21,085 matches
-
și la jalonarea drumurilor. Mulțumită enormelor cantități de date pe care ei au putut să le culeagă (distanțe între orașe, obstacole, poduri, etc.), ei au furnizat baza de lucru a persoanelor însărcinate cu elaborarea hărților. Baza de lucru a cartografilor romani era ruloul, de lungime și lărgime standard și completat în întregime. Acest lucru implica o distorsiune a vederii de ansamblu, perspectiva și scara neexistând așa cum există acum pe hărțile rutiere actuale. Cu toate acestea, călătorul roman putea găsi aici numeroase
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
de pelerinaj la Ierusalim, cum sunt cele ale lui Eusebiu din Cezareea, Eusebiu din Nicomedia sau "Theognis din Niceea". Ele sunt mai târzii (secolul al IV-lea), însă sistemul a rămas același: etapele, distanțele între etape, popasurile. Construirea unui drum roman nu se oprește la sfârșitul șantierului propriu-zis. Un ansamblu de amenajări va permite călătorilor să se deplaseze în cele mai bune condiții posibile. La intervale foarte regulate, pentru a fi ușor reperate în spațiu, inginerii romani ridicau pe marginea "viae
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
popasurile. Construirea unui drum roman nu se oprește la sfârșitul șantierului propriu-zis. Un ansamblu de amenajări va permite călătorilor să se deplaseze în cele mai bune condiții posibile. La intervale foarte regulate, pentru a fi ușor reperate în spațiu, inginerii romani ridicau pe marginea "viae publicae" și "viae vicinales" pietre miliare. Acestea sunt, în general, coloane cilindrice înalte de 2 până la 4 m și cu diametrul de 50 până la 80 cm, cu o bază cubică, totul înfipt în sol, la o
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
2 până la 4 m și cu diametrul de 50 până la 80 cm, cu o bază cubică, totul înfipt în sol, la o adâncime de circa 80 de centimetri. Pietrele milliare nu erau așezate, ca actualele borne kilometrice, la fiecare milă romană. Ele corespundeau mai degrabă panourilor indicatore actuale, pentru indicarea distanțelor și direcțiilor, plasate de obicei la marginea drumurilor. Pe fiecare piatră milliară, la înălțimea ochilor (utilizatorii acestor milliare sunt în căruțe sau călare), se găsesc mai multe inscripții: numele împăratului
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
drumului, titulatura sa (titlurile), originea milliarului (dacă a fost plasat acolo după lucrările de construcție sau după reparații) și distanțele dintre acel loc, unde se afla, și orașele, marile intersecții de drumuri sau frontiere. Aceste distanțe erau exprimate în "mile romane". Mila romană "(milia passuum)" corespundea unui număr de 1.000 de pași (în realitate, pași dubli) de 1,48 m, adică în total 1,480 km. Îngrijindu-se să evite la maximum ocolurile, inginerii romani au elaborat un ansamblu de
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
sa (titlurile), originea milliarului (dacă a fost plasat acolo după lucrările de construcție sau după reparații) și distanțele dintre acel loc, unde se afla, și orașele, marile intersecții de drumuri sau frontiere. Aceste distanțe erau exprimate în "mile romane". Mila romană "(milia passuum)" corespundea unui număr de 1.000 de pași (în realitate, pași dubli) de 1,48 m, adică în total 1,480 km. Îngrijindu-se să evite la maximum ocolurile, inginerii romani au elaborat un ansamblu de amenajări care
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
distanțe erau exprimate în "mile romane". Mila romană "(milia passuum)" corespundea unui număr de 1.000 de pași (în realitate, pași dubli) de 1,48 m, adică în total 1,480 km. Îngrijindu-se să evite la maximum ocolurile, inginerii romani au elaborat un ansamblu de amenajări care permiteau trecerea cursurilor de apă. Drumurile romane treceau deseori cursurile de apă prin vaduri. Aceste zone erau deseori pietruite sau făcute din piatră de zidărie cu var, susținute de dulapi de lemn. Săpăturile
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
1.000 de pași (în realitate, pași dubli) de 1,48 m, adică în total 1,480 km. Îngrijindu-se să evite la maximum ocolurile, inginerii romani au elaborat un ansamblu de amenajări care permiteau trecerea cursurilor de apă. Drumurile romane treceau deseori cursurile de apă prin vaduri. Aceste zone erau deseori pietruite sau făcute din piatră de zidărie cu var, susținute de dulapi de lemn. Săpăturile arheologice au scos la lumină vaduri de mare importanță, făcute din blocuri mari de
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
importanță, făcute din blocuri mari de piatră și un zid de sprijin, cu o parte inferioară, prin care era canalizată apa, și o punte pentru trecători. Aceste vaduri au evoluat, uneori, spre podețe / poduri de lemn sau de piatră. Arhitecții romani au fost maeștri în arta proiectării de poduri, fiind cei mai stimați din categoria lor. Podurile au fost construite din lemn sau piatră, în funcție de nevoile și posibilitățile de aprovizionare sau economice. Podurile de lemn erau sprijinite pe piloni fixați în
