20,976 matches
-
primii critici independenți ai operelor literare din URSS [și] un pionier al istoriografiei literare sovietice în Occident”. Scriitorul italian Italo Calvino, care a vizitat Colegiul Sarah Lawrence în 1959, l-a numit pe Slonim „cel mai faimos expert în literatura rusă din America”. Filologul Melissa Frazier îl vede ca pe o „fugură incredibil de semnificativă în fenomenul culturii emigrației ruse”. Ea notează: „Slonim a făcut mult mai mult în rezumarea operelor — dar în lumea polarizată a Războiului Rece, chiar și rezumatul
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Italo Calvino, care a vizitat Colegiul Sarah Lawrence în 1959, l-a numit pe Slonim „cel mai faimos expert în literatura rusă din America”. Filologul Melissa Frazier îl vede ca pe o „fugură incredibil de semnificativă în fenomenul culturii emigrației ruse”. Ea notează: „Slonim a făcut mult mai mult în rezumarea operelor — dar în lumea polarizată a Războiului Rece, chiar și rezumatul era extrem de important. [...] El a fost una dintre puținele persoane din Occident care citea ce se scria în Uniunea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a operei lui Aleksandr Pușkin. La sfârșitul anului 1968, el a organizat o campanie de scriere de scrisori în sprijinul scriitorului-disident sovietic Aleksandr Soljenițîn. Eseul său istoric despre "Volya Rossii" a fost publicat în 1972, ca parte a recenziei literaturii ruse din exil realizate de Nikolai Poltorațki. El a îngrijit publicarea volumului "Ultimele poeme" (1973) ale Sofiei Pregel. Slonim a murit în 1976, în stațiunea franceză Beaulieu-sur-Mer. Memoriile sale neterminate, care acoperă perioada până în octombrie 1917, au fost înmânate de către văduva
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
numeroși cineaști, scriitori și actori notabili precum Evgheni Zamiatin, Grigori Kozințev, Iosif Heifeț, Serghei Eisenstein, Serghei Iutkevici, Dmitri Șostakovici, Nikolai Akimov, Iuri Tînianov, Veniamin Kaverin, Viktor Șklovski, scriitorii din cadrul grupului Frații Serapion, precum și multe alte personalități ale culturii sovietice și ruse. Începând din 1934 studioul a fost numit "Lenfilm". În timpul epocii sovietice "Lenfilm" era a doua unitate de producție ca mărime (după Mosfilm) a industriei de film sovietice, care era formată din peste 30 de studiouri de film răspândite pe întreg
Lenfilm () [Corola-website/Science/337676_a_339005]
-
acel film. Jane Fonda și Ava Gardner - au lucrat aici, pe Scena nr. 4. Orlando a fost parțial filmat aici cu Tilda Swinton. Afgan Breakdown a fost turnat aici de Vladimir Bortko, cu Michele Placido, care a interpretat un colonel rus. Până la începutul anilor 1990 au lucrat aici o duzină de scenariști americani celebri, câștigători de Oscar. Până la sfârșitul perioadei sovietice, Lenfilm a produs aproximativ 1.500 de filme. Multe filme clasice au fost produse la Lenfilm, iar unele dintre acestea
Lenfilm () [Corola-website/Science/337676_a_339005]
-
Vladimir Ivanovici Valuțki (în ) () a fost un scenarist sovietic și rus. Artist emerit al RSFS Ruse (1987). Între anii 1964 și 2013 a scris un număr de 60 de scenarii. Vladimir s-a născut în Moscova, RSFS Rusă într-o familie mixtă ruso-poloneză. Tatăl său, Ivan Ivanovici (Janovich) Valuțki, s-a
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
Cernăuți din Ucraina. Principalele localități sunt Hotin și Novodnistrovsk. Teritoriul a făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 a făcut parte din raiaua Hotin a Imperiului Otoman. În 1812 prin Tratatul de la București, raiaua Hotin este anexată de Imperiul Rus și devine unul din cele 10 ținuturi ale guberniei Basarabia (ținutul Hotin- "Хотинский уезд"). În timpul Primului Război Mondial, colțul de nord-est al Ținutului Hotin a fost singura porțiune a Basarabiei, care a fost ocupată temporar de către Austro-Ungaria. După Primul Război Mondial, nordul
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]
-
Irina Viktorovna Pecernikova (în , ) este o actriță de teatru și film sovietică și rusă. A fost distinsă cu titlul de artistă emerită a RSFR Ruse (1988). s-a născut la 2 septembrie 1945, în orașul Groznîi. Tatăl ei era Viktor Fiodorovici Pecernikov (1907-2000), iar mama ei se numea Dolina Liubov Petrovna (1911-1986). S-a
Irina Pecernikova () [Corola-website/Science/337680_a_339009]
-
