20,823 matches
-
de la World Association of Newspapers în aprilie 2009, analistul Gregory Walton a arătat că în afara guvernului chinez, gruparea Honker din această țară ar putea fi și ea răspunzătoare pentru crearea malware-ului. Deși Gregory a descris gruparea Honker ca fiind „o confederație independentă de tineri chinezi patrioți care doresc să-și apere țara de ceea ce ei percep a fi amenințări la adresa mândriei naționale” și care „au capabilități de a lansa atacuri sofisticate”, el a declarat și că gruparea a avut relații de
GhostNet () [Corola-website/Science/315335_a_316664]
-
comunicare între generații. Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României și Majestatea Sa Regele Mihai I au înființat biroul din Elveția al Fundației în august 1990. Astăzi, rolul principal al biroului din Geneva, o instituție de interes public plasată sub supervizarea Confederației Elvețiene, este de a mobiliza fonduri și de a dezvolta parteneriate pentru sprijinirea proiectelor implementate de către biroul din București al Fundației. Împreună cu comitetul Asociației Prietenilor Principesei Margareta a României ( Elveția), un grup de suport creat în 1999, biroul organizează evenimente
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
a spus lui Tuco chiar înainte să moară unde este cimitirul, iar lui Joe unde era ascunsă cutia. Cei trei aventurieri complet diferiți pleacă într-o călătorie imposibilă pentru găsirea comorii. Uneori se deghizează în yanchei, alteori în soldați ai Confederației. Comoara devine motiv de vrajba între cei trei, adeverindu-se încă o dată zicală că banii sunt ochii dracului.
Cel bun, cel rău, cel urât () [Corola-website/Science/317330_a_318659]
-
datoriile mari ale Coburg. Ducatul de Saxa-Coburg și Gotha a primit la 3 mai 1852 o constituție națională, care a preluat părți substanțiale din drepturile fundamentale din Constituția Adunării Naționale de la Frankfurt. S-a alăturat astfel Zollverein german în 1834, Confederației Germane de Nord în 1866 și Imperiului German în 1871. Ernest I a murit în 1844. Fiul său cel mare și succesor, Ernest al II-lea, a domnit până la moartea sa în 1893. Pentru că a murit fără copii, tronul celor
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
din lume; proiectat de mareșalul Vauban, era poreclit "Gibraltarul Nordului". De la Congresul de la Viena din 1815, Marele Ducat al Luxemburgului fusese în uniune personală cu Regatul Țărilor de Jos. Într-o concesie făcută Prusiei, Luxemburgul urma să fie membru al Confederației Germane, și câteva mii de soldați prusaci aveau să fie staționați acolo. Revoluția Belgiană dusese la împărțirea Luxemburgului în două, și a amenințat controlul olandez asupra restului teritoriului. Ca urmare, regele Willem I a înglobat Luxemburgul în uniunea vamală germană
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
vamală germană, Zollverein, pentru a dilua influența economică și culturală franceză și belgiană în Luxemburg. Al Doilea Război al Schleswigului exacerbase tensiunile naționaliste în Germania și, în decursul lui 1865, era clar că Prusia dorește să conteste poziția Austriei în cadrul Confederației Germane. Deși putea controla echilibrul puterii între cele două, Napoleon al III-lea a păstrat neutralitate Franței; împăratul francez (ca și majoritatea Europei) se aștepta la o victorie austriacă, dar nu putea interveni de partea Austriei, nedorind să pună în
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
din Bavaria și a zdrobit armata austriacă a lui Benedek la Königgrätz, obligând Austria să vină la masa negocierilor. Napoleon al III-lea s-a oferit să medieze și rezultatul a fost tratatul de la Praga, prin care s-a dizolvat Confederația Germană și s-a înființat în locul ei o organizație dominată de Prusia, Confederația Germană de Nord. Presupunând că Bismarck își va onora partea sa din înțelegere, guvernul francez i-a oferit lui Willem al III-lea al Țărilor de Jos
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
Austria să vină la masa negocierilor. Napoleon al III-lea s-a oferit să medieze și rezultatul a fost tratatul de la Praga, prin care s-a dizolvat Confederația Germană și s-a înființat în locul ei o organizație dominată de Prusia, Confederația Germană de Nord. Presupunând că Bismarck își va onora partea sa din înțelegere, guvernul francez i-a oferit lui Willem al III-lea al Țărilor de Jos de guldeni pentru posesiunea sa personală asupra Luxemburgului. Din cauza problemelor financiare serioase, Willem
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
slăbit Belgia, aliatul său strategic de pe continent. Toate Marile Puteri au fost invitate la Londra pentru a ajunge la un acord ce ar fi evitat războiul. Cum era clar că nicio putere nu va accepta anexarea Luxemburgului de către Franța sau Confederația Germană de Nord, negocierile s-au concentrat pe termenii neutralității Luxemburgului. Rezultatul a fost o victorie strategică a lui Bismarck: deși Prusia urma să-și retragă armata din orașul Luxemburg, ducatul Luxemburgului urma să rămână în "Zollverein".
