221,754 matches
-
viață, însă Marchizul îl salvează. Se dovedește că un act de trădare comis în trecut de Hunter o trimite pe Door în mâinile lui Croup și Vandemar, așa încât Richard, Marchizul și Hunter rămân să călătorească printr-un labirint uriaș ca să ajungă la Islington, luptându-se cu o fiară căreia îi supraviețuiește doar Richard. În cele din urmă, adevărata față a lui Islington iese la lumină: el dorește să o folosească pe Door și, de asemenea, cheia, pentru a forța deschiderea porților
Nicăieri () [Corola-website/Science/320440_a_321769]
-
Islington, luptându-se cu o fiară căreia îi supraviețuiește doar Richard. În cele din urmă, adevărata față a lui Islington iese la lumină: el dorește să o folosească pe Door și, de asemenea, cheia, pentru a forța deschiderea porților Raiului, ajungând stăpânul tuturor îngerilor drept răzbunare pentru alungarea sa. După ce Richard e torturat de Croup și Vandemar, Door acceptă să deschidă ușa, dar folosește copia cheii, care deschide o ușă nu către Rai, ci către alt loc. Islington, Croup și Vandemar
Nicăieri () [Corola-website/Science/320440_a_321769]
-
dar folosește copia cheii, care deschide o ușă nu către Rai, ci către alt loc. Islington, Croup și Vandemar sunt trași prin poartă înainte ca Door să o închidă, folosind apoi cheia adevărată pentru a-i permite lui Richard să ajungă la suprafața Londrei, unde este recunoscut de ceilalți. Richard este fericit după întoarcerea acasă, dar își dă seama că experiențele prin care a trecut l-au schimbat și că vechea viață și vechii prieteni nu mai înseamnă prea mult pentru
Nicăieri () [Corola-website/Science/320440_a_321769]
-
într-un eseu intitulat "Terry Pratchett: An Appreciation". Ecranizarea cărții a fost planificată cu Terry Gilliam ca regizor. În 2002 Gilliam încă mai spera să realizeze ecranizarea pentru care avea deja scenariul, dar până în 2006 se pare că nu a ajuns nicăieri. Banii pentru proiect întârziau să apară, iar Gilliam a trecut la alte proiecte, filmul fiind șters din IMDB. S-a zvonit că Johnny Depp ar fi trebuit să îl joace pe Crowley, iar Robin Williams pe Aziraphale. Totuși, Neil
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
viziune prezentată ocazional pe blogul său și în câteva povestiri. Terry Pratchett împărtășește o opinie similară, declarând "Diferența dintre atitudinea mea și a lui Neil legată de proiectele filmelor este că el nu crede că se vor finaliza până când nu ajunge să stea în fotoliu, mâncând popcorn, în timp ceu eu nu cred că se vor finaliza." Terry Pratchett a avut și el alte experiențe similare cu Hollywood-ul, dar, de asemenea, ar fi încântat să vadă că filmul este făcut.
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
secolul al IV-lea, biserica a fost dornică să afirme (și prin artă) doctrina consubstanțialității confirmată în Crezul de la Niceea (Symbolum Nicaenum) din 325. Utilizarea imaginilor religioase în general s-a intensificat până la sfârșitul secolului al VII-lea, s-a ajuns până acolo ca, în 695, la urcarea pe tron, împăratul bizantin Iustinian al II-lea să pună imaginea lui Hristos pe monedele sale de aur. Acest lucru a dus la încetarea folosirii monedelor bizantine în lumea islamică. Cu toate acestea
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
și a ajutat la dispariția iconoclasmului. Înainte de secolul al X-lea nu a fost nicio încercare în arta occidentală de reprezentare distinctă, ca figură umană completă, a lui Dumnezeu Tatăl. Totuși, în cele din urmă, în arta occidentală s-a ajuns la o cale pentru a ilustra prezența Tatălui. Acest lucru s-a realizat în jurul secolului al X-lea prin apariția treptată a diferitelor stiluri artistice de reprezentare a Tatălui în formă umană. Se pare că, atunci când artiștii timpurii încercau să
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
și Phyllis, un cuplu de călători în spațiu, găsesc un manuscris închis într-o sticlă și află că în anul 2500 profesorul Antelle a organizat o expediție împreună cu Ulysse Mérou și Arthur Levain pentru explorarea unei stele gigante numită Betelgeuse. Ajungând în apropierea stelei, aceștia observă că în jurul ei gravitează patru planete, dintre care una seamănă foarte mult cu Pământul. Ei au numit-o Soror datorită asemănării. Se hotărăsc să studieze această planetă și ajung la un lac lângă care găsesc
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
