22,212 matches
-
noștri și sângele soldaților noștii, când În loc de a mări drepturile noastre, noi le micșorăm? Prințul Ghica vorbea de simpatiile ce trebuie să avem pentru populațiile creștine de peste Dunăre; are dreptate D-sa, dar nu suntem nici destul de bogați, nici destul de fericiți, pentru ca să putem face fericirea altora. Resping dar D-lor, orice Încercare de alianță. Votez contra acestei convențiuni pentru că este primul pas al unei alianțe care În schimbul unor mari sacrificii nu ne va da nici un folos”. La 23 aprilie 1877 a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
2, („teritoriul României este inalienabil”), ceea ce Însemna după părerea lui Carp că „nici un guvern nu poate aliena o provincie”, ba mai mult D-le Sturdza „de atunci (1878), articolul acesta este acoperit de un val negru. Care va fi mâna fericită care-l va rupe vreodată, aceasta numai Dumnezeu o știe; În așteptare Însă tăceți asupra art. 2, căci vorbind de dânsul, redeșteptați o durere națională și iritați o rană care nu este Încă Închisă” (făcea referire la trecerea părții de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să se Împuie legea, căci sunt lucruri mai tari și decât urile, și decât pasiunile, și decât nepriceperea Dv. Dar eu cred că are să se facă, și eu cred că va da rezultate serioase. Și când va veni vremea acea fericită, când legea minelor Își va da toate roadele, când vom vedea și cărbunele, de care avem nevoie, ieșind din minele noastre, iar nu adus din Anglia sau de nu știu unde; când vom vedea că sticlăria noastră se face cu elemente culese
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
mai tristă... O cunoaște * Peste douăzeci de ani va fi o matroană, rotunjită de bucătăria copioasă, "bazată pe lactate", va aștepta, seara, târziu, să-i vină soțul de la muncă, de la afaceri, de la crâșmă, de la alte femei, mai tinere. (Cele mai fericite neveste sunt urâtele care satisfac lipsa de pretenții estetice ale unui soț, mulțumit cu o gospodină bună). Va avea copii, probleme, va fi slujnică perfectă și, de tânără încă, bunică. Vor rămâne vii, până mai târziu, minunații ei ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea. * Leneșă, cade o frunză. Nu-i semn de toamnă, este o frunză uscată, bolnavă. Dar mi-a amintit de toamnă. Mai demult, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fi copil înseamnă să plesnești de fericire, doar pentru că ești copil. Eu cred că, în realitate, copiii au o sensibilitate atât de acută încât sunt ființele cele mai înclinate către nefericire. Este drept că un copil poate fi făcut fericit cu foarte puțin. Dar copilul poate fi întristat, încă mai ușor. Incapacitatea de a-și exprima trăirile triste și diversitatea surprinzătoare a motivelor acestor trăiri este greu de bănuit chiar de către cei mai apropiați oameni maturi, de cei aflați în preajma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mari, ca niște fluturi. Panaitescu și cu mine (eram colegi de bancă) priveam visători pe geam, închipuindu-ne cum ni se va răspunde la daruri, când vom întâlni, "din întâmplare", fetele. Ne așteptam la câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de doi domni, dintre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-au ajutat pe ceilalți. Venea seara. Ne părea rău că va trebui totuși să plecăm și că întâmplarea fericită se va derula invers. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-au ajutat pe ceilalți. Venea seara. Ne părea rău că va trebui totuși să plecăm și că întâmplarea fericită se va derula invers. S-a făcut un strașnic foc, cu tot ceea ce este de partea focului, spre seară, adunați cu toții pe o colină în coasta mânăstirii Neamțului. Am simțit acolo că "sentimentalismul", care nu mai este la modă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strașnic păzite. Nu știu ce ne povesteam noi doi în clasă, în tren sau pe drum, când veneam pe jos, dar erau cu siguranță cele mai fermecătoare povești. Se auzeau tunurile, avioanele cutremurau munții de bombele lor, dar noi eram atât de fericiți cum nu au fost niciodată alți fericiți la Gura Raiului. într-o zi însă trenul a fost suspendat; linia fusese poveste uitată dintr-o carte veche și demodată. Acum Părintele Vania a devenit o incertă metaforă. Nici măcar fantomă. Adevărat, adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcut