul lucru pe care nu-l știa era ce trebuia să facă în privința asta. — Ralph, începu el, știind că era în zadar, dar simțind nevoie disperată să se consulte cu cineva. În zilele bune, regăseai urme din mașinăria perfectă a minții lui Ralph. Însă azi nu era una din acele zile. — Mă întrebam dacă ai putea să-mi dai un sfat. Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unor evenimente. Totuși, crescând, am simțit nevoia să găsesc ceva, o forță care coordonează tot ce se întâmplă în Univers, și-mi puneam întrebări legate de viață, ce e viața? De ce trăim dacă totuși, așa cum o ducem, viața este-n zadar până la urmă, mulți nu realizează nimic și nu sunt cu nimic utili. Sau, alții - cum sunt eu - au făcut foarte mult rău, și totuși, pentru ce s-au născut, pentru ce...? Bine, atunci nu apucasem să fac fapta asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și se cheamă... E subțire ca o ață, De-o atingi, se zvârcolește; Ei îi place bălegarul, Că acolo nu îngheață. O iubește mult pescarul, Că e bună la prins pește. Sunt meseriași de soi, Munca lor nu e-n zadar: Fac bile din bălegar Și le cară câte doi. Umblă mai ales în turmă, Multe sunt și pe la noi; Când se culcă, întâi scurmă, Iar lumea le zice... O-ntâlnești și pe ponoare, Când la deal și când la vale
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Tudor Arghezi, cu consecințe inclusiv în plan artistic (v. cazurile unor B. Fundoianu, F. Aderca și I. Călugăru). Un alt prieten și susținător al debutantului Benjamin Wechsler, încă din anii debutului, a fost Gala Galaction, care s-a străduit în zadar să îl publice la poporanista Viața românească a lui G. Ibrăileanu. Legitimitatea și autenticitatea locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a auzit pe barmanițe agitându-se pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
personal cu direcția Takasaki pleacă de la linia patrusprezece.“ Tomoe încerca disperată să afle, de la un telefon public, pe unde umbla fratele ei. Pe unde naiba hoinărea? Nu s-a întors încă. Telefonase și pe la prieteni și pe la cunoștințe, dar în zadar. A ieșit din cabină în cele din urmă. — N-are rost. Tot nu-l găsesc. Părea complet descurajată. Îmi pare rău că nu-l pot vedea pe Takamori-san, spuse Gaston. — Ești chiar hotărât să pleci? Deși știa că n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și cu capul gol: ce sămânță n-a fost în deșert aruncată? ce lumină n-a fost în zadar cîntată? [1927] La cumpăna apelor 1933 * SAT NATAL lui lon Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simpla lumină. De-atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar. CÎNTECUL OBÎRȘIEI La obârșie, la izvor nici o apă nu se-ntoarce, decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci. Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte. Tot mai departe șovăi pe drum, - și ca un ucigaș ce-astupă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Prieteni, care stați lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem numai purtători de cântec
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Prieteni, care stați lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem numai purtători de cântec pe la porți închise, dar fiicele noastre vor naște
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o voce batjocoritoare mi-a atras atenția că alergam în zadar, întrucît altă ieșire din pădure nu exista. Atunci, m-am întors și m-am îndreptat spre foc Fie ce-o fi, m-am gîndit."Degeaba, Galilei, mi-a zis aceeași voce. Trebuie să pierzi, mai întîi, orice speranță. După aceea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
incendia Roma. Nu încercați să scăpați. Am pus străji la marginea cetății și cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toți ca pe niște miei puși la frigare. Meritați asta. Și în zadar încercați să vă gudurați la picioarele mele. Vă cunosc. N-aveți curajul nici măcar să vă uitați în ochii mei de teamă să nu vă citesc gândurile. Dacă ați fi încercat să mă ucideți, v-aș fi prins și v-aș
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
exigențelor celorlalți. Vreau să încerc să mă împac, măcar, cu mine. Și nu-mi cereți să fiu inuman. Adică, să nu-mi pese că mai am puțin de trăit. ― Mă tem că tu nu cunoști, de fapt, consolarea, Galilei. În zadar vrei să pari că reușești să-ți explici totul. XXXVI ― Ascultîndu-te, am același sentiment de neputință pe care l-am încercat când am vrut să le explic inchizitorilor ce înțeleg prin evlavie. Unul dintre ei s-a răstit, încruntîndu-se, cum
