21,599 matches
-
de la München, Italia a pretins concesiuni din partea Franței. Acestea includea portul liber Djibouti, controlul asupra căii ferate Addis Ababa-Djibouti, participarea italiană la administrarea Canalului Suez, o formă de cooperare franco-italiană în exploatarea Tunisiei și angajamentul Franței că va păstra cultura italiană în Corsica, fără asimilarea culturală a populației locale. Francezii au refuzat cererile, considerând că adevăratele scopuri ale italienilor vizau ocuparea orașelor Nisei, Corsicei, Tunisiei și Djibutiului. Pe 30 noiembrie 1938, ministrul afacerilor externe italina Galeazzo Ciano a vorbit în Camera
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
populației locale. Francezii au refuzat cererile, considerând că adevăratele scopuri ale italienilor vizau ocuparea orașelor Nisei, Corsicei, Tunisiei și Djibutiului. Pe 30 noiembrie 1938, ministrul afacerilor externe italina Galeazzo Ciano a vorbit în Camera deputaților despre „aspirațiile naturale ale poporului italian”. Deputații i-au întâmpinat discursul cu aclamații „Nisa!Corsica! Savoia! Tunisia! Djibuti! Malta!” Mai târziu în cursul aceleiași zile, Mussolini a vorbit membrilor Marelui Consiliu al Fascismului despre „tema a ceea ce el numea scopurile imediate ale "dinamismului fascist"”: Albania, Tunisia
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și Răsăriteană, separate de Sudanul Anglo-Egiptean, trebuiau să fie legate printr-un coridor sigur, iar închisoarea mediteraneană trebuia distrusă. După aceea, Italia putea să mărșăluiască „ori spre Oceanul Indian prin Sudan și Abisinia, ori spre Atlantic prin Africa de Nord Franceză”. Responsabilii militari italieni concepuseră încă din septembrie 1938 planuri pentru invadarea Albaniei. Pe 7 aprilie, trupele italiene au invadat Albania și în doar trei zile au ocupat țara aproape în întregime. Albania a fost cucerită pentru că putea reprezenta acel „spațiu vital” necesar pentru
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
iar închisoarea mediteraneană trebuia distrusă. După aceea, Italia putea să mărșăluiască „ori spre Oceanul Indian prin Sudan și Abisinia, ori spre Atlantic prin Africa de Nord Franceză”. Responsabilii militari italieni concepuseră încă din septembrie 1938 planuri pentru invadarea Albaniei. Pe 7 aprilie, trupele italiene au invadat Albania și în doar trei zile au ocupat țara aproape în întregime. Albania a fost cucerită pentru că putea reprezenta acel „spațiu vital” necesar pentru rezolvarea problemei suprapopulației din peninsulă, dar și pentru că era o bună bază de plecare
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Pactul de Oțel, o alianță militară. Semnarea pactului a reprezentat apogeul relațiilor germano-italiene de până atunci, iar caracterul său agresiv nu a putut fi mascat. Practic, pactul era destinat pentru ducerea unui „război comun împotriva Franței și Britaniei”, deși liderii italieni nu considerau că un asemenea conflict va avea loc în viitorul imediat. În ciuda părerii italienilor, pactul nu făcea referința la nicio perioadă de pace, Germania fiind în plin proces de pregătire a atacului împotriva Poloniei. Pe 1 septembrie 1939, Germania
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
până la sfârșitul lunii aprilie. Pe 26 mai, Mussolini l-a informat pe mareșalii Pietro Badoglio, șeful Marelui Stat Major, și Italo Balbo că are intenția să se alăture Germaniei în războiul împotriva Franței și Regatului Unit. Din acest motiv, negociatorii italieni trebuie să fie gata să se așeze la masa tratativelor după victoria Axei. Cei doi mareșali au încercat fără succes să îl convingă pe Mussolini că decizia sa nu era una înțeleaptă, ținând seama de faptul că armata italiană nu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
negociatorii italieni trebuie să fie gata să se așeze la masa tratativelor după victoria Axei. Cei doi mareșali au încercat fără succes să îl convingă pe Mussolini că decizia sa nu era una înțeleaptă, ținând seama de faptul că armata italiană nu era pregătită de război, diviziile nu erau la capacitate maximă de luptă, trupele nu erau suficient echipate, imperiul era încă nepregătit, iar navele flotei comerciale erau risipite print oceanele lumii. Pe 5 iunie, Mussolini i-a spus lui Badoglio
