3,317 matches
-
-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte rentinerind, ea surâde cu dinții încleștați, ea-și arată dantura ei de mărgăritar oceanului și se lasă îmbrățișărei lui zgomotoase, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptuos pe patul ei de valuri... {EminescuOpVII 151} Părea un crin aruncat în ocean... și numai din când în când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul devine iar sălbatic, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul {EminescuOpVII 166} ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie, ca se lasă îmbrățoșărei zgomotoase a oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul de ninsoare, își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie, ea și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsă amorului ei cu marea, iar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuți, cu ochii fixi, mișcîndu-și și mușcîndu-și buzele făr-a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte - o gură din cafeaua sau berea ce li sta dinainte... semn de triumf! Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma. Cugetam că e din vița lui Arpad și că și-o fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
licurici într-o flamă subțire și albastră, și cu cât flama creștea, cu atât vocile s-auzeau mai tare, tot mai tare... până ce deodată [în] sala iluminată * și plină de un aer de diama [n]t... el auzi râsuri tari, zgomotoase, glume, vorbe, joc... un zgomot ca-ntr-o sală de bal... Și văzu că toate sunt propriile lui închipuiri, clare ca-ntr-un vis limpede... El se simțea apăsat... dete paiele și lutul de pe față și se trezi într-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
evreiești, sunt relatate o serie de zvonuri legate de problemele ce frământau populația evreiască. Principala preocupare este emigrarea și majoritatea discuțiilor se Învârtesc În jurul acestui subiect. Un fapt interesant este neîncrederea clară a populației evreiești, a omului simplu, În propaganda zgomotoasă a puterii. Diverși anonimi, În tren sau cafenea, comentează cu neîncredere, În 1952, știrile oficiale legate de procesul Slansky. Cuvântul „Înscenare” se repetă foarte des. Am avut posibilitatea să văd materiale din 1946-1948 ale fostei Siguranțe Generale și apoi din
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
comentariile evreiești, fie din xe "Fălticeni"Fălticeni, Suceava sau xe "Botoșani"Botoșani: Înscenare. Memoria istorică a poprului evreu Înregistrase nu o dată astfel de Înscenări. Aceste comentarii - unele dintre ele naive sau exprimate În formule mai puțin „literare” - semnifică respingerea propagandei zgomotoase a puterii și se constituie Într-un „spațiu paralel”, În care aceasta nu putea penetra. Este o formă de rezistență pasivă a unui grup social aflat În opoziție cu totalitarismul. Ședința Biroului Politic din 14 ianuarie 1953tc "Ședința Biroului Politic
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
recunoaște, Încă de la Începutul marelui val de aliya, coordonatele poziției Partidului Comunist față de acest fenomen, și anume: „Cei ce vor să plece, să plece”, deci o acceptare și, În anumite situații, chiar o Încurajare a fenomenului, iar În paralel o zgomotoasă propagandă anti. Deci două fațete contradictorii ale aceleiași politici. Se adaugă un al treilea plan, cel al funcționării unei birocrații greoaie, lipsite de sensibilitate la diversele probleme umane, care de asemenea va Îngreuna și Încetini valul de emigrări. Firește, politica
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a regimului comunist, populația evreiască era o „zestre negativă” și micșorarea ei era un obiectiv ascuns al acestuia. Aici, comuniștii se Înscriu pe un plan de continuitate cu strategia clasei politice românești În Întreaga perioadă modernă. Numai că apartenența, declarată zgomotos, a comuniștilor la un internaționalism mai mult virtual decât real Îi Împiedica să declare deschis acest lucru. Există de asemenea un alt grup de cauze, strict materiale, ce au determinat autoritățile române să Încline spre autorizarea emigrării evreilor. Prin plecarea
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
geografică. Firește, Puterea nu a renunțat la controlul populației evreiești, dar pentru aceasta ea avea la dispoziție o instituție specializată - Securitatea -, ce se bucura de Încrederea sa totală. Comitetul Democratic Evreiesc a fost de genul instituțiilor care, printr-o propagandă zgomotoasă și agresivă, lăsau celor din jur impresia unui rol cu mult mai important decât au avut În realitate. C.D.E. a fost un organism aflat În mod absolut În slujba unei Puteri care nu Îi acorda nici Încredere și nici simpatie
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