cruce și a poruncit să ne încălzim, să ne stoarcem hainele, să le uscăm la bucătărie. Ne-am trezit târziu. Ploaia spălase munții și apele vuiau vesele, sprintene, ca niște fragmente de oglinzi. Severina era gata de plecare. Eram fericiți că se va repeta excursia, pe jos, până la școală, când tatăl dânsei îi spuse că a primit ordin de transfer foarte urgent; era transferat urgență de război undeva lângă Vâlcea. * Nu o să ne mai vedem, noi doi, niciodată, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a tras direct din istoria fierbinte pe care a reprezentat-o. Noi înșine încă visăm compensatoriu, peste rutina zilnică și facilitățile tehnice din marile orașe, la o comoară, la o insulă mirifică, la o călătorie, la o viață liberă și fericită, fără prea mare efort. Dar cine au fost pirații, până la urmă ? Au fost ei ceea ce ne-au spus poveștile despre ei ? Știm doar cu aproximație cine au fost, și, sigur, ei n-au arătat exact așa cum apar în poveștile despre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Haiti, Republica Dominicană, Jamaica, Puerto Rico, Santa Lucia, Barbados, Trinidad Tobago, plus peninsulele și istmurile dintre cele două Americi, de la Veracruz la Panama) și distribuirea multi națională a porturilor (majoritatea britanice și spaniole, dar și franceze - Martinica) au constituit ocazia cea mai fericită a traficului de mărfuri și sclavi între părțile lumii (Brian Lavery). Dar Caraibele au fost un model paradigmatic mai ales fiindcă l-a proiectat astfel literatura de gen, încă din epoca ei, de la Charles Johnson, continuând cu narațiunile secolului al
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de calitatea lor de proscriși ai tuturor națiunilor și sistemelor socio-politice și, adesea, marginalitatea lor era salutară în situații-limită. Tortuga, Jamaica, Port-Royal erau, în filmele de atunci, paradisuri ale piraților de pretutindeni, unde viața se trăia aproape de natură, într-o fericită și dorită frăție, fără dramele de pe continentele civilizate. Idealizarea, ca și protestul social, erau maxime. Sabatini a fost transpus pe peliculă cel mai elocvent în Captain Blood din 1935 și în The Sea Hawk (1940), ambele în regia Michael Curtiz
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
este în mare măsură pricina haosului ce domnește în administrația noastră publică. Tot în această privință îmi face mare plăcere să amintesc cuvintele Directorului Contabilității, Stancu. La părăsirea Ministerului, când i-am spus în glumă: „Ei, acum ești și dta fericit, căci scăpați de mine!”, mi-a răspuns: „De ce vorbiți așa, Domnule Secretar general? Sunt funcționar public de 31 de ani și jumătate, dar n-am lucrat încă așa de bine cu vreunul dintre conducătorii Ministerelor la care am funcționat, cum
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
introdus deci în Legea Învățământului Superior un articol prin care desființa Muzeul Național de Antichități din București, transformându-l într-o anexă a unei catedre universitare, titularul acesteia fiind de drept directorul Muzeului, - socotind că a găsit astfel cea mai fericită soluție pentru a mă scoate din slujbă. Necunoscând anteproiectul, n-am aflat despre această năstrușnică dispoziție decât în ultimul moment, printr-un telefon al prietenului Daicoviciu de la Sibiu. Încercările mele de a obține o audiență, spre a-i arăta Ministrului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
încercat să organizeze mai temeinic pe prizonierii ruși, sub conducerea generalului Vlassov , dar această formulă trebuia adoptată cel mai târziu la începutul anului 1942 și coroborată cu măsuri politice realiste. Nici în ceea ce privește țările aliate, politica germană n-a fost mai fericit inspirată. În România au trădat de la început Mișcarea Legionară, pentru un general ambițios, înconjurat de anti germani și, ceea ce e mai grav, de anti-naționaliști notorii, iar aceștia au sabotat în chip permanent, atât interesele economice, cât și acelea militare ale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
