20,876 matches
-
alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre care și comandantul Regimentului 3 de tancuri, au reușit să își croiască drum prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre care și comandantul Regimentului 3 de tancuri, au reușit să își croiască drum prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia. Iahtul "Gulzar" a fost eroul unei acțiuni îndrăznețe de salvare de pe 26
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
au reușit să își croiască drum prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia. Iahtul "Gulzar" a fost eroul unei acțiuni îndrăznețe de salvare de pe 26 mai, în timpul căreia a preluat mai multe zeci de militari refugiați pe un dig din portul Calais Cifrele cu privire la pierderile germane - morți și răniți - nu sunt cunoscute, dar este posibil să se fi ridicat la câteva sute de oameni căzuți în cele trei zile de lupte grele. La o zi
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Al-Hasaka. Confruntările între cele două părți sunt rare, dar incidente mai apar ocazional, precum pe 17 ianuarie 2015, când cel puțin opt combatanți YPG au fost uciși și alți patru luați prizonieri, în timp ce forțele guvernamentale au pierdut cel puțin nouă militari, iar alți 25 au fost capturați. Pe 30 ianuarie, cele două tabere au efectuat un schimb de prizonieri. Astfel de incidente s-au semnalat și în mai 2015, când YPG și forțele loiale regimului sirian s-au confruntat timp de
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
jihadiștilor, deoarece aceștia consideră că intrarea în paradis le va fi interzisă dacă sunt uciși de mâna unei femei.. Conform lui Rusen Aytac, responsabil cu departamentul drepturilor omului la Institutul kurd din Paris: În timpul războiului, voluntari occidentali, în general foști militari, bărbați și femei, s-au alăturat YPG pentru a lupta împotriva islamiștilor. Pe 21 octombrie 2014, YPG au lansat pagina de Facebook „Lions Of Rojava” (Leii Rojavei) ca centru de recrutare pentru voluntarii străini. Inițial puțin numeros, numărul acestor voluntari
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
Niš, Šabac, Stepanovičevo și Jošanička Banja. În octombrie 2013, Radioteleviziunea Sârbă a difuzat pe postul public de televiziune documentarul biografic despre Milunka Savić realizat de Slađana Zarić și Ivana Stevens. Muzeul Militar din Belgrad a deschis o expozitie multimedia dedicată militarilor, în lunile septembrie-octombrie 2013. În 28 ianuarie 2014, Milenko Pavlov și-a prezentat și el documentarul „Legiunea de Onoare — Milunka Savić”, a cărui premieră a avut loc la Teatrul „Academia 28” din Belgrad.
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
împreună cu serviciile de transport pentru cherestea și produse agricole a dus la colonizară rapidă a „Marelui Deșert American”. Union Pacific a recrutat muncitori din rândurile veteranilor de război și imigranților irlandezi, în timp ce majoritatea mecanicilor de locomotivă erau și ei foști militari care învățaseră meserie lucrând pe trenuri în Războiul Civil American. Central Pacific Railroad s-a confruntat cu o penurie de forță de muncă în Vestul mai rarefiat populat. Ea a recrutat muncitori cantonezi din Chină, care au lucrat eficient la
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
sau Abd Rabbu Mansur Hadi (în arabă:عبد ربه منصور هادي, născut la 1 septembrie 1945) este un militar și om politic yemenit, devenit președinte al Yemenului la 27 februarie 2012. Între anii 1994-2012 a deținut funcția de vicepreședinte al Yemenului. Promovat general maior în 1991, deține în prezent gradul de mareșal. Între 4 iunie-23 septembrie 2011, în timp ce președintele
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
atacat fortul Niagara. Sir William Johnson a capturat fortul Sf. Frederic, iar locotenentul-colonel Robert Manckton a capturat fortul Breausejour din est, la frontierea dintre Nova Scoția și Acadia. Braddock, cu George Washington drept consilier, a condus un corp 1500 de militari și miliții provinciale într-o expediție din iunie pentru a captura Fort Duquesne. Expediția s-a dovedit a fi dezastruoasă, acesta fiind atacat de soldați francezi și de indienii ce i-au pregătit o ambuscadă. Braddock a ordonat retragerea, dar