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
a peste 24 km de structuri subterane și a 40.000 m² de cazemate, baterii, cazărmi etc. Mai mult, garnizoana prusacă, aflată în Luxemburg de la Congresul de la Viena din 1815, urma să fie retrasă. Războiul Austro-Prusac a dus la prăbușirea Confederației Germane. Două foste membre ale acesteia, Marele Ducat al Luxemburgului și Ducatul Limburgului, erau posesiuni ale regelui Țărilor de Jos. Pentru clarificarea acestei poziții în urma dispariției Confederației, tratatul de la Londra a afirmat sfârșitul confederației și a decis ca Luxemburg și
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
Viena din 1815, urma să fie retrasă. Războiul Austro-Prusac a dus la prăbușirea Confederației Germane. Două foste membre ale acesteia, Marele Ducat al Luxemburgului și Ducatul Limburgului, erau posesiuni ale regelui Țărilor de Jos. Pentru clarificarea acestei poziții în urma dispariției Confederației, tratatul de la Londra a afirmat sfârșitul confederației și a decis ca Luxemburg și Limburg să devină „părți integrante ale Regatului Țărilor de Jos”. Luxemburg urma să se realăture nou-reînființatei uniuni vamale germane, "Zollverein", în care avea să rămână până la 1
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
Războiul Austro-Prusac a dus la prăbușirea Confederației Germane. Două foste membre ale acesteia, Marele Ducat al Luxemburgului și Ducatul Limburgului, erau posesiuni ale regelui Țărilor de Jos. Pentru clarificarea acestei poziții în urma dispariției Confederației, tratatul de la Londra a afirmat sfârșitul confederației și a decis ca Luxemburg și Limburg să devină „părți integrante ale Regatului Țărilor de Jos”. Luxemburg urma să se realăture nou-reînființatei uniuni vamale germane, "Zollverein", în care avea să rămână până la 1 ianuarie 1919. Tratatul a fost semnat de
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
Parlamentare a OSCE, Petros Efthymiou, iar pe 27 mai 2011 cu Josep Casadevall, președintele secției a treia a CEDO. Vladimir Plahotniuc a făcut parte din Adunarea Interparlamentară a Țărilor Membre CSI, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Grupul de prietenie cu Confederația Elvețiană, Grupul de prietenie cu Republica Elenă și Grupul de prietenie cu Republica Ungară. Vladimir Plahotniuc susține că ""Moldova are un singur vector extern și acesta este vectorul european. Iar acest adevăr trebuie spus cu fruntea sus în orice vizită
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
între aceste două niveluri de cooperare. Confederalismul reprezintă un sistem de organizare în care mai multe state își mențin identitatea și suveranitatea națională, dar conferă puteri clar precizate unei autorități centrale, din motive legate de securitate, eficiență. La rândul ei confederația reprezintă o asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat și rezervat numai anumitor domenii. Baza legală a unei confederații o reprezintă existența unui tratat între statele membre, încheiat conform normelor internaționale
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
unei autorități centrale, din motive legate de securitate, eficiență. La rândul ei confederația reprezintă o asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat și rezervat numai anumitor domenii. Baza legală a unei confederații o reprezintă existența unui tratat între statele membre, încheiat conform normelor internaționale. Un asemenea tratat nu intră în contradicție cu prezența constituțiilor proprii în fiecare dintre statele membre, iar modificarea lui necesită aprobare fiecărui stat membru, prin decizie unanimă. Federalismul
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
sale nu necesită aprobarea în unanimitate de către statele membre, ci doar îndeplinirea unei majorități. Originalitatea structurii Uniunii Europene face dificilă încadrarea sa într-o formă de organizare exactă. Prin urmare, la nivelul construcției europene pot fi identificate atât caracteristici ale confederației, cât și ale federației: Atributele de confederație ale Uniunii: cetățenii statelor membre nu sunt direct legați de instituțiile europene, excepție făcând Parlamentul European, ci de guvernele naționale, instituțiile cheie ale Uniunii Europene sunt învestite cu autoritate, nu de către cetățenii statelor
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
statele membre, ci doar îndeplinirea unei majorități. Originalitatea structurii Uniunii Europene face dificilă încadrarea sa într-o formă de organizare exactă. Prin urmare, la nivelul construcției europene pot fi identificate atât caracteristici ale confederației, cât și ale federației: Atributele de confederație ale Uniunii: cetățenii statelor membre nu sunt direct legați de instituțiile europene, excepție făcând Parlamentul European, ci de guvernele naționale, instituțiile cheie ale Uniunii Europene sunt învestite cu autoritate, nu de către cetățenii statelor membre, ci de către liderii și guvernele statelor