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mii de morți ca să pot să stau la conferința de pace ca un om care a luptat”. Paul Paillole, în 1940 căpitan al serviciilor de contrainformații franceze, afirmă în memoriile sale că a fost avertizat despre iminența declarației de război italiene încă de pe 6 iunie. Maiorul Navale, un ofițer italian de contrainformații s-a întâlnit cu Paillole la Pont Saint-Louis pentru discutarea unui schimb de spioni. Când francezul i-a refuzat oferta, maiorul italian l-a avertizat că mai au la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de pace ca un om care a luptat”. Paul Paillole, în 1940 căpitan al serviciilor de contrainformații franceze, afirmă în memoriile sale că a fost avertizat despre iminența declarației de război italiene încă de pe 6 iunie. Maiorul Navale, un ofițer italian de contrainformații s-a întâlnit cu Paillole la Pont Saint-Louis pentru discutarea unui schimb de spioni. Când francezul i-a refuzat oferta, maiorul italian l-a avertizat că mai au la dispoziție doar patru zile pentru rezolvarea problemei mai înainte de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fost avertizat despre iminența declarației de război italiene încă de pe 6 iunie. Maiorul Navale, un ofițer italian de contrainformații s-a întâlnit cu Paillole la Pont Saint-Louis pentru discutarea unui schimb de spioni. Când francezul i-a refuzat oferta, maiorul italian l-a avertizat că mai au la dispoziție doar patru zile pentru rezolvarea problemei mai înainte de declararea războiului. Pe 10 iunie, Ciano și-a informat ambasadorii din Londra și Paris că o declarație de război va fi prezentată ambasadorilor britanic
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
prezentată ambasadorilor britanic și francez la Roma la 16:30, ora locală. Când Ciano a prezentat declarația de război ambasadorului francez André François-Poncet, acesta a fost alarmat, în vreme ce britanicul Sir Percy Loraine „nici măcar nu a clipit” (după cum a notat ministrul italian in jurnalul propriu). . Declarația de război intra în vigoare la miezul nopții de 10/11 iunie. Celelalte ambasade ale Italiei au fost informate cu privire la starea de război la scurtă vreme după ora 0. François-Poncet avea să spună despre declarația italiană
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
italian in jurnalul propriu). . Declarația de război intra în vigoare la miezul nopții de 10/11 iunie. Celelalte ambasade ale Italiei au fost informate cu privire la starea de război la scurtă vreme după ora 0. François-Poncet avea să spună despre declarația italiană de război că este un „pumnal înfipt într-un om care este deja căzut, iar președintele american Franklin Delano Roosevelt a remarcat că „mâna care a ținut pumnalul și-a înjunghiat pe la spate vecinul”. François-Poncet și atașatul militar francez la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
plan pentru „ofensiva generală pe frontul din Alpi” ("offensive d'ensemble sur le front des Alpes"). Detașamentul de armată francez a fost prin urmare desfășurat pentru acțiuni ofensive în septembrie 1939. Olry a primit însă ordin să nu atace pozițiile italiene decât dacă francezii erau atacați mai întâi. În decembrie 1939, toate trupele mobile din Alpi au fost mutate de sub comanda lui Orly în nord, pe frontul principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Italia și Franța. Pentru apărarea acestor trecători, francezii construiseră nouă buncăre de artilerie și zece de infanterie. În sectorul fortificat al Alpilor Maritimi, terenul era mai puțin accidentat și era considerată ca cea mai bună cale pentru declanșarea unei invazii italiene. Din acest motiv, pe o distanță de 35 km dintre malul mării și zona montană mai greu accesibilă, francezii construiseră 13 buncăre de artilerie și 12 forturi de infanterie. De-a lungul frontierei, în fața fortificațiilor principale, fuseseră construite poziții întărite
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Aeriană ("Armée de l'Air") pentru un eventual atac al italienilor în Alpi. Aceste unități au format Zona Operațiunilor Aeriene din Alpi ("Zone d'Opérations Aériennes des Alpes", ZOAA), cu cartierul general la aeroportul Valence. Din fericire pentru francezi, serviciile italiene de informații militare "Servizio Informazioni Militari" (SIM) au supraestimat efectivele aeriene aliate din teatrele de operațiuni mediteranean și alpin. De fapt, în zonă se aflau mult mai puține avioane decât estimau italienii, numeroase aparate de zbor fiind retrase pentru ca să facă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de avioane de recunoaștere. Lor li se adăugau 28 de bombardiere, 38 de avioane lansatoare de torpile și 14 avioane de vânătoare ale marinei și 3 avioane de vânătoare și 30 de alte aparate de zbor cantonate în Corsica. Estimările italiene se ridicau la peste 2.000 de avioane franceze pe frontul din Alpi și Mediterana, la care s-ar fi adăugat peste 620 de avioane britanice în Mediterana. SIM a estimat eronat și efectivele franceze din Alpi la 12 divizii
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
intrat în război, sectoarele I și V au trecut sub comanda Corpului XV, sectoarele s II, III și IV sub comanda Corpului II, iar VI, VII, VIII, IX și X sub comanda Corpului I. În perioada interbelică, efectivele forțelor armate italiene au variat foarte mult datorită valurilor de mobilizări și demobilizări. În momentul intrării în război a Italiei, erau mobilizați peste 1.500.000 de oameni. "Regio Esercito" (Armata Regală Italiană) a organizat din acest flux de recruți 73 de divizii