să cumuleze și voturile electoratului pro-rus în alegerile prezidențiale din această toamnă. Și cu dorința de atragere a formațiunii Frontul Patriotic în păstrarea majorității fragile din parlament. Frontul Patriotic este un partid de factură naționalistă, critic european, tolerant față de influență rusă în Bulgaria", a mai notat jurnalistul. Joc regional periculos " În afara acestui argument solid, Borisov face și un foarte periculos joc regional și continental. Peste 3 săptămâni are loc Summit-ul NATO de la Varșovia, acolo unde aliații decid concret ce măsuri
Radu Tudor dezvăluie culisele unui joc periculos. Veste neplăcută pentru România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101068_a_102360]
-
această ca loc public de busines al investitorului, polițistul fost care are afaceri hoteliere și legea antifumat, zic că nu am făcut altceva decât să-l citez cu maximă dar lucida smerenie pe șeful ei de la PSD Cluj - ministrul Ioan Rus. Așa că marș mă politicieni și membri CNA de căcat degrabă de căcat halitorii că nu v-am văzut indignați când un ministru în funcție a făcut curve toate mamele și golani toți copiii. Firește că este doar o licență tot
Scandal monstru între inițiatoarea legii antifumat și Florin Chilian. CNA și PRO TV, implicate: Să mă sărutați în cur by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101242_a_102534]
-
Vaja Pșavela s-a născut în familia unui clerici din micul sat Chargali, situat în provincia muntoasă Pshavi din estul Georgiei. A absolvit cursurile Seminarului Pedagogic din Gori în 1882, unde a devenit un apropiat al activiștilor populiști georgieni (termenul rus "narodniki"). El a intrat apoi ca student fără bursă la Facultatea de Drept a Universității St. Petersburg (Rusia) în 1883, dar a revenit în Georgia în anul 1884 din cauza constrângerilor financiare. Aici a găsit un post de profesor de limba
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
simțit o dragoste profundă. Peisajele lui sunt pline de mișcare și de conflicte interne. Dicția sa poetică este saturată cu toate bogățiile limbii sale materne și totuși aceasta este o limbă literară impecabil de exactă. Grație traducerilor excelente în limba rusă (realizate de Nikolai Zaboloțki, V. Derjavin, Osip Mandelștam, Boris Pasternak, S. Spasski, Marina Țvetaeva și alții), în limba engleză (de Donald Rayfield, Venera Urushadze, Lela Jgerenaia, Nino Ramishvili și alții), în franceză (de Gaston Bouatchidzé) și în limba germană (de
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
După Tratatul de la Turkmenchay, armenii care trăiau în continuare sub dominație persană au fost încurajați să emigreze în Armenia Rusă, iar 30.000 de armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
433; vilayetul Trapezunt , 47.200; vilayetul Van, 79.998) Pe măsură ce Rusia avansa către frontiera sa de sud, ea a devenit din ce în ce mai implicată în afacerile otomane. Rusia a fost un rol esențial în obținerea independenței României și Serbiei. Rusia și viața rusă i-a atras pe armeni. Mulți armeni au fost educați și au adoptat modul de viață rus. Rusia a fost, de asemenea, o cale a armenilor către Europa. Ea a preluat controlul asupra unei mari părți a armenilor și a
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
ea a devenit din ce în ce mai implicată în afacerile otomane. Rusia a fost un rol esențial în obținerea independenței României și Serbiei. Rusia și viața rusă i-a atras pe armeni. Mulți armeni au fost educați și au adoptat modul de viață rus. Rusia a fost, de asemenea, o cale a armenilor către Europa. Ea a preluat controlul asupra unei mari părți a armenilor și a devenit principala apărătoare a armenilor din Imperiul Otoman. Majoritatea armenilor locuiau în provinciile de la granița Rusiei. Prin
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Adrianopol, Akhalkalak și Akhaltsikhe au fost cedate către Rusia. Acest lucru a determinat un val de emigrare, iar 25.000 de armeni otomani s-au mutat în Armenia Rusă. Armenii au început să se uite tot mai mult spre Imperiul Rus ca ultim garant al securității lor. Mulți armeni din provinciile de est ale Imperiului Otoman, care trăiau sub o amenințarea necontrolată de violență și jaf din partea popoarelor vecine agresive, au salutat avansarea armatei ruse ca eliberatoare a lor. În ianuarie
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Imperiului Otoman, care trăiau sub o amenințarea necontrolată de violență și jaf din partea popoarelor vecine agresive, au salutat avansarea armatei ruse ca eliberatoare a lor. În ianuarie 1878, patriarhul armean de la Constantinopol Nerses al II-lea Varzhapetian a abordat conducerea rusă pentru a primi asigurări că Rusia va introduce dispoziții pentru autoadministrarea armeană în noul tratat de pace. În martie 1878, după încheierea Războiului Ruso-Turc (1877-1878), patriarhul armean de la Constantinopol, Nerses al II-lea Varzhaptian (1874-1884), a transmis către Marile Puteri