și se satisface pe socoteala ei. Din nefericire, evantaiul ocaziilor de a face conversație devine tot mai strîns, pentru că regulile și informațiile obiective stabilesc totul, în locul interlocutorilor care, odinioară, se situau pe poziții adverse. Luați de pildă tîrguielile atît de zgomotoase și pitorești dintre vînzători și cumpărători. O dată ce s-a introdus prețul fix, tocmeala a devenit imposibilă: o pereche de pantofi costă atîta, o puteți cumpăra sau nu și cu asta gata! Vînzătorul nu încearcă să convingă pe nimeni iar cumpărătorul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a se transforma într-un auditoriu mult mai dens și mai numeros în jurul catedrelor profesorilor, al amvoanelor predicatorilor, umplînd locurile publice, cafenelele, saloanele, cluburile, sălile de lectură, fără a mai pune la socoteală teatrele, și comportîndu-se peste tot mult mai zgomotos?"292 În ceea ce ne privește, cunoaștem foarte bine lipsa de atracție a omului modern pentru locurile publice. Oricine străbate astăzi satele și orașele poate constata că băncile din fața caselor sînt goale, cafenelele pustii, piețele depopulate, toți locuitorii fiind reținuți acasă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ordine mondială bazată pe principiul suveranității, dar guvernele democratice trebuie să țină cont de dorințele poporului. Societatea civilă poate fi eficientă, exercitându-și influența asupra guvernelor sau lucrând, în anumite probleme, cu ele. Societatea civilă joacă un rol tot mai zgomotos în problemele globale în ultimii ani. Manifestațiile care au dominat ecranele televizoarelor erau revolte împotriva organizațiilor internaționale, începând cu protestele de la Seattle din 1999 și continuând la fiecare reuniune a Organizației Mondiale a Comerțului, a Băncii Mondiale, a Fondului Monetar
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște repede convertită Într-o plăcere fără margini. Angoasa nu-i făcută pentru Bolintineanu. Tristețea cea mai adîncă (aceea a lui Conrad) devine hrana unei zgomotoase bucurii lirice. O bucurie ce ia ușor drumul desfătării. Există mai multe trepte ale voluptății În poezia lui Bolintineanu și pe treapta de sus stă răsfățul: o desfătare risipitoare, o voluptate dalbă, dulce, matinală, voluptatea, aș zice, a simțurilor tinere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment obscur: sentimentul măreției În dezordinea naturii (tema vîrtejului, a dizlocării, a haosului zgomotos). Sublimul Își trage acum izvoarele din spectacolul unui relief abia ieșit din fierberea geologică. Manifestă Alecsandri un atașament special pentru asemenea peisaje? Sfîrșitul tabloului citat arată că sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poemul scris de Conachi la moartea tatălui ar putea fi apropiat de formula planh-ului. Versurile scrise după moartea Zulniei au ceva din lamentațiile unui Bertrand de Born și, În genere, arată oarecare afinitate cu baladele funebre din Evul Mediu: exprimarea zgomotoasă a durerii, elogiul celui decedat, intervenția pe lingă Dumnezeu În favoarea dispărutului... Conachi ține planh-ul său la primele două nivele. Misticismul e redus, credința că poate Îndrepta ceva dincolo de mormînt e aproape nulă. Dăm și de urmele contestației (sirventes) În cutare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
una din mese și i-ar fi trântit-o în cap acelui nemernic ce cuteza să pună la îndoială relatările sale. Se mărgini doar să-l fulgere cu privirile. Se uită atent la el, după care izbucni într-un hohot zgomotos de râs ce-i trezi din mâhnire pe cei de față: toți simțiseră nerușinarea batjocurii și iritarea călugărului. Tommaso își continuă vorba ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic, totuși își permise o mică aluzie precum că și domnii ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dori. Bine, de acord. Au pornit cu patru trăsuri, dintre care una înțesată cu provizii. Erau însoțiți de șase prieteni ai Baronului și de tot atâția servitori care să aibă în grijă dorințele lor în timpul drumului. Un convoi vesel și zgomotos, înarmat cu toate cele pentru a face față unor eventuale întâlniri nedorite. Imediat după căderea serii s-au oprit la hanul poștei, iar acolo, în fața șemineelor aprinse, unde hangița pusese să se perpelească pulpe de porc, începură să vorbească, să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai mult de două sute, răsculații au fost transferați la Monteleone și îmbarcați spre Napoli, unde au ajuns pe opt noiembrie la bordul a patru corăbii: pe catargul fiecăreia atârna spânzurat un cadavru. În portul de la Napoli mulțimea bombănea și rânjea zgomotos, stârnită de Jacopo Antonio Marta. Morții aceia atârnați de catarg sunt pietre de moară pe conștiința lui fra' Tommaso Campanella. Fra' Tommaso nu zicea nimic, lanțurile de la picioare scoteau un zgomot sinistru. Căuta din priviri un chip al vreunui prieten
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese singurul loc unde mai exista tăcere, și nici acolo întotdeauna. Când degetele ne înghețau prea tare, le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cărei roți se auziră rostogolindu-se pe caldarâm, sosi și Gaittany. De la ușă deschise larg brațele într-un gest de interogație și interes atât de ipocrit profesional, încît, îndată ce Conțescu îl asigură că este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pare! răspunse el cu necaz. Gaittany n-avea obiceiuri să descoase oamenii, el însuși trăind din afirmații și negații echivoce, așa că dialogul se opri aci. Dar arhitectul se izbi pe stradă piept în piept cu Panait Suflețel, care, indiscret și zgomotos, nu-l cruță deloc: - Am auzit că băiatul dumitale a fost la Berlin. - Nu știu nimic. - Cum se poate? - Sunt un părinte care nu se amestecă în treburile copiilor lui majori. Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan comentară între
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]