20,995 matches
-
calcarul alb de Albești, material considerat la acea vreme că fiind la fel de prețios că marmură. Pentru a crea o ambianța armonioasă și elegantă, boierul Cantacuzino a plantat arbuști de esență rară în jurul palatului. În fața palatului a fost amenajată și un bazin, a cărui formă se poate distinge și în zilele noastre. Palatul avea un sistem de încălzire centrală asemănător cu cel de la Castelul Peleș și mai multe săli de bal destinate oaspeților dornici de distracție. Grădină din fața palatului, desenată de peisagistul
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
încălzire centrală asemănător cu cel de la Castelul Peleș și mai multe săli de bal destinate oaspeților dornici de distracție. Grădină din fața palatului, desenată de peisagistul francez Emile Pinard după modelul parcurilor ""à la française"" cobora în mai multe terase de la bazinul astăzi secat, înspre lunca Prahovei. Din bazin, apa se scurgea în trepte într-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi, desi secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
Peleș și mai multe săli de bal destinate oaspeților dornici de distracție. Grădină din fața palatului, desenată de peisagistul francez Emile Pinard după modelul parcurilor ""à la française"" cobora în mai multe terase de la bazinul astăzi secat, înspre lunca Prahovei. Din bazin, apa se scurgea în trepte într-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi, desi secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podețe, dintre care unul
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
locali erau numiți de guvernator. Explorarea Canadei de Vest și a Țării lui Rupert în perspectiva anexării și colonizării a fost o prioritate a politicienilor din Canada Vest în anii 1850, înainte de expediția Palliser și de expediția de explorare din bazinul Red River, condusă de Henry Youle Hind.
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
producea probabil sub acțiunea sucurilor digestive ale tonului. Nu este vorba, prin urmare, de o putrefacție. "Garumuri" de o mai slabă calitate, preparate pornind direct de la carne de ton, sau de alt pește (de exemplu, macrou), erau fabricate în întregul bazin mediteranean. Toate aceste garumuri erau comercializate în amfore de mici dimensiuni, ca urmare a prețului ridicat al conținutului. Se pare că savoarea garumului ar fi apropiată de cea a "nuoc-mâm"-ului cunoscut din bucătăria vietnameză. Garumul este la originea sosului
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
este o mină de sare gema din România, situată în județul Harghita. Salina se află în bazinul munților Gurghiului, cuprinsă în Dealul Sării, formând triunghiul Praid - Ocna de Jos - Ocna de Sus. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
Althea Flynt din 1976 până la moartea ei în 1987, când a murit probabil din cauza unei doze mari de heroină. Flynt ajunge de mai multe ori implicat în procese. În urma unui atentat al unui rasist în anul 1978, rămâne paralizat de la bazin în jos. Fiica lui Tonya Flynt-Vega care a declarat, tatăl ei a abuzat sexual de ea, a devenit o adversară a filmelor pornografice, este dezmoștenită de Flynt. Viața lui a fost transpusă în anul 1996 pe ecran, cu filmul The
Larry Flynt () [Corola-website/Science/322007_a_323336]
-
și ulterior de director tehnic al Direcției Generale a Apelor și-a adus o contribuție deosebită la organizarea inițială a activităților de gospodărire a resurselor de apă atât la nivelul central cât și în teritoriu, fiind partizan al organizării pe bazine hidrografice. Acest mod de organizare administrativă și-a dovedit eficientă și ca urmare a rămas în vigoare și în prezent după o perioadă de peste 50 ani. Din activitatea tehnică desfășurată în Comitetul de Stat al Apelor este de reținut, în
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
două turbine de tip Francis. Barajul Ighiș este situat pe râul Ighiș, afluent al Târnavei Mari, și are drept scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului Mediaș și, în subsidiar, atenuarea undelor de viitura și combaterea inundațiilor în bazinul Târnavei Mari. Barajul de pământ, de tip neomogen, cu ecran central de argilă, are o înălțime de 36 m și o lungime la coronament de 475 m și realizează un lac de acumulare cu un volum util de 9,8