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să fie adus cineva care să-i învețe să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea să învețe să cânte la liră înainte de a muri? Alexandru a zis: să cânt la liră înainte de a muri... În zadar am susținut că aceste vorbe i-au aparținut, de fapt, lui Socrate. Ana nici nu voia să audă." L-am văzut cu ochii mei cum mângâia coardele lirei și, în timp ce el cânta, soarele a intrat în nori și marea s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm." Ca să n-o silesc să se prefacă mai departe, n-am insistat. Când Julia își punea ceva în cap, era cu neputință să-i schimbi hotărârea. De altfel, în zadar am încercat s-o conving să mergem la alți doctori. Zicea că nu mai avea încredere în nimeni și că nu vroia să devină sclava unei boli. Am vrut s-o trag de limbă, să-mi dau seama dacă îmi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă șterg de sudoare, și tocmai atunci buzele s-au mișcat, fără să rostească, însă, nici un cuvânt. Și, pe urmă, încă o dată. Și încă o dată. Se mișcau cum ar vorbi și totuși nu se auzea nici măcar un suspin . În zadar mi-am lipit urechea de ele. Furios, am ridicat dalta să le zdrobesc. Atunci, buzele s-au mișcat din nou și, de data aceasta, un hohot de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ziduri nu se mai vedeau în depărtare și care se mutau mereu mai departe din calea cenușii înflorite. Erau ca două armate care se luptau. De o parte, cei arși pe rug, cenușa lor adică, de alta, inchizitorii, încercînd în zadar să oprească marșul fantomelor. Și, astfel, pământul întreg risca să devină sau chiar devenise o închisoare uriașă, cuprinzând ruinele unui număr fără sfârșit de închisori. Eram atât de năucit, încît primul gând a fost să mă uit afară, să văd
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
scuză pentru a-ți lua viața. Dar tu poți să te spânzuri de un copac, asemenea lui Iuda. Dacă nu mă feream la timp, m-aș fi ales cu o ureche mușcată. A sărit în picioare și a căutat în zadar să facă rost de o armă. Apoi, în sfârșit, s-a dat bătut. Înainte să plece, i s-a adresat lui Faroald: - Tu ești stăpânul, dacă am înțeles bine, dar un frate întru Hristos nu poate avea stăpâni, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte aflate la îndemână. Este meteahna celor din vechime, care în acest fel încercau să arate că n-au trăit în zadar. Au existat zile în care mi s-a părut că am atins pragul fericirii. Totul mergea nemaipomenit. Era pace, și temutele epidemii secerau vieți departe de noi. Rotari și Gaila se iubeau. Tatăl meu își trăia bătrânețea liniștit. Eram mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și mă îmbrățișează... Alerg, dar ploaia mă prinde cu ultima suflare. Încerc să scap, dar în zadar. Cad la pământ, apoi mă ridic. Încep să dansez cu ploaia, Să zbor, să visez. E un dans nebun Ce nu-l mai pot uita. Calc pe lacrimi de nori Și mă trezesc pe lacrimi de înger. Mă așez pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mine când am văzut că soția dascălului era plecată cu treburi. Imediat iau o creangă dintr-un copac și încerc să deschid ușa unde știam eu că dascălul lucrează la invențiile sale. Am tot încercat, am tot încercat, dar în zadar. Deodată, foarte nervos, încep să dau cu picioarele în ușă și, trăgând din greșeală mânerul în jos, ușa se deschise. Asta înseamnă să fii necopt la minte! M-am ostenit atâta să deschid ușa, când de fapt ea era deschisă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
turme și anume zecimea cea mai bună. Voia, de asemenea, averea personală a nevestelor lui, adică o cantitate însemnată de pietre de măcinat, fuse, războaie de țesut și vase de apă, bijuterii și bucăți de brânză. Îi aducea aminte în zadar lui Laban că corturile, turmele și servitorii erau acolo doar datorită muncii lui Iacob. Îl amenința că o să-și caute dreptatea la tribunalul din Haran, dar asta îl făcea pe Laban să râdă. El băuse și jucase de nenumărate ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lângă mine, pe jos, am scuturat foarfeca de rouă și am continuat să tai, unul după altul, lujerii, gândindu-mă între timp la tata, în mod sigur le tăiase și el cu aceeași foarfecă, mi-am privit mâinile, încercând în zadar să mi le imaginez pe-ale tatei, le vedeam tot pe ale mele, albe și subțiratice, degetele trecute prin urechea de metal tocit a foarfecii, și atunci, deodată, un bătrân a strigat la mine că ce fac eu acolo, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]