20,581 matches
-
exemplu, dieta pe bază de orez), simpatectomia (îndepărtarea chirurgicală a unor părți din sistemul nervos simpatic), și terapia cu substanțe pirogene (injectarea unor substanțe ce cauzau febră, scăzând în mod indirect tensiunea arterială). Primul preparat chimic pentru hipertensiune, tiocianatul de sodiu, a fost folosit în 1900, însă avea multe efecte secundare și nu s-a bucurat de popularitate. După Războiul Mondial II, au fost dezvoltați alți agenți. Cele mai populare și eficiente erau clorura de tetrametilamoniu și derivatele sale hexametoniu, hidralazina
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
adolescenților. Medicamentele, înțepăturile și mușcăturile de insecte cauzează boala cel mai des în rândul adulților. Printre cauzele mai puțin obișnuite se numără factorii fizici, agenții biologici (ca de exemplu, sperma), latexul, schimbările hormonale, aditivii alimentari (ca de exemplu, glutamatul de sodiu și coloranții alimentari) și medicamentele aplicate pe piele (medicamentele topice). De asemenea, exercițiile fizice sau temperatura (prea ridicată sau prea joasă) poate declanșa apariția bolii, provocând eliberarea de către anumite celule tisulare (cunoscute sub denumirea de mastocite) a unor substanțe chimice
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
poate fi găsit în numeroase plante, și în numeroase fructe, precum strugurii și bananele. Acidul tartric este unul din acizii importanți ce se găsesc în vin (în forma L(+)). Este un reducător destul de puternic. Tartratul mixt de potasiu și de sodiu este folosit în prepararea soluției Fehling. Acidul tartric a fost izolat prima dată de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1769. Chiralitatea acidului tartric a fost descoperită în 1832 de Jean Baptiste Biot, care a descoperit că acesta putea roti
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
în 1769. Chiralitatea acidului tartric a fost descoperită în 1832 de Jean Baptiste Biot, care a descoperit că acesta putea roti planul luminii polarizate. Louis Pasteur a continuat cercetările asupra chiralității acidului tartric, cercetând în 1847 forma cristalelor tartratului de sodiu și amoniu. Pasteur a produs primul acid levotartric pur. Acidul tartric este folosit precum aditiv alimentar (E334), antioxidant, regulator de pH și sechestrant. În gravimetrie este folosită o soluție de acid tartric pentru a precipita ionii de calciu, potasiu, magneziu
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
psihice și tentacule pornind din umeri. Apare și în unele versiuni ale jocului video "Final Fantasy", precum și în RPG-ul "Dungeons & Dragons". Coeurl-ul suge potasiu ("id") din trupul victimelor; "vampirul de sare" din episodul Star Trek "The Man Trap" extage sodiu. Se presupune că această carte a influențat seria "Star Trek". La prima vedere, extraterestrul Ixtl pare a fi fost sursa de inspirație pentru filmul "Alien", deși cei implicați în realizarea filmului au negat acest lucru. Totuși, când van Vogt a
Odiseea navei Space Beagle () [Corola-website/Science/321524_a_322853]
-
fost denumit original “Sindromul restaurantului chinezesc” când Kwok a raportat simptome la pacienții care au consumat mâncare chinezească. Kwok a sugerat mai multe posibilități în spatele simptomelor pe care acești subiecți le avuseră incluzând: alcool de la gătitul cu vin, conținutul de sodiu sau condimentarea cu MSG. În ciuda acestor sugestii, atenția s-a îndreptat spre MSG și simptomele care apăreau au fost asociate cu acest aditiv alimentar. Un raport provenit de la Federația Societății Americane pentru Biologie Experimentala (FASEB) alcătuit in 1995 spre folosul
Glutamat monosodic () [Corola-website/Science/321661_a_322990]
-
un al treilea agent sau doi agenți în același timp pot ajuta un procentaj ulterior de 4% din pacienți. Circa 30% din pacienți continuă să aibă crize, în ciuda tratamentului anticonvulsivant. Sunt disponibile mai multe medicamente. Fenitoina, carbamazepina și valproatul de sodiu par a avea efecte și în cazul crizelor focale și în cazul convulsiilor generalizate. Carbamazepina cu eliberare controlată pare să funcțioeze la fel de bine ca cea cu eliberare imediată și s-ar putea să aibă mai puține efecte secundare. În Marea Britanie
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
miniere) și vin în contact cu fundamentul cretacic al bazinului. Acest fundament, acolo unde este frământat și faliat, debitează, în majoritatea cazurilor, ape dulci și ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
la valori de Ca²⁺ = 253 - 257 mg%₀, iar Mg²⁺=108 - 112 mg%₀, conferă apei minerale, utilizată ca apă de masă, un caracter calcic și magnezian. Prezența acestor două elemente în cantități importante oferă apei îmbuteliate calități terapeutice cu totul remarcabile. Sodiul (Na²⁺) și potasiul (K²⁺), sunt și ele elemente regăsite în compoziția chimică a apei îmbuteliate ca apă minerală Biborțeni. Aceste elemente provin din solubilizarea unor minerale preexistente în formațiunile geologice din zona Baraolt (feldspați calcosodici existenți în andezite și piroclastite