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Execuția barajului Măneciu a început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic Baia-Mare, a fost executată galeria de deviere Runcu -Firiza, prin care se tranzitau debitele naturale din bazinul riului Runcu în bazinul riului Firiza. Astfel se suplimentau debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul Runcu pornește o galerie betonata de 2,2m diametru și de 8,3 km lungime, pînă în
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic Baia-Mare, a fost executată galeria de deviere Runcu -Firiza, prin care se tranzitau debitele naturale din bazinul riului Runcu în bazinul riului Firiza. Astfel se suplimentau debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul Runcu pornește o galerie betonata de 2,2m diametru și de 8,3 km lungime, pînă în Valea Neagră , afluent al
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
este un baraj hidroelectric din sud-estul Ghanei, construit pe Fluviul Volta, în defileul Akosombo. Construcția barajului a inundat o parte din bazinul fluviului Volta și a creat lacul Volta. Lacul Volta este cel mai mare lac construit de om, care acoperă aproximativ 8500 km². Lacul reprezintă 3,6% din suprafața terestră a Ghanei . Scopul principal al construirii barajului Akosombo a fost acela
Barajul Akosombo () [Corola-website/Science/322022_a_323351]
-
declarat că acest lucru s-a datorat unor probleme cu seceta, care sunt o consecință a încălzirii globale. În a doua jumătate a anului 2007 o mare parte din această preocupare a dispărut atunci când o ploaie torențială a căzut în bazinul hidrografic al fluviului Volta. În 2010, a fost înregistrat cel mai înalt nivel de apă care a fost atins vreodată la baraj. Acest lucru a necesitat deschiderea porților de inundații, și pentru mai multe săptămâni, apa a fost vărsată din
Barajul Akosombo () [Corola-website/Science/322022_a_323351]
-
în care apele sale superioare nu au contact cu Orinoco, probabil prin reducerea nivelului său, ar aparține în întregime de Rio Negro din Amazon. La vest de Casiquiare, există o conexiune mult mai scurtă și mai facilă între Orinoco și bazinele Amazonului, numită Istmul Pimichin, la care se ajunge prin ascendența ramurei râului Terni un afluent al lui Atabapo care este afluent al Orinoco. Deși Terni este oarecum obstrucționat, se crede că ar putea fi făcut cu ușurință navigabil pentru ambarcațiuni
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
pentru tranzitul de pirogi mari, care sunt tractate peste el de la râul Terni, și care ajung la Rio Negro printr-un râu mic numit Pimichin. Difluența canalului Casiquiare-Orinoco este o reprezentare a decalajului de apă hidrografic care delimitează separarea între bazinul Orinoco și bazinul Amazonului. (Bazinul Orinoco este orientat spre vest-nord-nord-est până în Caraibe; bazinul Amazonului este orientat spre est până la Oceanul Atlantic de vest, nord-est extrem al Braziliei). În esență, divizarea râului, este un curs spre vest, secțiunea din amonte a Orinoco
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
pirogi mari, care sunt tractate peste el de la râul Terni, și care ajung la Rio Negro printr-un râu mic numit Pimichin. Difluența canalului Casiquiare-Orinoco este o reprezentare a decalajului de apă hidrografic care delimitează separarea între bazinul Orinoco și bazinul Amazonului. (Bazinul Orinoco este orientat spre vest-nord-nord-est până în Caraibe; bazinul Amazonului este orientat spre est până la Oceanul Atlantic de vest, nord-est extrem al Braziliei). În esență, divizarea râului, este un curs spre vest, secțiunea din amonte a Orinoco din Venezuela și
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
care sunt tractate peste el de la râul Terni, și care ajung la Rio Negro printr-un râu mic numit Pimichin. Difluența canalului Casiquiare-Orinoco este o reprezentare a decalajului de apă hidrografic care delimitează separarea între bazinul Orinoco și bazinul Amazonului. (Bazinul Orinoco este orientat spre vest-nord-nord-est până în Caraibe; bazinul Amazonului este orientat spre est până la Oceanul Atlantic de vest, nord-est extrem al Braziliei). În esență, divizarea râului, este un curs spre vest, secțiunea din amonte a Orinoco din Venezuela și un curs
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
