7,506 matches
-
mai presus de peisajul mirific, sunt parcă rupte din Carpații noștri, din colinele Subcarpaților, sugerându-ne că semenilor noștri de aiurea le seamănă și glia, că Dumnezeu nu a lucrat cu “osebire” atunci când a rânduit românimii baștina înspre cele patru zări ale Europei. Și că Edenul - paradisul primordial - nu trebuie căutat în vechea Persie, ci acolo unde românul poate rosti cuvântul Acasă. Apoi, chipurile oamenilor din album, ale celor de departe, cât ne seamănă și ele! În costumele strabunilor - miraculos păstrate
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
suflet și-n inimă, alunecând ca-ntr-un coșmar prin suplul timpului tunel, ce leagă-n tot armonios lumi paralele fel de fel... Mai bine însă mă opresc să debitez anticipări și către poartă ne-ndreptăm ca să zburăm spre alte zări. Se îndreaptă toți trei spre poarta păzită de un arhanghel cu paloșul de foc în mână. Poarta se deschide pentru a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul.) ACTUL II (O căsuță modestă
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
foarte serios) Oricum, te pot asigura că fac de toate foarte bine. Cain: (dând să plece) Ești un ridicol fanfaron! Ispititorul: (apucându-l de mână) Mă rog matale, ce-ai dori să fac ca să te pot convinge? Poate rotundu-l vrei zări? (De-abia rostește întrebarea și amândoi se înalță atât de sus, încât Pământul le apare în fața ochilor ca o bilă rotundă.) Cain: (ștergându-și sudoarea de pe frunte după revenirea instantanee, exact pe locul de unde s-au înălțat) Halal să-ți
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
Leu. Am trăit o odisee, Ca să-mi aflu împlinirea, Mă bucur că sunt femeie, Mi-am îndeplinit menirea. Am avut noroc în viață, Deși am muncit din greu, Am o fiică minunată, Dragă sufletului meu. Simt Pamântul sub picioare, Scrutez zarea, iubesc marea, Îmi plac munții și natura, Simt în inimă căldura. Anotimpurile-n goană Ne-mbie care de care, Să gustăm splendoarea vieții, Atât cât trăim sub Soare. Dă-ne, Doamne, sănătate, Să le împlinim pe toate, Să trăim ce
CRED de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366687_a_368016]
-
nr. 191 din 10 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Din sânii tăi creștea miros de crini Din sânii tăi creștea miros de crini, Luna se-ascundea în lacuri solitară. Și azi ecoul blândelor lumini Sună cu miresme de odinioară. Vin zări sortite să mă încline, Trupul îmi va fi parcursul ce mă doare, Iar chipul tău așezat în mine, Râul șopotind e, reîntors în mare. În mine strigă vremi afunde, Între pagini mi-ai rămas un semn de carte. Nu știu
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
ia viață ancestralitatea însăși, cu cele de lângă casă de-acum dar și cu zmeie și greuceni, cu feți și ilene, miorițe și ciobănași trudind și tihnind pe plaiurile noastre de altădată și de azi. Ridică cu luare aminte privirea spre zări spălate de rouă ori de alte miresme ale pământului plin de roadele Domnului, diminețile miros a cer ud și nori vaporoși și storși de multă vreme, ca un burete, de ploi în așteptare... Spre seară, la coliba din lunca Văii
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
Și mă simțeam atât de vinovată ! Mi-Ai spus că pot la Tine să ajung Căci inima îmi este fără pată... Am mulțumit cum am stiut cântând : -Iisuse, dulcea mea lumină ! Și m-am văzut că pasărea zburând Ușoară către zarea cea senina... ● -Floricica, floricica, Te văd firava și mică, Spune-mi cine te-ocrotește? -Domnul meu și-al tău, firește. -Floricica, floricica, Cine-ți țese haină ta Cu petale de rubin Și cu praf de aur fin ? -Cine-i meșterul măiastru
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
mângâiere, prea scumpa mea mireasă! O, Doamne, fă să treacă un AN, ca o secundă, Iar tu să fii cu mine, aproape de plecare, Să simt cum bucuria, ființa mi-o inundă Când nu privesc în urmă, ci doar departe-n zare! Acolo unde TOTUL, e însăși VIAȚA MEA Și fiecare CLIPĂ, o vreau a fi ETERNĂ! Acolo-i FERICIREA, și când e vreme rea Și LINIȘTEA mi-o dărui, când faci din brațe pernă. . . Azi, versurile-acestea care topesc simțiri, Vulcanica-mi
FIORUL AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366773_a_368102]
-
