20,823 matches
-
Supercupa Africii sau Orange din motive de sponsorizare) este o competiție africană anuală care se dispută între câștigătoarea Ligii Campionilor CAF și cea a Cupei Confederației CAF. Competiția a avut loc pentru prima dată în 1993 și este organizată de Confederația Africană de Fotbal (CAF). Este echivalentul continental al Supercupei UEFA în Europa și a Recopa Sudamericana în fotbalul sud-american. Înainte competiția era jucată între câștigătoarea Ligii Campionilor CAF (denumită Cupa Africii pe echipe din 1964 până în 1996) și cea a
Supercupa CAF () [Corola-website/Science/321759_a_323088]
-
a Cupei Cupelor Africii până în 2004, când a fost desființată Cupa Cupelor. Ultima supercupă jucată în fostul format a fost cea între FC Enyimba și Étoile (1-0). În 2004 Cupa Cupelor Africii a fost unită cu Cupa CAF devenind Cuei Confederației CAF, a doua cupă intercluburi ca valoare (analog UEFA Europa League în fotbalul european), iar în 2005 a fost pentru prima dată jucată în noul format.
Supercupa CAF () [Corola-website/Science/321759_a_323088]
-
a fost numit șef al statului major al lui Hooker. Abraham Lincoln era convins că obiectivul cel mai potrivit pentru armata sa era de fapt armata lui Robert E. Lee, și nu cucerirea vreunui reper geografic, cum ar fi capitala Confederației, dar și el și generalii săi știau că cea mai sigură cale de a-l atrage pe Lee într-o bătălie decisivă era de a amenința capitala. Lincoln a încercat acest lucru în 1863 pentru o a cincea oară cu
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Nord, care l-a atacat și l-a rănit. Rana însăși nu era foarte gravă, dar Jackson a contractat pneumonie după ce i s-a amputat brațul, și a murit la 10 mai. Moartea sa a fost o gravă pierdere pentru Confederație. Unii istorici și participanți—mai ales ai mișcării Cauzei Pierdute de după război—au pus înfrângerea confederaților la Gettysburg de după două luni. pe seama morții lui Jackson În ziua de 3 mai, gen.-mr. A. P. Hill, care preluase comanda Corpului al Doilea
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
obținut ceea ce poate fi numită cea mai mare victorie a sa din tot războiul, dar cu un preț uriaș. Cu doar 52.000 de infanteriști, a pierdut peste 13.000 de oameni, circa 25% din efectivele totale—efective pe care Confederația, cu forța umană limitată de care dispunea, nu-i putea înlocui. La fel de grav a fost că și-a pierdut câțiva generali de marcă, cel mai important fiind Jackson, cel mai agresiv comandant al său. După ce s-a alăturat din nou
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
pierdut câțiva generali de marcă, cel mai important fiind Jackson, cel mai agresiv comandant al său. După ce s-a alăturat din nou armatei principale, Longstreet a criticat dur strategia lui Lee, spunând că bătăliile ca cea de la Chancellorsville au costat Confederația mai mulți oameni decât își permitea să piardă. Hooker, care începuse campania crezând că are „80 de șanse din 100 de succes”, a pierdut bătălia din cauza proastei comunicații, incompetenței unora dintre principalii generali (mai ales Howard și Stoneman, dar și
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
de romane de limbă engleză publicate din 1923. Criticul Lev Grossman l-a descris ca fiind "o poveste horror existențială profund neliniștitoare, un coșmar din care nu vei fi niciodată sigur că te-ai trezit". Acțiunea romanului se petrece în 'Confederația Nord Americană' a anului 1992, în care tehnologia a avansat până la niâvelul la care zborul pe Luni și fenomenele psi au devenit obișnuite. Protagonistul este Joe Chip, un salariat al organizației lui Glen Runciter. Organizația angajează oameni capabili să blocheze
Ubik () [Corola-website/Science/320781_a_322110]
-
anii 1919 și 1921 dezvoltarea uniunilor sindicale s-a accentuat, iar după 1924 s-a trecut la reorganizarea sindicatelor că entități juridice, pornind de la Legea nr. 21/1924. Prin Decretul nr. 358/1949, întregul patrimoniu sindical este strâns sub umbrela Confederației Generale a Muncii, înființată la data de 11 iunie 1945. Statutar, organizarea și funcționarea sindicatelor în România au avut la baza principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel național existența unei singure confederații, respectiv "Confederația Generală a Muncii", care
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
patrimoniu sindical este strâns sub umbrela Confederației Generale a Muncii, înființată la data de 11 iunie 1945. Statutar, organizarea și funcționarea sindicatelor în România au avut la baza principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel național existența unei singure confederații, respectiv "Confederația Generală a Muncii", care în 1966 a fost redenumită Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). În ianuarie 1990 Maier Sorin a fondat Sindicatul Șoferilor din România împreună cu Miron Mitrea și alți salariați ai săi unde ing. Miron
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