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
terenurilor... convertirea forțată a femeilor și a copiilor, incendieri, șantaj pentru plata unor taxe de protecție, viol și crimă". Patriarhul Nerses Varjabedyan i-a convins pe ruși să introducă Articolul 16 al Tratatului de la San Stefano, care stipula că forțele ruse care ocupau provinciile populate cu armeni din estul Imperiului Otoman să se retragă numai după punerea integrală în aplicare a reformelor. Deși nu la fel de explicit, articolul 16 din Tratatul de la San Stefano prevedea: În iunie 1878, Marea Britanie, cu toate acestea
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
a obiectat că Rusia ar deține un prea mare teritoriu otoman și a forțat-o să realizeze noi negocieri ce au avut loc la Congresul de la Berlin. Articolul 16 a fost modificat și estompat, iar toate mențiunile cu privire la staționarea trupelor ruse în provinciile otomane au fost eliminate. În schimb, guvernul otoman trebuia să informeze periodic Marile Puteri cu privire la progresul reformelor. În textul final al Tratatului de la Berlin, el a fost transformat în articolul 61, care prevedea: Adunarea Națională Armeană și patriarhul
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
au reprezentat două de voluntari recrutați din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, organizate pe teritoriul rus în timpul Primului Război Mondial. Sub această denumire se regăsesc 2 entități - separate temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor: În raport cu ceea ce s-a petrecut cu prizonierii etnici români proveniți din armata austro-ungară în alte zone geografice
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
anului 1917, a Declarației de la Darnița. Aceasta a fost cunoscută drept prima declarație de acest tip, care a adus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran. Regimul rezervat de autoritățile ruse prizonierilor etnici români a fost unul foarte greu și discriminatoriu și, deși inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, cei care au susținut-o au fost tratați la început, fie cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
când a fost constituit oficial Corpul Voluntarilor Ardeleni-Bucovineni din Rusia. Deși recrutarea voluntarilor s-a bucurat de o atenție mai mare din partea Guvernului Român în anul 1917 - în contextul inițierii programului de refacere și completare al armatei, din cauza opoziției administrației ruse la eliberarea prizonierilor și a tărăgănării de către oficialii ruși a înrolărilor, abia în luna august 1917 a început înrolarea efectivă și sistematică a respectivilor prizonieri. În total, a fost trimis pentru a se încadra în armata română un efectiv care
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Rusia. Deși recrutarea voluntarilor s-a bucurat de o atenție mai mare din partea Guvernului Român în anul 1917 - în contextul inițierii programului de refacere și completare al armatei, din cauza opoziției administrației ruse la eliberarea prizonierilor și a tărăgănării de către oficialii ruși a înrolărilor, abia în luna august 1917 a început înrolarea efectivă și sistematică a respectivilor prizonieri. În total, a fost trimis pentru a se încadra în armata română un efectiv care a depășit cu puțin 10.000 de oameni, posibilitățile
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
sfârșitul anului 1917, drastic limitate de direcția în care a evoluat Revoluția Rusă. Deși câteva detașamente de voluntari au participat la luptele de pe Frontul din Moldova, constituirea unei mari unități operative a voluntarilor a întârziat până în punctul în care defecțiunea rusă a pus România în cvasiimposibilitatea de a-și mai putea fructifica efortul militar împotriva Puterilor Centrale. Astfel, Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni, constitut cu baza la Hârlău, s-a rezumat la misiuni de pază și de menținere a ordinii periclitate de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
rămăseseră fie au trecut pe ascuns - dacă au putut, în România, fie au fost obligați să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi pedepsiți de către administrația austro-ungară ca „trădători”. Blocați pe teritoriul rus după Pacea de la Brest-Litovsk, în contextul campaniei Aliaților de susținere a partizanilor țarismului și a declanșării Războiului Civil, în perioada 1918-1921 aceștia din urmă au fost implicați, inevitabil, în problemele interne ale Rusiei. Românii au fost astfel siliți să se
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]