iubiri din care alungam orice furtună. E-atât de minunat să nu mai plâng și sub povara vremii să nu-mi frâng umerii care-au dus-o-ntreaga viață, să-ncep să zburd și bucuros să cânt vestind în patru zări că-n plin avânt e-n mine o superbă dimineață. E-atât de minunat să știu,să cred c-a fericirii cheie o posed. Hei,trupul meu... Hei,trupul meu,odată plin de nuri, de ce acum cedezi și-mi faci
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
toate, și două pistoale. Grație aceluiași magnetism poetic pe care-l exercită și ei, țiganii, sunt reconsiderați. Obârșia bulibașei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului și al universului: El a venit cu șirul lui de care Și armăsari din zarea cea mare. Călătoria migratoare a șetrarilor parcă plutește în norii legendei. Convoaiele lor străbat timpul și spațiul ca în apocalipsă: Cârduri, gloate, popoare De piscuri s-au mișcat din spinări Și-n picioare, Ca niște uriași de piatră Au ascultat
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Să găsesc o rodie pe rod Jinduiam la fructele de fragă Ignorând că s-au născut din glod Mai colind pământuri în pustie Unde crește floarea de amor Din nisip țâșnește apa vie! În Morgana visu-i orbitor. Implacabil se afundă zarea - Nici nu știu când veacul a trecut- Dar admir cu nostalgie marea Copleșit de dorul încă mut Evitând cărările bătute În periplul cu un singur sens Urmez drumul fără servitute Într-o lume cu prezentul dens Virgil Ciucă New York 8
ROD DE RODIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365658_a_366987]
-
pleca oricând doriți! Slujitorii mei și gărzile lor vă vor urma în drumul vostru. - Dar tu, tăicuță, nu vii cu noi? se alintă Primăvara. - Poate voi veni și eu, când dorul mă va răzbi, zise împăratul trist, privind îngândurat în zare. Îndată maestrul Rază de Vis începu serbările în cinstea victoriei asupra Iernii, iar căpitanul Zefir începu pregătirile de plecare în țara lui Mărțișor. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-25 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
privind la luciul său Să zăresc cum lumina-vei Căutându-mă în hău Tu, din cer, vei înțelege Că-mi dorm somnul ca străbunii Și un lac întreg aș plânge Oglindind lumina lunii. De ne-ar judeca nebunii Cât e zarea de întinsă Nu își dau seama niciunii; Dragostea-i mereu aprinsă. 28 august 2015 Sursă foto : internet Referință Bibliografică: LUMINA LUNII / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
LUMINA LUNII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365669_a_366998]
-
de adevărata bucurie a firii.” În spiritul credinței în forța Cuvântului, poetul ni se confesează: „Sunt drumul către Poezie, nimic mai mult, și mai aproape astăzi mă simt de depărtare, duc solia morții și strig, cât încă-s viu pe zarea ce mă doare, în ploi de frânghii negre și ancore amare! Elicea mă absoarbe, viața trece, cuvintele îmi amuțesc pe gură!” Cu același har cu care a dat un plus de nemurire unor ilustre nume ale poeziei universale, Damian Petrescu
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cărei amintire, indiferent de ce se va întâmpla în viață, li se va înrădăcina adânc în suflet. Ea, s-a rezemat de un copac crescut anume pentru a sprijini drumeții obosiți. El ar fi continuat drumul neobosit, până în cele mai îndepărtate zări. Știa însă că nu îi este permis să o facă singur. S-a oprit nu departe de răsuflarea precipitată și fierbinte a fetei. Să-i fi trecut prin minte că poate sorbi oboseala fetei prin gura-i întredeschisă?!. S-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
cărei amintire, indiferent de ce se va întâmpla în viață, li se va înrădăcina adânc în suflet.Ea, s-a rezemat de un copac crescut anume pentru a sprijini drumeții obosiți.El ar fi continuat drumul neobosit, până în cele mai îndepărtate zări. Știa însă că nu îi este permis să o facă singur. S-a oprit nu departe de răsuflarea precipitată și fierbinte a fetei. Să-i fi trecut prin minte că poate sorbi oboseala fetei prin gura-i întredeschisă?!. S-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
Poeme > Antologie > "PLUGUȘORUL SCRIITORILOR", DE IOANA STUPARU Autor: Ioana Stuparu Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Plugușorul scriitorilor Aho, aho, stimați confrați Cuvântul mi-l ascultați: Sunați din zurgălăi, tare, Să se-audă peste zare! S-audă și Sadoveanu Cum întâmpinăm noi, anul. Că de n-avem calul “Faur” Și nici șaua lui de aur, Lăsăm gândul să ne poarte Cât se poate de departe, Despicăm firul în trei, Punem mâna pe condei. Condeiul îl