este strâns sub umbrela Confederației Generale a Muncii, înființată la data de 11 iunie 1945. Statutar, organizarea și funcționarea sindicatelor în România au avut la baza principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel național existența unei singure confederații, respectiv "Confederația Generală a Muncii", care în 1966 a fost redenumită Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). În ianuarie 1990 Maier Sorin a fondat Sindicatul Șoferilor din România împreună cu Miron Mitrea și alți salariați ai săi unde ing. Miron Mitrea., era
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
februarie 1990 Maier Sorin cofondator al Sindicatului Șoferilor din România - S.S.R. (cu 250.000 de membri) împreună cu Adrian Cosmescu, presedintele sindicatului Liber Independent "Policolor" București (cu 1.500 de membri), Sindicatul Liber "Aviație" (cu 1.500 de membri), au fondat Confederația Sindicală "Frăția" preluând fostul sediu Consiliului Municipal al Sindicatelor, situat pe Str. Anghel Saligny nr. 8 din Sectorul 5 și după obținerea actelor prin intermediul Primarului Capitalei dr. Predescu, Confederația Sindicală "Frăția" a fost înregistrată legal de Miron Mitrea[4] - S.S.R.
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
membri), Sindicatul Liber "Aviație" (cu 1.500 de membri), au fondat Confederația Sindicală "Frăția" preluând fostul sediu Consiliului Municipal al Sindicatelor, situat pe Str. Anghel Saligny nr. 8 din Sectorul 5 și după obținerea actelor prin intermediul Primarului Capitalei dr. Predescu, Confederația Sindicală "Frăția" a fost înregistrată legal de Miron Mitrea[4] - S.S.R. împreună cu Sindicatul Liber Independent "Policolor" București, Sindicatul Liber "Aviație", Sindicatul Liber "Unitatea" de la Întreprinderea "23 August" și apoi sindicatul de la "1 Mai" din Ploiești. În martie 1990 a luat
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
Frăția" a fost înregistrată legal de Miron Mitrea[4] - S.S.R. împreună cu Sindicatul Liber Independent "Policolor" București, Sindicatul Liber "Aviație", Sindicatul Liber "Unitatea" de la Întreprinderea "23 August" și apoi sindicatul de la "1 Mai" din Ploiești. În martie 1990 a luat naștere Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR). În același an, în luna iunie, se organizează un congres în urma căruia un tanar de 30 de ani, pe nume Victor Ciorbea, a fost propulsat în funcția de președinte al CNSLR. În urma acestui
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
CNSLR, înființând sindicatul Cartel Alfa. În anul 1993, cele două sindicate fuzionează, înființând CNSLR-Frăția, avându-i ca președinte executiv pe Miron Mitrea, iar ca președinte pe Victor Ciorbea[4]. Ulterior, Victor Ciorbea a părăsit sindicatul, împreună cu câteva federații și a înființat Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR). În anul 2004, CNSLR-Frăția și Blocul Național Sindical (al doilea mare sindicat din România) au anunțat intenția de a fuziona, dar planul a fost abandonat la sfarsitul aceluiași an. În ianuarie 2007, CNSLR-Frăția, împreună cu Blocul
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
Blocul Național Sindical (al doilea mare sindicat din România) au anunțat intenția de a fuziona, dar planul a fost abandonat la sfarsitul aceluiași an. În ianuarie 2007, CNSLR-Frăția, împreună cu Blocul Național Sindical și cu CSN Meridian au anunțat formarea Alianței Confederațiilor Sindicale din România (ACSR), entitate juridică, cu statut, sediu și structura de conducere, care reprezintă primul pas în procesul de fuziune a celor trei confederații sindicale. Cele mai reprezentative confederații sindicale, recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
ianuarie 2007, CNSLR-Frăția, împreună cu Blocul Național Sindical și cu CSN Meridian au anunțat formarea Alianței Confederațiilor Sindicale din România (ACSR), entitate juridică, cu statut, sediu și structura de conducere, care reprezintă primul pas în procesul de fuziune a celor trei confederații sindicale. Cele mai reprezentative confederații sindicale, recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: Confederația Națională a Sindicatelor Libere “Frăția”, Blocul Național Sindical și Confederația Sindicală Națională “Meridian”, sunt reunite în
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
Național Sindical și cu CSN Meridian au anunțat formarea Alianței Confederațiilor Sindicale din România (ACSR), entitate juridică, cu statut, sediu și structura de conducere, care reprezintă primul pas în procesul de fuziune a celor trei confederații sindicale. Cele mai reprezentative confederații sindicale, recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: Confederația Națională a Sindicatelor Libere “Frăția”, Blocul Național Sindical și Confederația Sindicală Națională “Meridian”, sunt reunite în ALIANȚA CONFEDERAȚIILOR SINDICALE DIN ROMÂNIA
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
sediu și structura de conducere, care reprezintă primul pas în procesul de fuziune a celor trei confederații sindicale. Cele mai reprezentative confederații sindicale, recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: Confederația Națională a Sindicatelor Libere “Frăția”, Blocul Național Sindical și Confederația Sindicală Națională “Meridian”, sunt reunite în ALIANȚA CONFEDERAȚIILOR SINDICALE DIN ROMÂNIA.