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
a apei îmbuteliate ca apă minerală Biborțeni. Aceste elemente provin din solubilizarea unor minerale preexistente în formațiunile geologice din zona Baraolt (feldspați calcosodici existenți în andezite și piroclastite andezitice, piroxeni calcosodici, depozite sedimentare salifere etc), sub formă de bicarbonați de sodiu și potasiu. Dintre aceste elemente doar sodiu fiind dozat la valori de peste 250 mg%₀ conferă acestei ape și un caracter sodic. Potasiul fiind dozat la ponderi mai scăzute, nu intervine în formula chimică a apei analizate. Utilizarea apei minerale Biborțeni
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
Aceste elemente provin din solubilizarea unor minerale preexistente în formațiunile geologice din zona Baraolt (feldspați calcosodici existenți în andezite și piroclastite andezitice, piroxeni calcosodici, depozite sedimentare salifere etc), sub formă de bicarbonați de sodiu și potasiu. Dintre aceste elemente doar sodiu fiind dozat la valori de peste 250 mg%₀ conferă acestei ape și un caracter sodic. Potasiul fiind dozat la ponderi mai scăzute, nu intervine în formula chimică a apei analizate. Utilizarea apei minerale Biborțeni ca apă de masă are efecte benefice
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
procede de creștere și permeabilitate celulară, are acțiune antialergică și antispastică. Importanța potasiului constă în asigurarea osmolarității spațiului celular, participă în biosinteză și creștere în excitabilitatea neuro-musculară (antagonist al calciului), în procesul diuretic, în secreția unor hormoni, în activitatea enzimatică. Sodiul, fiind ionul de reținere al apei participă în echilibrul osmotic și acido-bazic, mai ales în spațiul extracelular. Studiul farmacodinamic al apei îmbuteliate ca apă de masă Biborțeni scoate în evidență faptul că parametrii urmăriți nu suferă modificări semnificative după un
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
Zeoliții sunt un grup de minerale care reprezintă aluminosilicați naturali hidratați de calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu etc. Zeoliții pot fi naturali sau sintetici. Numele de zeolit a fost dat de către mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt în 1756. Denumirea de „zeolit” provine din combinarea cuvintelor grecești „zeo”= a fierbe și „lithios”= piatră, însemnând „piatră
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
decât alți silicați. Zeoliții sunt minerale rare încărcate negativ, proptietate unică în regnul mineral. În natură, zeoliții s-au format prin depunerea cenușii vulcanice în lacuri cu apă sărată. Zeoliții naturali sunt reprezentați prin alumino silicați naturali de calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu și se găsesc în natură mai ales în cavitațile rocilor vulcanice unde s-au format prin contactul lavei cu apa mării. Ei pot fi translucizi, incolori, albi, colorați în nuanțe deschise, culoare datorată impurităților fin dispersate, în
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
mai largi decât cei naturali. În prezent, mai mult de 100 de zeoliți diferiți au fost sintetizați, iar producția anuală a acestora depășește 12.000 de tone. Zeoliții sintetici sunt realizați în mai multe moduri: o tehnică importantă reprezintă amestecarea sodiului, aluminiului și chimicalelor pe bază de silice cu abur pentru a crea un gel. Gelul este lăsat o perioadă, apoi încălzit la cca. 90°C. O altă tehnică folosește caolin care este încălzit într-un cuptor până începe să se
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
lăsat o perioadă, apoi încălzit la cca. 90°C. O altă tehnică folosește caolin care este încălzit într-un cuptor până începe să se topească, apoi refrigerat și măcinat sub formă de pudră. Această pudră este amestecată cu săruri de sodiu și apă care este apoi încălzită. Zeoliții naturali își găsesc utilizarea în domenii extrem de diferite: Zeoliții sintetici pot avea o utilizare pe scară largă ca agenți de schimb ionic, catalizatori și adsorbanți (filtre sau site moleculare) în diverse procese industriale
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
acele resturi pe care organismul nu le poate digera. În momentul în care reziduurile alimentare au ajuns în colon, organismul a absorbit deja toate substanțele nutritive pe care le-a putut absorbi. Ceea ce a mai rămas sunt apa, electroliții precum sodiul și clorul, dar și reziduuri cum ar fi fibre, bacterii și celule moarte rezultate din stratul intern al tractului digestiv. În timpul celor 12-24 de ore în care resturile alimentare trec prin colon, organismul absoarbe aproape toată apa rămasă - aproximativ 1
Cancer de colon () [Corola-website/Science/317378_a_318707]
-
se îndepărtează hainele din zona pătată și se spală pielea cu apă în jet și săpun. Sărurile de litiu atacă centrul nervos; pentru o scurtă perioadă în anii 1640, clorura de litiu a fost folosită ca substituent pentru clorura de sodiu, dar a fost interzisă datorită toxicității sale.