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Victor Marie (n. 13 decembrie 1825 la Constantinopol - 1899) a fost un militar otoman și francez care, după ce s-a angajat în Legiunea străină, a fost numit general de divizie în armata Imperiului Otoman și a sfârșit prin a fi pașă de Constantinopol. După copilăria petrecută la Constantinopol, tânărul Nikolaos Vitalidis, fiu al
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
(nume complet Arthur Stanley Gould Lee, n. 31 august 1894 - d. 21 mai 1975) a fost un militar și autor britanic. Și-a început cariera militară în aviație (), în timpul Primului Război Mondial. În această perioadă a fost ridicat la gradul de căpitan, retrăgându-se în 1946 cu gradul de vicemareșal al aerului (). În calitate de autor, Gould Lee a publicat câteva cărți
Arthur Gould Lee () [Corola-website/Science/332127_a_333456]
-
ei vor găsi șansa unei vieți sănătoase, în aer liber”. Nu a fost luată în considerație declanșarea mobilizării până în momentul izbucnirii războiului, fiind preferată recrutarea de voluntari, deși armata regulată ducea lipsă în martie 1937 de aproximativ 60.000 de militari. Recrutările au crescut în perioada 1936-1937 cu 33%, iar în februarie 1938 erau cu 44% mai mari decât în anul anterior. Efectivele planificate nu au fost însă atinse, fiind recrutați doar 34.000, 30% dintre aceștia fiind din rândul șomerilor
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
de pe 1 septembrie 1939, Forța Expediționară Britanică a fost trimisă la jumătea aceleiași luni să ocupe poziții la frontiera franco-belgiană. Amplasarea primului val al BEF s-a închiat pe 11 octombrie 1939, când în Franța fuseseră desfășurați 158.000 de militari. Secretarul de stat pentru apărare Leslie Hore-Belisha avea să dec;are că „158.000 au fost transportați peste Canal în timp de cinci săptămâni de la începutul acestui război. Au fost în medie trei convoaie în fiecare noapte și BEF a
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
urmărise o serie de manevere ale britanicilor în timpul cărora soldații purtau bucăți de țeavă de gaze sau pari din lemn pe post de arme antitanc, iar șoferii purtau steaguri albastre care să reprezinte mașinile în care trebuiau să fie transportați militarii. Este amintit cazul un locotenent își umpluse tocul pistolului cu ziare, pentru că nu avea armă personală, sau a unui artilerist care nu își primise uniforma după patru luni de la încorporare. Cererea presantă de echipamente militare a dus la o creștere
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
două dintre brigăzile diviziei, așa-numita „Arkforce”, au reușit să ajungă în port pentru ca să fie evacuată prin Operațiunea Cycle. Restul diviziei a ajuns pe coasta atlantică la Saint-Valery-en-Caux, dar condițiile meteo nefavorabile și atacul german au împiedicat evacuarea ei. Acești militari au capitulat pe 12 iunie. Brooke a ajuns în Franța pe 13 iunie și a constatat că șansele pentru efectuarea unor operațiuni militare încununate de succes sunt inexistente, în rândul militarilor de sub comanda lui aflându-se cam 100.000 de
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
nefavorabile și atacul german au împiedicat evacuarea ei. Acești militari au capitulat pe 12 iunie. Brooke a ajuns în Franța pe 13 iunie și a constatat că șansele pentru efectuarea unor operațiuni militare încununate de succes sunt inexistente, în rândul militarilor de sub comanda lui aflându-se cam 100.000 de soldați din trupele de logistică, neantrenate pentru luptă. Pe 14 iunie, Brooke l-a convins pe Churchill să evacueze fără întârziere toate trupele britanice din Franța. De pe 15 până pe 25 iunie
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Dunkerque a dus la creșterea moralului britanic și dus la apariția termenului „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației regatului de a-și uni eforturile în momentele de restriște. În timpul acțiunilor de evacuare au fost aduși pe insulă 384.000 de militari britanici. În același timp, BEF a pierdut 12.431 morți (aproximativ o treime dintre aceștia s-au aflat la bordul vasului "Lancastria"). Au fost evacuați 14.070 de răniți, iar 41.030 de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
aici mai departe pe calea ferată până în lagărele de prizonieri din Germani. Marea majoritate a prizonierilor (în general cei cu gradul militar mai mic decât cel de caporal) au lucrat pentru următorii cinci ani în agricultura sau în industria germană. Militarilor care au participat la Bătălia Franței nu li s-a conferit nicio medalie de campanie. Totuși, toți cei care au petrecut 180 de zile în Franța în perioada 3 septembrie 1939 - 9 mai 1940 sau doar o singură zi în