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
de lemn erau sprijinite pe piloni fixați în albia râului, sau pe fundații de piatră. Podul construit în întregime în piatră, cu toate acestea, a necesitat construirea de arcade, o tehnică pe care romanii au moștenit-o de la etrusci. Podurile romane au fost atât de bine construite încât multe din ele, nu numai că au supraviețuit, dar sunt încă utilizate. Partea cea mai spectaculoasă a drumurilor romane a fost construcția podurilor de piatră, pe cursurile de apă de lărgime medie. Ele
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
construirea de arcade, o tehnică pe care romanii au moștenit-o de la etrusci. Podurile romane au fost atât de bine construite încât multe din ele, nu numai că au supraviețuit, dar sunt încă utilizate. Partea cea mai spectaculoasă a drumurilor romane a fost construcția podurilor de piatră, pe cursurile de apă de lărgime medie. Ele permiteau continuitatea circulației în orice circumstanță, de exemplu în perioade de umflare a apelor. Adesea, aceste lucrări au traversat secolele și sunt încă folosite în zilele
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
circulației în orice circumstanță, de exemplu în perioade de umflare a apelor. Adesea, aceste lucrări au traversat secolele și sunt încă folosite în zilele noastre sau, după distrugerea lor, "asizele" au servit la construcțiile posterioare. În funcție de lărgimea de trecut, podurile romane puteau avea un arc izolat sau să numere mai multe arce. În acest din urmă caz, stâlpii puteau fi protejați prin pinteni și "avanbecuri", evitându-se, în timpul umflării apelor, ca obiectele plutitoare aduse de apă să se îngrămădească lângă stâlpi
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
care i-ar fi pus în primejdie soliditatea. Pentru limitarea presiunii apelor, în timpul creșterii nivelului acestora, puteau fi amenajate golfulețe dreptunghiulare. Podurile de piatră erau, în general, rezervate axelor majore, în apropierea marilor orașe. Cea mai mare parte a podurilor romane erau construite, în întregime, din lemn, fondate pe stâlpi bătuți pe fundul apei. Uneori, pentru soliditatea podului, stâlpii erau din piatră, însă tablierul podului era din șarpantă de lemn. Un pod spectaculos a fost cel construit de Apollodor din Damasc
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Podul lui Traian; era un pod mixt, cu stâlpi de zidărie de piatră și tablier de șarpantă. Podul de la Trier (Germania) era unul din aceste poduri mixte cu stâlpi de zidărie de piatră și tablier de lemn. Până astăzi, stâlpii romani s-au păstrat, dar tablierul, mai recent, este din piatră cioplită. Pentru trecerea cursurilor de apă mai largi, romanii au conceput poduri plutitoare de vase, "pontoane", având, pe fiecare mal, o parte fixă care se lega, astfel încât stâlpii de ancorare
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
astfel încât stâlpii de ancorare din cursul de apă permiteau o mai bună stabilitate a ansamblului. Pentru transportul călătorilor și mărfurilor, de la un mal la altul, era pe larg utilizat sistemul de bacuri cu plată. În zone de munte, traseele drumurilor romane își abandonează linia dreaptă; numeroase locuri, mai strâmte, au fost săpate chiar în stânci, pe flancul muntelui pentru a permite trecerea. Au fost amenajate uneori în aceste zone foarte mici tunele și, pentru securitate, tabliere pe partea dinspre culme, pentru
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
a permite trecerea. Au fost amenajate uneori în aceste zone foarte mici tunele și, pentru securitate, tabliere pe partea dinspre culme, pentru prevenirea căderilor de pietre și ziduri de susținere care permiteau lărgirea cât de puțin a drumului. Pe drumurile romane, există tunele rutiere de mare lungime, putând atinge câteva sute de metri, sau chiar 1 km, cum sunt cele trei tunele romane din apropiere de Napoli. Pentru confortul echipajelor și călătorilor, administrația romană a instalat stații rutiere de-a lungul
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
prevenirea căderilor de pietre și ziduri de susținere care permiteau lărgirea cât de puțin a drumului. Pe drumurile romane, există tunele rutiere de mare lungime, putând atinge câteva sute de metri, sau chiar 1 km, cum sunt cele trei tunele romane din apropiere de Napoli. Pentru confortul echipajelor și călătorilor, administrația romană a instalat stații rutiere de-a lungul drumurilor, "mutationes" (la singular: "mutatio", în română: „schimb”, „schimb de poștă”) și "mansiones" (la singular: "mansio", în română: „loc de ședere”, „locuință
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