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
procesul de fuziune a celor trei confederații sindicale. Cele mai reprezentative confederații sindicale, recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: Confederația Națională a Sindicatelor Libere “Frăția”, Blocul Național Sindical și Confederația Sindicală Națională “Meridian”, sunt reunite în ALIANȚA CONFEDERAȚIILOR SINDICALE DIN ROMÂNIA.
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
Cele mai reprezentative confederații sindicale, recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: Confederația Națională a Sindicatelor Libere “Frăția”, Blocul Național Sindical și Confederația Sindicală Națională “Meridian”, sunt reunite în ALIANȚA CONFEDERAȚIILOR SINDICALE DIN ROMÂNIA.
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
Beauregard a studiat ingineria construcțiilor la Academia Militară a Statelor Unite și a servit ca ofițer de geniu în Războiul Americano-Mexican. După o scurtă perioadă petrecută la West Point în 1861, odată cu secesiunea Sudului, a devenit primul general de brigadă al Confederației. A comandat apărarea orașului Charleston, Carolina de Sud, la începutul Războiului Civil la Fort Sumter la 12 aprilie 1861. După trei luni, a ieșit victorios din prima bătălie de la Bull Run dată lângă Manassas, Virginia. Beauregard a comandat armate pe
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
terestre și navale repetate în 1863. Cea mai mare realizare a sa a fost salvarea importantului centru industrial Petersburg, Virginia, și astfel a capitalei confederate Richmond, de atacurile armatei unioniste net superioară numeric în iunie 1864. Influența sa asupra strategiei Confederației a fost limitată din cauza relațiilor tensionate cu președintele Jefferson Davis și cu alți generali. În aprilie 1865, Beauregard și comandantul său, generalul Joseph E. Johnston, l-au convins pe Davis și pe restul membrilor cabinetului că războiul trebuie să ia
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
2000-2002) și președinte al Societății de Studii Istorice "Erasmus" (afiliată la International Students of History Association; 2003-2005). Este membru în Jockey Club Român, în Colegiul Director INFO"RR", membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" (afiliat la Confederația Internațională de Genealogie și Heraldică), Consilier parohial al Bisericii Oțetari din București. A publicat volumele: Fragmente din volumele: A revizuit volumul "Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar P-Q" de Cicerone Ionițoiu (Editura Mașina de scris, 2006), a
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
Ludovic al II-lea a început chiar să ceară să i se prezinte operele lui Wagner singur, fără alt public în afară de el. La 11 mai 1866 Ludovic al II-lea a dispus mobilizarea generală prin care Bavaria s-a alăturat Confederației Germane ("Deutscher Bund"), deci inclusiv Austriei, în războiul împotriva Prusiei. Totuși el nu avea ambiții militare, și politica și conducerea militară a lăsat-o pe mâna miniștrilor săi. După înfrângerea militară din acest război, Bavaria a fost silită nu numai
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
zonă ecologică, dezvoltând business-uri în domeniul agriculturii ecologice și a energiei verzi în care dorește să investească masiv. Din 1998 până în 2002 a fost președinte al Organizației Patronatelor Apelor Minerale (OPA). Din 2000 este membru al comitetului director al Confederației Patronatelor din România. Din 2005 este membru al F.I.C. (Foreign Investors Council - Consiliul Investitorilor Străini), iar din 2007 a fost ales membru în comitetul director al F.I.C, iar în 2012 a fost ales vicepreședinte. 2008 The Business Review Magazine
Jean Valvis () [Corola-website/Science/315320_a_316649]