asistenți, lectori, conferențiari), „un sport periculos” și mai ales hazardat, dacă nu au „sponsori”. Seniorii și maturii au mai multe norme, uneori în multe universități (minunate sinecuri de status!), eventual ceva funcții în politică, administrație, firme. Întoarcerile fiilor „rătăcitori”: cazul fericit Ce se întâmplă, de regulă, în condiții de deschidere optimimă a unei facultăți spre fiii „rătăciți” și mult-așteptați: vine proaspătul doctor britanic, american, spaniol, francez. Constată că în cel mai bun caz în primul an primește ore le plata cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
multe instituții simultan, dar sprijină domeniul și universitatea, trag de ei să facă față între cariera universitară și joburi internaționale. Alții trăiesc între două lumi și fac transfer de know-how creând parteneriate universitare și de cercetare. Cazul nefericit al cazului fericit este că ei nu conduc încă universități și facultăți, dar nu neapărat din reaua-intenție a cuiva. Cazul nefericit este cel al fricii băștinașilor față cu Occidentul întrupat de fiii rătăcitori, laolaltă cu anticorpii produși contra acestei frici. Alt caz, nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
adaugă și radioul, iar presa culturală are impact în propriile cercuri, rămânem o țară de politicieni, jurnaliști, afaceriști, cântăreți și fotbaliști. Lecția acestei lecții este lipsa cronică de profesionalism în presă și mai ales în audiovizual. Jurnaliștii vin, în cazuri fericite, din școli de jurnalism și în cazuri ultrafericite, din școlile bune de acest tip. De regulă nu au astfel de școli în trecutul lor. Au părăsit alte zone din cauza decăderii domeniului propriu sau fiindcă nu se descurcau decât slab sau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
proprietarul de la Goești care, între anii 1908-1909, i-a dat scriitorului ospitalitate. Deși probabil nu știa că sub picioare are o străveche vatră strămoșească*, pătruns în liniștea satului moldovenesc de ceea ce se cheamă simțul pământului, Delavrancea a formulat, într-un fericit moment de inspirație, cuvintele lui Ștefan cel Mare despre care toți uităm că de fapt aparțin unui scriitor: „Moldova n-a fost a strămoșilor mei, nu e a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a pus în practică niciuna. Fără un sfanț în buzunar, avea familie și casă; pe toate le-a abandonat ca să doarmă îmbrăcat pe-o masă în atelier. Vitalitatea l-a susținut totuși să trăiască în pielea unui vagabond hăituit, bolnav, fericit doar cu un prieten: rachiul de mere. GENERAȚIE TÂNĂRĂ O ISTORIE GREU DE SUPORTAT Deoarece a avut laturi bune ce nu se mai regăsesc în zilele noastre, nu mă grăbesc să critic sistemul românesc de învățământ de până la revoluție. Cele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
bună mersul trebilor bisericești. Acestui înalt ierarh i-a fost dat, ca în baza noii legi de organizare și unificare bisericească, să lichideze trecutul trist de robie, de aproape un secol și jumătate, al bisericii bucovinene, chezășuindu-i un viitor fericit și în deplină libertate”. Lucrul acesta este întărit și de către alți autori, care au afirmat: „ca bucovinean cunoștea prea bine durerile, necazurile, neajunsurile, trebuințele și cerințele credincioșilor ortodocși și ale slujbașilor bisericii noastre bucovinene și a condus Arhidioceza bucovineană cu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
poporul nostru a urmărit cu grijă boala Î. P. S. Sale făcând rugăciuni pentru însănătoșire. Acum când primejdia s-a trecut, sperăm că bunul Dumnezeu va întoarce totul spre binele sfintei noastre biserici și ni-l va păstra încă mulți și fericiți ani în deplină sănătate”. Pentru refacere, Nectarie a plecat la Baden, revenind la Cernăuți, restabilit, în ianuarie 1935. În primăvara aceluiași an a fost la tratament la București, reîntorcându-se la Cernăuți pe 18 aprilie. În cele câteva săptămâni cât
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
nou. Așteptam mântuire de la cultură. Atunci izbucni războiul mondial. Nu om contra omului, nu individ contra individului, ci popor contra altui popor, biserici contra altor biserici. Nici urmă de iubire! Ura și răutatea serbau orgii. Și panahida de astăzi pentru fericitul patriarh Tichon din Rusia ne aduce aminte de lucrurile acestea [...]. Iubiților! Astăzi am fericirea să vorbesc în această biserică care poartă numele lui Gustav Vasa. Poporul român are un contemporan al lui Gustav Vasa, voievodul Ștefan cel Mare [...]. Noi ortodocșii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]