cât de puțin a drumului. Pe drumurile romane, există tunele rutiere de mare lungime, putând atinge câteva sute de metri, sau chiar 1 km, cum sunt cele trei tunele romane din apropiere de Napoli. Pentru confortul echipajelor și călătorilor, administrația romană a instalat stații rutiere de-a lungul drumurilor, "mutationes" (la singular: "mutatio", în română: „schimb”, „schimb de poștă”) și "mansiones" (la singular: "mansio", în română: „loc de ședere”, „locuință”, „reședință”, „han”, „adăpost”). "Mutatio" era o haltă-popas repartizată la fiecare 10
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
pe aceste drumuri era foarte relativă. S-a văzut foarte repede necesitatea construirii unor forturi și tabere militare, în apropierea drumurilor, al căror rol în supravegherea polițienească din Imperiu este de netăgăduit. Unele, cum era cea de la Jublains din Galia romană, erau adevărate fortărețe. În afară de acesta, garnizoana putea fi folosită pentru repararea drumului. În sfârșit, pentru reconfortul spiritual și pentru a se afla sub protecția zeilor tutelari, călătorii găseau, în mod regulat, de-a lungul drumurilor romane, locuri de cult, temple
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
de la Jublains din Galia romană, erau adevărate fortărețe. În afară de acesta, garnizoana putea fi folosită pentru repararea drumului. În sfârșit, pentru reconfortul spiritual și pentru a se afla sub protecția zeilor tutelari, călătorii găseau, în mod regulat, de-a lungul drumurilor romane, locuri de cult, temple sau fanum (în română: „loc consacrat solemn de către pontifice unei divinități”). Ei îi solicitau pe Mercur, zeul comerțului și al călătorilor, pe Diana, protectoarea drumurilor sau divinități locale. Se făceau ofrande monetare sau ex-voto-uri, sacrificii... Mai
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
al călătorilor, pe Diana, protectoarea drumurilor sau divinități locale. Se făceau ofrande monetare sau ex-voto-uri, sacrificii... Mai grandioase și deseori ridicate spre gloria donatorilor, fie ei împărați sau particulari bogați, mausolee și trofee mărturisesc și astăzi despre admirabila arhitectură a romanilor. Cele mai frumoase exemple din Galia romană sunt Trofeul lui August la La Turbie și mausoleul nepoților lui August la Glanum (azi la Saint-Rémy-de-Provence), în realitate un cenotaf. Cucerirea Daciei de către legiunile romane, sub împăratul Traian, a fost ușurată de
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
divinități locale. Se făceau ofrande monetare sau ex-voto-uri, sacrificii... Mai grandioase și deseori ridicate spre gloria donatorilor, fie ei împărați sau particulari bogați, mausolee și trofee mărturisesc și astăzi despre admirabila arhitectură a romanilor. Cele mai frumoase exemple din Galia romană sunt Trofeul lui August la La Turbie și mausoleul nepoților lui August la Glanum (azi la Saint-Rémy-de-Provence), în realitate un cenotaf. Cucerirea Daciei de către legiunile romane, sub împăratul Traian, a fost ușurată de construcția mărețului Pod al lui Traian. Cunoscutul
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
mărturisesc și astăzi despre admirabila arhitectură a romanilor. Cele mai frumoase exemple din Galia romană sunt Trofeul lui August la La Turbie și mausoleul nepoților lui August la Glanum (azi la Saint-Rémy-de-Provence), în realitate un cenotaf. Cucerirea Daciei de către legiunile romane, sub împăratul Traian, a fost ușurată de construcția mărețului Pod al lui Traian. Cunoscutul pod de la Drobeta a fost construit pentru pregătirea celui de-al Doilea Război Dacic. Podul, probabil cel mai mare la acea dată, și pentru multe secole
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Drobeta a fost construit pentru pregătirea celui de-al Doilea Război Dacic. Podul, probabil cel mai mare la acea dată, și pentru multe secole în continuare, a fost proiectat de arhitectul Apollodor din Damasc. Câteva drumuri: Cucerirea Galiei de către legiunile romane a fost în mare măsură ușurată de mulțimea de căi și drumuri, unelte de comunicație cu vocații multiple (strategică, economică, socială sau culturală) între cetățile galilor. Vechile drumuri ale galilor au fost, în mod progresiv, romanizate și, combinate cu noile
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
romanii, cu sprijinul logistic al unui mare număr de soldați, au trasat drumuri, deseori încă vizibile în zilele noastre pe teren sau pe hărțile detaliate. Întrucât documentele antice care au ajuns până la noi nu permit localizarea cu precizie a drumurilor romane, trebuie căutate alte indicii, mai întâi sub picioarele noastre, când circulăm; în zilele noastre, numeroase drumuri romane au fost acoperite de șosele moderne, cum sunt, de exemplu, RN7 (în franceză: "Route nationale 7", iar în română: „Drumul național 7”), din
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]