explorarea unei stele gigante numită Betelgeuse. Ajungând în apropierea stelei, aceștia observă că în jurul ei gravitează patru planete, dintre care una seamănă foarte mult cu Pământul. Ei au numit-o Soror datorită asemănării. Se hotărăsc să studieze această planetă și ajung la un lac lângă care găsesc urme de pași umani. Pașii aparțineau unei tinere femei ce nu purta haine și nici nu se rușina de acest lucru. Tânăra, ce va fi botezată Nova, nu știe să vorbească, nici să zâmbească
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
prieteni cu Cornelius, au reparat nava. Ulysse își ia la revedere de la Zira și Cornelius și fuge nevăzut cu familia din oraș. Nava decolează, iar Nova nu este speriată. În sfârșit, după 700 de ani de absență (pe Pământ), Ulysse ajunge pe planeta lui, mai exact într-un aeroport din Paris. Familia vede ceva incredibil la sosire, maimuțele conduceau acum Pământul. Jinn și Phyllis termină de citit manuscrisul. Cei doi se dovedesc a fi maimuțe și nu cred povestea spusă de
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
80 de locuințe și a fost descoperită de cercetătorul James Mellaart în anul 1963 în urma unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de aproximativ 6.200 î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al VI-lea î.e.n. la reprezentări care fac diferența între o reprezentare „mitică” și una „științifică” . Primele reprezentări conștiente, primele semne de cultură cartografică organizată sunt atribuite de Giorgio Colli perioadei sec. al
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
îi poartă numele, consideră că forma rotundă era naturală pentru oamenii din timpurile respective, deoarece ei cunoșteau o mică parte din suprafața terestră. Ne putem imagina că Anaximandru, pornind din punctul central Delfi și măsurând distanțe în toate direcțiile a ajuns în final la acea formă circulară. Ideea sfericității Pământului a fost susținută de către Pitagora și Herodot și a fost dovedită de către Aristotel (secolul al IV-lea î.e.n.) și Eratostene (secolul al III-lea î.e.n.) prin executarea unor măsurători asupra arcului
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat (în sens cartografic). Mai mult decât atât, hărțile romane pierd proiecția cartografică (baza matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri, care a ajuns în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana (după numele descoperitorului său C. Peutinger). Păstrată la Biblioteca Națională a Austriei din Viena, această hartă (de 6,75 × 0,34m), este realizată pe pergament și ne prezintă lumea cunoscută
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
menționăm mapamondul lui Martin Behaim, primul care reprezintă Pământul sub formă de sferă (1492) după concesii ce au durat aproape 30 de ani, timp în care a fost demonstrată sfericitatea Pământului (circumnavigațiile lui Magellan, 1519-1521). Hărțile de tip TO au ajuns în sec. al XIII-lea într-un impas, deoarece nu se pretau prelucrării instrumentale (măsurătorilor). Cu toate acestea, considerăm că ele au avut un aport considerabil în dezvoltarea cunoștințelor geografice ale epocii. În general, hărțile TO, asemeni hărților antice, aveau
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
emoțional, calitate a somnului și bunăstare în general". "Sociologii au fost de mult timp preocupați de modul de construire al unei "bune societăți" ("Altruism, moralitate și [[solidaritate]] socială" Asociația Americană de Sociologie.). Structura societăților noastre și modul în care indivizii ajung să expună acțiuni caritabil filantropice și altele prosocial altruiste pentru binele comun, este un subiect intens cercetat în domeniu. Asociația Americană de Sociologie (AȘA) recunoaște [[Sociologie publică|sociologia publică]] spunând că "politica intrinseca științifică și relevanță publică a acestui domeniu
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
deoarece soția lui îi făcea sex oral prietenului lui, Robbie, care conducea mașina. Încă dinainte de a afla de moartea lui Robbie, lui Shadow i se oferise în mod repetat postul de bodyguard de către un anume domn Wednesday. Shadow acceptă oferta, ajungând să călătorească prin America pentru a întâlni colegii și cunoștințele dl-ui Wednesday. Treptat se revelează faptul că Wednesday este incarnarea lui Odin (numele "Wednesday" derivă din "Odin's (Woden's) day" - ziua lui Odin), care recrutează manifestări americane ale vechilor
Zei americani () [Corola-website/Science/320449_a_321778]
-
Peștera Neagră" și "Peștera de la Zăpodie", rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1 km (locul 7 în România), fiind cunoscută în prezent sub denumirea de "". Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite, sifoane. Este o peșteră foarte greu accesibilă. Se poate ajunge la Peștera de la Zăpodie din Padiș (6 km) urmând marcajul bandă roșie pe Valea Cetăților până în Poiana Bălăleasa. De aici pe traseul bandă galbenă și punct roșu, pe marginea Gropii de la Bârsa se ajunge la Ghețarul de la Bârsa. Din acest