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
a reactivat în august 1939, fiind numit comandant al teatrului de operațiuni din Orient. Situația disperată în care se afla Franța după declanșarea invaziei de către Germania la sfârșitul anului 1940 a dus la schimbarea comandantului suprem francez Maurice Gamelin, un militar neangajat politic, cu Weygand, unul dintre cei mai cunoscuți politicieni de dreapta ai vremii. Prima măsură luată de Weygand după ce s-a reîntors din Siria, pe 17 mai, a fost cea de anulare a contraofensivei ordonate de Gamelin, prin care
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
menținerea speranței că, în scurt timp, vor fi biruitori, canalizându-le gândirea în acest sens”. De la prezentarea activiștilor importanți din conducerea PCR despre care existau indicii că se aflau sub dirijarea directă a serviciilor speciale de informații sovietice la îndoctrinarea militarilor români căzuți prizonieri, de la participanții la Brigăzile Roșii din Spania la înființarea Securității Poporului, în 1948, și la activitatea de propagandă și rolul corupției în evenimentele imediat următoare celui de al Doilea Război Mondial, volumul este o radiografie a unei
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
un aeroport al pazei de coastă. Aici au fost distruse cinci bombardiere ușoare Bristol Blenheim și un avion de vânătoare Spitfire. Pe de altă parte, infrastructura aeroportului a fost puternic afectată de atac. Au fost distruse diverse echipamente și 16 militari de la sol au fost uciși. Echipele de la sol au făcut ca RAF Eastchurch să fie operațional până la ora 16:00. Până la urmă, bombardierele au fost totuși interceptate. KG 2 a pierdut cinci bombardiere Do 17. Alte șase bombardiere au fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
pentru că a ordonat trageri cu muniție reală pentru instuirea servanților tunurilor antitanc de 25 mm. Comandantul diviziei, generalul Lafontaine, considera că mai importante decât instruirea de luptă sunt fortificațiile care, în opinia sa, ar fi compensat slăbiciunile soldaților săi. Moralul militarilor din divizie era scăzut, acestora lipsindu-le atât încrederea în propriile forțe, cât și dorința de luptă. Organizarea Diviziei a 55-a de infanterie era haotică. Cele mai multe unități fuseseră implicate în lucrările de construcție și au fost mutate constant în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și fără nicio experiență militară. Au fost cazuri în care regimentele de infanterie au fost formate din companii provenite din diferite batalioane, din diferite regimente. De exemplu, compania a 6-a din regimentul 295 de infanterie a fost format din militari provenind din comapanii provenind din trei regimente. Asemenea acțiuni au dus la scădrea coeziunii unor unități militare, care fuseseră în momentul mobilizării suficient de puternice. Regimentul 147 de fortificație a fost coloana vertebrală a Regimentului 55 de infanterie și ocupa
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Flak 88mm multirol cu ajutorul căruia s-a reușit scoaterea din luptă a buncărului. Următoarea tentativă de traversare a râului a fost din nou respinsă de focul de mitralieră dintr-o poziție laterală, care nu fusese detectată până atunci. Doar după ce militarii batalionului al 2-lea au reușit să neutralizeze cuibul de mitralieră, regimentul a reușit să traverseze râul. De-a lungul restului zilei, germanii și-au transferat pe celălalt mal unitățile combatante, care au scos din luptă buncărele franceze unul câte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în atingerea obiectivelor. Lafontaine a pierdut ore care aveau să fie decisive pentru succesul misiunii. Francezii au avut posibilitatea să îi respingă pe germani înapoi pe pozițiile de plecare, dar au irosit această șansă datorită proastei coordonări a statelor majore. Militarii Diviziei I Panzer se străduiseră să înainteze cât mai rapid cu putință, iar în timpul deplasării se creaseră blocaje de trafic la ieșirile din Gaulier și Sedan. În plus, soldații germani erau epuizați după ce fuseseră în plină acțiune timp de cinci
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]