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
fiind ales de două ori în funcția de președinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, și, în cele din urmă, guvernator al statului Texas. El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederație atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, și a demisionat din funcția de guvernator. Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii. El s-a retras la Huntsville
Sam Houston () [Corola-website/Science/321353_a_322682]
-
viață mai civilizată în noua zonă (în regiunea Campania) și au devenit mai puțin războinici și mai prost echipați pentru a face față fraților samniți din munți. La mijlocul secolului al IV-lea î.Hr., grupul cel mai puternic din munți, o confederație de samniți, a năvălit în vale asupra precursorilor lor mai civilizați din Campania. Mai la est și sud, lucanii și bruttii erau presați de coloniile grecești din Magna Graecia. Războinicii, păstori samniți de pe înălțimile din apropiere, intenționau să utilizeze pajiștile
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
Jouhaux a redevenit secretar al CGT, dar a trebuit să-și împartă puterea cu comunistul Benoît Frachon. În fața presiunilor comuniștilor asupra CGT, a fost obligat să demisioneze în 1947, înființând CGT-FO împreună cu Robert Bothereau și cu militanții necomuniști ai vechii confederații. El a devenit vicepreședinte al Confederației Internaționale a Sindicatelor Libere și delegat la ONU. Constituția celei de a Patra Republici din 27 octombrie 1946 a dat Consiliului Economic un statut constituțional pe care îl ceruse din 1918 (acesta a devenit
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
dar a trebuit să-și împartă puterea cu comunistul Benoît Frachon. În fața presiunilor comuniștilor asupra CGT, a fost obligat să demisioneze în 1947, înființând CGT-FO împreună cu Robert Bothereau și cu militanții necomuniști ai vechii confederații. El a devenit vicepreședinte al Confederației Internaționale a Sindicatelor Libere și delegat la ONU. Constituția celei de a Patra Republici din 27 octombrie 1946 a dat Consiliului Economic un statut constituțional pe care îl ceruse din 1918 (acesta a devenit astăzi Consiliul Economic și Social). Jouhaux
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
a fost un stat german înființat în 1805 și care a existat până în 1918. În anul 1806 regatul a devenit membru al Confederației Rinului, entitate înființată de Napoleon I pentru a înlocui vechiul Imperiu Romano-German. a făcut parte din Confederația Rinului până în 1813, an când a întors armele împotriva Franței. A fost apoi un stat de sine stătător până în 1871, anul înființării Imperiului
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
a fost un stat german înființat în 1805 și care a existat până în 1918. În anul 1806 regatul a devenit membru al Confederației Rinului, entitate înființată de Napoleon I pentru a înlocui vechiul Imperiu Romano-German. a făcut parte din Confederația Rinului până în 1813, an când a întors armele împotriva Franței. A fost apoi un stat de sine stătător până în 1871, anul înființării Imperiului German, din care va face parte până la căderea acestuia în 1918. După primul război mondial Bavaria și-
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
Bavaria devine astfel o mare putere germană, alături de Prusia și de Austria. Pentru întărirea relațiilor cu Franța, în ianuarie 1806, Prințesa Augusta de Bavaria se căsătorește cu fiul vitreg al lui Napoleon, Eugène de Beauharnais, vicerege al Italiei. În cadrul nou-createi Confederații a Rinului, Bavaria ocupă poziția dominantă, angajându-se să ofere Marii Armate nu mai puțin de 30 000 de oameni, dintr-un total de 63 000 câți se angaja să pună la dispoziției Confederația în caz de război. Bavaria participă
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
Beauharnais, vicerege al Italiei. În cadrul nou-createi Confederații a Rinului, Bavaria ocupă poziția dominantă, angajându-se să ofere Marii Armate nu mai puțin de 30 000 de oameni, dintr-un total de 63 000 câți se angaja să pună la dispoziției Confederația în caz de război. Bavaria participă astfel la Războiul celei de-a Cincea Coaliții, alături de Franța și primește teritorii suplimentare, Salzburg, Berchtesgaden, Innviertel, jumătate din Hausrückviertel și Bayreuth, prin Tratatul de pace de la Schönbrunn. Trebuie însă să cedeze Italiei Adigele
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]