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
peșteră foarte greu accesibilă. Se poate ajunge la Peștera de la Zăpodie din Padiș (6 km) urmând marcajul bandă roșie pe Valea Cetăților până în Poiana Bălăleasa. De aici pe traseul bandă galbenă și punct roșu, pe marginea Gropii de la Bârsa se ajunge la Ghețarul de la Bârsa. Din acest loc urmând marcajul punct galben se ajunge la Peștera de la Zăpodie. Intrarea este foarte aproape de punctul în care Pârâul Zăpodiei se pierde la baza unui perete de 20 m înălțime. Zona de la intrarea în
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
6 km) urmând marcajul bandă roșie pe Valea Cetăților până în Poiana Bălăleasa. De aici pe traseul bandă galbenă și punct roșu, pe marginea Gropii de la Bârsa se ajunge la Ghețarul de la Bârsa. Din acest loc urmând marcajul punct galben se ajunge la Peștera de la Zăpodie. Intrarea este foarte aproape de punctul în care Pârâul Zăpodiei se pierde la baza unui perete de 20 m înălțime. Zona de la intrarea în Peștera de la Zăpodie, pe o lungime de 78 m, a a fost cartată
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
în anul 1952 de catre I. Viehmann si M. Bleahu. Clubul Z Oradea preia explorarile în 1973. O echipă condusă de Liviu Valenaș descoperă continuarea peșterii, explorează și cartează aproape 10 km de galerii. Prin joncțiunea cu Peștera Neagră lungimea totală ajunge la 12 048 m. Peștera de la Zăpodie drenează în subteran întreaga apă din Gropa de la Bârsa. Cursul Sudic, care vine din Peștera Neagră, drenează bazinul închis Ștevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Bârsa, ca și rețeaua de doline din jurul
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
află la altitudinea de 1090 m. Este o intrare largă, de 8 pe 4 m, prin care se intră în peștera ce are o vastă rețea subterană de peste 7 km, în care curg două râuri subterane. Împreună cu Peștera Neagră ea ajunge la lungimea de 12048 m, cu care se situează printre primele peșteri ca lungime din România. Pe primii 200 m ai Galeriei de acces alternează locuri strâmte cu săli circulare sau săritori de pâna la 6 m înălțime. Prima sală
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
începe cu o introducere murmurata și cu un interludiu vorbit, în care Gâgă spune numele unor oamenilor celebri ale căror vieți s-au încheiat într-un mod tragic. Cântecul a primit laude din partea criticilor de specialitate. Acesta a reușit să ajungă în clasamentele UK Singles Chart și Bubbling Under Hoț 100 Singles, s-a clasat în top treizeci în Australia și top zece Slovacia, Ungaria și Cehia. Cântăreața a interpretat „Dance în the Dark” că și cântec de deschidere al turneului
Dance in the Dark () [Corola-website/Science/320456_a_321785]
-
fost lansat la radio-urile australiene, s-a mutat pe locul patruzeci și trei și, mai apoi, a ocupat locul douăzeci și patru în următoarele săptămâni. În Franța, piesa s-a clasat pe locul patruzeci în French Digital Singles Chart și a ajuns mai tarziu pe locul treizeci. „Dance în the Dark” a debutat în topul Bubbling Under Hoț 100 Singles pe locul douăzeci și doi și în Hoț Dance/Electronic Digital Songs pe locul nouă, la 9 octombrie 2010. Până în septembrie 2010
Dance in the Dark () [Corola-website/Science/320456_a_321785]
-
Brune") iar în 1937 membru al partidului NSDAP (Partidul Național Socialist German) și va primi o bursă. Fără să fie un nazist convins, însă sub influența Partidului Național Socialist German, s-a înrolat ca voluntar în armată, iar în 1946 ajunge în prinzioner de război. În perioada următoare după ce va fi informat despre politica nazistă, se va distanța de vederile radicale. În 1948 va preda ca profesor la Universitatea din Hamburg, iar în 1973 este numit profesor universitar emerit, fiind considerat
Fritz Fischer (istoric) () [Corola-website/Science/320464_a_321793]
-
unchiul soției sale Louise, a dus la o rearanjare a ducatelor. În acel moment Ernest era în proces de divorț cu Louise și din această cauză celelalte ramuri au obiectat ca el să primească Gotha. La 12 noiembrie 1826 au ajuns la un compromis: Ernest a primit Gotha și a cedat Saalfeld către Saxa-Meiningen. Astfel a el a devenit . La 3 iulie 1817, la Gotha, Ernest s-a căsătorit cu Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Împreună au avut doi copii: Căsănicia a
Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320463_a_321792]