PLUGUŞORUL SCRIITORILOR , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365720_a_367049]
-
urmărim mișcarea Cristalelor gingașe-n dans de funigei... Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Referință Bibliografică: ÎȚI AMINTEȘTI? / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 706, Anul II
ÎŢI AMINTEŞTI? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365752_a_367081]
-
curat dătător de energie. Armonia culorilor, albul de var, roșul țiglelor, gălbuiul marmurei, verdele copacilor și albastrul apelor, relieful deosebit, muntele coborând în trepte până în poalele mării, copacii seculari, amintirile din fragedă copilărie, rememorarea unor pagini ale istoriei noastre, pietrele, zarea depărtărilor, arhitectura clădirilor, totul în jur reflecta atmosfera timpurilor demult trecute și prezența spiritului marii noastre Regine. Totul părea rupt din alte vremuri, cele din anii copilăriei când simțeam cum se scurgea molcom, nezorit de nimic, un timp care îmi
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
și acum tăblița albastră, prinsă la căruțele lor, pe care scria: „Topoloveni”. Gânduri în ajunul Crăciunului În Constanța e o atmosferă de basm, pomii sunt îmbrăcați în straie argintii de chiciură. Lipsește moș Crăciun dar i se aud clopoțeii în zare... La geamul meu a poposit un pescăruș. Mă privește printre jaluzele. Îl iau ca pe un semn bun și ca pe o veste venită din ceruri... În “dicționarul de simboluri”, după un mit al indienilor din Columbia Britanică, pescărușul era
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
frumuseții închinate vieții. Lăudată fie mama Natură! Cascade de bulgărași de gheață sau de petunii în toate culorile, nemțișori și crăițe, toate-și etalează frumusețea delicată dăruind cu generozitate parfumul lor, Cavalerului Vânt, ce-l poartă pe aripă până dincolo de zări... Dar ce se ascunde după tufișul de iasomie? E o zână! Am zărit-o jucându-se cu un fluturaș... Frumoasă și delicată, zâna se ascunde de mine, copilul curios, ce vrea să se joace cu ea. Grădina bunicii este magică
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
unde inocența și nevoia de bucurie, de liniște se regăsește în memoria gesturilor, a prezențelor statornicite de viața însăși. Grădina cu iarba ce se înfioară sub pasul ușor al copilui, gâzele ce se agită sub botul neastâmpărat al lui Burcuș, zarea ce răspunde în ecoul cucurigului, alunul ce se dăruiește generos copilului, izvorul ce-l așteaptă cu ulciorul, cărarea care-l duce pieptiș spre pădure etc. Toate aceste spații sunt puncte ale escapadelor care oferă spiritului, deschis spre mirare, adevărate momente
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
Dacă poezia „ Întrebări” are caracterul de a salva oarecum iubirea printr-o serie de întrebări ca un strigăt de disperare către un iubit imaginar (...)„ Aripile mi s-ar frânge/ Cum te-nvăț apoi să zbori?”, (...) „Cum să te cuprind în zare/ Pe un țărm de nemuriri?”, (...) „Cum să te învăț a trece/Prin tărâmul dragostei?”, în poezia „Te-ntreb” poeta obosește să mai pună întrebări deșarte și, în final, se consolează: ” Te-ntreb și nu primesc niciun răspuns./ Mă pierd în
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
întrebare.” Uneori, dorul o face pe autoare să plece în căutarea iubitului, iarna, în „ninsorile” care-i „păreau străine”, toamna, când „frunzele duceau suspine” și, cu ardoare, dorințe și chemări îl vrea lângă ea: „De-ar fi să vii din zări albastre/Să-mpreuni inimile noastre/ Tu înger blând ce-mi aparții/De-apururi lângă mine fii!”.(„De-a pururi lângă mine”) Alexandra Mihalache scrie o poezie sensibilă, pe care o decriptezi repede, care este plăcută când o lecturezi, care te farmecă prin
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
aceeași tema a primului capitol, oscilând din nou între dor și dorințe, între despărțire și teama de singurătate, între înstrăinare și tristețe. Ca atare, ea le-a și intitulat:”Rondel de dor”: „(...) Un dor nestins, parfum de lăcrămioară,/Apus feeric, zare de oglindă,/ Fă o minune să nu mă mai doară/ Și vindecă-mi făptura suferindă// Nu-ți cer decât un val de primăvară”; „Rondel de tristețe”: „Mi-e sufletul de pace însetat/Veșmântul de mătase și zăpadă,/Privirea ta în
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]