Clorură de litiu () [Corola-website/Science/325987_a_327316]
-
Este ușor solubil în apă. Într-o soluție diluată, bromura de potasiu are gust dulce, într-o soluție mai concentrată are gust amar, iar în cea mai concentrată formă are gust sărat pentru oameni (datorită ionilor de potasiu; bromura de sodiu este numai sărată la toate concentrațiile). Însă, în ultima formă, acesta afectează mucoasa gastrică, cauzând greață și stări de vomă (deși această caracteristică este asemănătoare pentru toate sărurile de potasiu solubile).
Bromură de potasiu () [Corola-website/Science/324952_a_326281]
-
obținută termic, chimic, electric, prin mijloace naturale sau mixt, prin mijloace multiple. O formulă de patinare ușoară, la îndemâna oricărui amator de metaloplastie, este următoarea: se face o soluție din 15 g de clorură de amoniu, 6 g de bicarbonat de sodiu și 1 litru de oțet, încălzit la 90°C. Foaia de tablă de cupru prelucrată se pensulează cu această substanță de 10 ori, după care se pulverizează peste ea un strat subțire de ceară de albine. După câteva ore, lucrarea
Metaloplastie () [Corola-website/Science/327508_a_328837]
-
din vid acestea devin ușor perisabile. Conservarea prin medii chimice Există substanțe chimice, cunoscute ca aditivi alimentari, care ajută la distrugerea microorganismelor și astfel la conservarea alimentelor. Cei mai folosiți aditivi alimentari folosiți în actualitate sunt: acidul acetic, citratul de sodiu, propionatul de calciu, nitriți și nitrați. Aditivii alimentari consumați în exces pot dăuna organismului, de aceea produsele tratate cu aditivi chimici trebuie consumate cu responsabilitate. Conservarea cu ajutorul zahărului Zahărul se folosește pentru conservarea fructelor. Prin aceasta se evită oxidarea fructului
Conservarea alimentelor () [Corola-website/Science/326437_a_327766]
-
toate părțile componente ale grâului se află în această făină (tarata, germeni și endosperm) și nimic nu se pierde în procesul de măcinare al bobului de grâu. Principalii constituenți cunoscuți ai grâului sunt săruri minerale și elemente catalitice — calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, arsenic, grăsime fosforata, amidon, vitaminele A, grupul B, E (în germenii de grâu), K, D, PP, fermenți, diastaze, acizi grași polinesaturați, antioxidanți, pigmenți vegetali, fitohormoni, glicozizi, alcaloizi, taninuri. Grâul conține toți
Grâu întreg () [Corola-website/Science/324318_a_325647]
-
o variație a lungimii de undă cu formula 8. În tehnică, pentru standardizare, este definită dispresia medie și coeficientul de dispersie (pentru caracterizarea unei substanțe): formula 9 formula 10 în care: formula 11 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația galbenă a sodiului de lungime de undă formula 12 = 580 nm; iar formula 13 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația albastră a hidrogenului pentru care formula 14 = 480 nm;; iar formula 15 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația roșie a hidrogenului
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
disoluția azotatului de plumb implică disociația sa în ionii componenți: Azotatul de plumb formează o soluție ușor acidă, cu un pH de 3,0 spre 4,0 într-o soluție de concentrație 20% Când o soluție concentrată de hidroxid de sodiu este adăugată unei soluții de azotat de sodiu se formează azotați bazici, chiar și când este trecut punctul de echivalență. Până la jumătate din punctul de echivalență, predomină cristalohidratul Pb(NO)·Pb(OH), apoi după acest punct este format Pb(NO
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
ionii componenți: Azotatul de plumb formează o soluție ușor acidă, cu un pH de 3,0 spre 4,0 într-o soluție de concentrație 20% Când o soluție concentrată de hidroxid de sodiu este adăugată unei soluții de azotat de sodiu se formează azotați bazici, chiar și când este trecut punctul de echivalență. Până la jumătate din punctul de echivalență, predomină cristalohidratul Pb(NO)·Pb(OH), apoi după acest punct este format Pb(NO)·5Pb(OH). Pb(OH) nu se mai formează
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]