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
sub comanda Corpului I. În perioada interbelică, efectivele forțelor armate italiene au variat foarte mult datorită valurilor de mobilizări și demobilizări. În momentul intrării în război a Italiei, erau mobilizați peste 1.500.000 de oameni. "Regio Esercito" (Armata Regală Italiană) a organizat din acest flux de recruți 73 de divizii. Dintre acestea, doar 19 aveau efectivele complete și erau gata de luptă. Alte 32 de divizii se aflau în diferite etape de pregătire și puteau fi folosite la nevoie în
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de infanterie și patru divizii de vânători de munte, aproximativ 300.000 de oameni în toatal. Aceste divizii ocupaseră poziții defensive, în principal la intrarea în văi, cu artileria poziționată astfel încât să poată lovi ținte din interiorul teritoriului inamic. Unitățile italiene nu erau pregătite să ia cu asalt fortificațiile franceze, iar poziționarea lor în teren nu s-a modificat până în iunie 1940. Trupele italiene erau organizate în două armate - I și IV - aflate sub comanda generalului Umberto di Savoia din cadrul Grupului
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
la intrarea în văi, cu artileria poziționată astfel încât să poată lovi ținte din interiorul teritoriului inamic. Unitățile italiene nu erau pregătite să ia cu asalt fortificațiile franceze, iar poziționarea lor în teren nu s-a modificat până în iunie 1940. Trupele italiene erau organizate în două armate - I și IV - aflate sub comanda generalului Umberto di Savoia din cadrul Grupului de Armată Vest ("Gruppo Armate Ovest"). Armata a 7-a era ținută în rezervă la Torino. Tot în rezervă erau ținute alte zece
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a făcut ca numărul total al tancurilor din zonă să se ridice la aproximativ 200. Divizia "Littorio" fusese dotată cu 70 de tancuri medii noi M11/39 cu puțină vreme înainte de izbucnirea războiului. În ciuda unei superiorități numerice evidente, eficacitatea trupelor italiene era redusă din mai multe motive. De-a lungul deceniului al patrulea, armata italiană elaborase o nouă doctrină militară, cea a războiului de manevră. Noua doctrină prevedea acțiuni rapide de înaintare a forțelor proprii, sprijinite de sprijinul puternic al artileriei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
200. Divizia "Littorio" fusese dotată cu 70 de tancuri medii noi M11/39 cu puțină vreme înainte de izbucnirea războiului. În ciuda unei superiorități numerice evidente, eficacitatea trupelor italiene era redusă din mai multe motive. De-a lungul deceniului al patrulea, armata italiană elaborase o nouă doctrină militară, cea a războiului de manevră. Noua doctrină prevedea acțiuni rapide de înaintare a forțelor proprii, sprijinite de sprijinul puternic al artileriei. Începând cu anul 1938, generalul l Alberto Pariani a inițiat o serie de reforme
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
rapide de înaintare a forțelor proprii, sprijinite de sprijinul puternic al artileriei. Începând cu anul 1938, generalul l Alberto Pariani a inițiat o serie de reforme care au modificat în mod radical organizarea forțelor terestre. Până în anul 1940, toate diviziile italiene fuseseră modificate din formă „triangulară” (cu trei regimente de manevră) în cea „binară” (cu două regimente de manevră). Efectivele diviziilor compuse acum doar din două regimente de manevră scăzuseră la aproximativ 7.000 de militari, mai mici decât efectivele diviziilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
În plus, comandanților forțelor terestre din prima linie le-a fost interzis să comunice direct cu omologii lor din aviație sau marină, ceea ce făcea aproape imposibilă colaborarea inter-arme. Mareșalul Rodolfo Graziani se plânsese de faptul că, în lipsa vehiculelor motorizate, armata italiană avea să fie incapabilă să desfășoare un război mobil, asemănător cu ceea ce prevăzuseră germanii. Italienii aveau probleme și în cazul dotării cu arme și echipamente militare, care erau per total inferioare celor franceze . După începerea invaziei, a fost emisă o
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de corturi. Unitățile de blindate italiene erau dotate în special cu tanchete L3/35, protejate de un blindaj ușor, incapabil să reziste focului mitralierelor grele inamice. Aceste modele erau deja depășite din punct de vedere tehnic în 1940, iar istoricii italieni le descriu unanim ca fiind „nefolositoare”. Conform unui studiu, aproximativ 70% dintre defecțiunile motoarelor tanchetelor erau datorate proastei pregătiri a conductorilor. Probleme asemănătoare existau și în cadrul unităților de artilerie. Din totalul de 7.970 de piese de artilerie, doar 246
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]