și care ajung la Rio Negro printr-un râu mic numit Pimichin. Difluența canalului Casiquiare-Orinoco este o reprezentare a decalajului de apă hidrografic care delimitează separarea între bazinul Orinoco și bazinul Amazonului. (Bazinul Orinoco este orientat spre vest-nord-nord-est până în Caraibe; bazinul Amazonului este orientat spre est până la Oceanul Atlantic de vest, nord-est extrem al Braziliei). În esență, divizarea râului, este un curs spre vest, secțiunea din amonte a Orinoco din Venezuela și un curs cu o ieșire la sud, în bazinul Amazonului
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
Caraibe; bazinul Amazonului este orientat spre est până la Oceanul Atlantic de vest, nord-est extrem al Braziliei). În esență, divizarea râului, este un curs spre vest, secțiunea din amonte a Orinoco din Venezuela și un curs cu o ieșire la sud, în bazinul Amazonului. Acest râu este numit canalul Casiquiare, care ia viteză spre sud și acumulează, de asemenea, un volum mare de apă. Cea mai mare manifestare a decalajului este la inundații. În timpul etapei de inundații, punctul de vărsare a Casiquiare în
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
din formație și se continuă în formula de trei(chitară,bass,tobe),sala de repetiții fiind la clubul muncitoresc 1 Mai din Galutas. Trupa își încetează activitatea ultimul concert fiind în anul 1992 când s-au reunite toate formațiile din bazinul Toplița în formula Boti-chitara solo,voce;Demi-chitara rithm;Mircea-bass voce,Marius reîntors acasă -tobe. Luna octombrie a anului 2007 reunește formația mai mult în spiritual distracției și de dragul vremurilor trecute. Se schimbă componentă. Se începe în formula Boți - chitară solo
Orion (formație) () [Corola-website/Science/322205_a_323534]
-
este un curs de apă, afluent al râului Crișul Repede. Cursul superior al râului, amonte de confluența cu râul Răchita este adesea denumit Râul Șeran. Depresiunea este străbătută de râul Borod, afluent de dreapta a Crișului Repede care dezvoltă un bazin hidrografic cu o suprafață de 116 Km² și care are o lungime de ~14 km și care își culege apele începând de la poalele Munților Pădurea Craiului și de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
unei origini iraniene, din cauza asemănării de nume cu iazigii. Primul contact al iașilor cu romanii este atribuită ocupării Segesticăi în 159 sau 156 î.Hr. După înăbușirea rebeliunii conduse de Bato (6-9 d.Hr.), romanii au fondat o tabără militară în bazinul Daruvar, în locul ocupat anterior de oppidum Iasian. Cu partiția Pannoniei de la începutul secolului al II-lea, a aparținut de Panonia Superioară. În timpul domniei lui Hadrian, imigranții italici, veteranii și alți purtători externe ai cetățeniei romane s-au organizat, împreună cu locuitorii
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
Cu partiția Pannoniei de la începutul secolului al II-lea, a aparținut de Panonia Superioară. În timpul domniei lui Hadrian, imigranții italici, veteranii și alți purtători externe ai cetățeniei romane s-au organizat, împreună cu locuitorii, în municipiul Iasorum în locul oppidumului antic din bazinul Daruvar. Orașul a fost centrul administrativ al tribului Iașilor, dar pe teritoriul extins al tribului existau și alte localități importante, cum ar fi Aquae Iasae (lângă prezentul Varaždinske Toplice) și Iovia (astăzi, în apropriere de Ludbreg), care nu făceau parte
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
urmată de Germania și Italia. În mare parte a istoriei sale, Europa a fost echivalentă cu cultura creștină, ea a fost forța dominantă în civilizația occidentală, motorul dezvoltării economiei, filozofiei, artei și științei. Primele comunități creștine s-au răspândit în bazinul mediteran, în sec. I, creștinismul primar a avut, la început, o fizionomie predominant urbană: centrele mai importante erau: Antiohia, Corint, Efes, Alexandria și Roma în Europa. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
a Occidentului; au oferit structura economiei medievale încadrând populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a defrișării și, apoi, a cultivării terenurilor agricole. Mai importantă, însă, a fost schimbarea intervenită în secolul al VII-lea, în bazinul mediteranean, odată cu cucerirea arabă și cu islamizarea definitivă a nordului Africii. Astfel, cealaltă jumătate a Imperiului roman, deși va supraviețui încă o vreme, își va diminua și ea,substanțial,suprafața, populația și puterea economică, fapt care nu va face decât
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]