22,856 matches
-
și fuziunea înfăptuită între graiurile de la nord și cele de la sud de Dunăre.50 La noi (în limbă română), elementul esențial a fost "unitatea organică a vorbirii populare" (S. Pușcariu), lipsită de influența centrelor urbane care rețin elementele particulare și separă dialectele. Starea aceasta de înapoiere culturală a menținut unitatea limbii. Din acest punct de vedere istoric, sunt de reținut concluziile studiilor lui D. Onciul, iar sub aspect lingvistic, cele ale lui Al. Philippide, revăzute și adăugite în sinteza lui Sextil
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o criză acută datorită luptelor pentru succesiune la tron și revoltei anticreștine din anii 1046 și 1060-1063. De aceea, voievodatul Transilvaniei s-a separat de regat astfel că, în 1068, este amintit la Alba Iulia, ducele Gyula IV, care organizează o incursiune în Ungaria. Regele Solomon, împreună cu principii Geza și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la Chiraleș, se dă lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țărilor creștine vecine, ci a fost de-a dreptul providențială: pe când luptele de-aici erau în plină desfășurare și în defavoarea creștinilor, pe neașteptate, la 11 decembrie 1241, marele han Ogodai a murit în reședința sa de la Karakorum. Distanța uriașă ce separa Mongolia de Ungaria și intemperiile vremii de iarnă au făcut ca vestea morții hanului mongol să ajungă la cunoștința lui Batu după două luni. Problema succesiunii la conducerea uriașului imperiu mongol era fundamentală, încât principii din familia lui Gingis-han, angajați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, să fragmenteze autonomiile politice românești: ea a rupt Țara Oltului (Făgărașului) de voievodatul lui Seneslau, iar Țara Hațegului de voievodatul lui Litovoi. Această tendință se constată și la sud de Carpați, cele două voievodate autonome ale românilor au fost separate, ca statut, de alte cnezate și voievodate ale acestora, în timp ce episcopiile românilor din nou înființata dioceză a cumanilor erau suprimate, iar Țara Severinului era subordonată structurilor ecleziastice ale regatului ungar. Regele Bela IV (1235-1270) se intitula acum, ca și înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Chilia. În concluzie, erau două zone de influență politică, consecința zonelor de influență economică: cea ungurească în Țara Românească și cea poloneză în Moldova. Această realitate politică, suprapusă peste cea economică și geografică, explică rațiunea existenței a două state românești separate în evul mediu.2 Întemeierea statelor medievale românești A doua jumătate a secolului al XIII-lea are drept caracteristică unificarea formațiunilor politice din spațiul extracarpatic. Izvoarele scrise din prima jumătate a secolului, așa cum am văzut mai sus, îndeosebi Diploma ioaniților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luase ființă cam în același an. Primul obiectiv al conducerii acesteia fusese înlăturarea dominației culturale și politice a grecilor. Avuseseră loc și o serie de revolte locale. Poziția bulgară a fost întărită în 1870, cînd a fost înființată o Exarhie separată de Patriarhia controlată de greci ca să reprezinte interesele religioase ale bulgarilor. A urmat o luptă înverșunată între cele două organizații ecleziastice pentru atragerea cît mai multor membri. Cea mai importantă răscoală bulgară a izbucnit în 1876, centrul ei fiind în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Imperiul Otoman să fie de acord cu ocuparea de către ea a Ciprului. Pe lîngă aceasta, înfrîngerea otomanilor și termenii aranjamentului i-au forțat pe albanezi să se organizeze și să examineze relațiile lor cu Imperiul Otoman. În majoritate musulmani și separați de celelalte popoare balcanice prin originea lor etnică și prin limbă, albanezii luptaseră pînă atunci pentru autonomie locală, dar, cel puțin în perioada modernă, nu sfidaseră în mod serios suveranitatea otomană. Atunci cînd congresul a atribuit Muntenegrului ținuturi locuite de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fie întemnițați. În 1884, Milan le-a dat înapoi progresiștilor puterea. Următoarea criză majoră a afectat politica externă. Deși Bulgaria Mare de la San Stefano fusese divizată, iar relațiile lui Milan cu Alexandru de Battenberg erau bune, cele două guverne erau separate de foarte multe resentimente. Prima dispută a fost declanșată de chestiunile legate de granițe. Atunci cînd rîul Timoc, care constituia o parte a graniței lor comune, și-a mutat cursul, au izbucnit neînțelegeri între cele două țări în privința teritoriului implicat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și pe bună dreptate. Lipsită de oameni de talia lui Trikoupis, țara nu avea o direcție fermă, partidele venind pur și simplu la putere pe rînd. Reprezentantul britanic din Comisia Financiară Internațională comenta astfel atmosfera: "Nici o diferență de principii nu separă un partid de altul; unele grupuri mai mici au o oarecare orientare antidinastică vag perceptibilă, dar altfel diferențele constau în oameni, nu în măsuri dulceața guvernării în comparație cu umbrele reci ale opoziției." 7 Mita și corupția continuau să fie trăsăturile esențiale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1914 Analizînd istoria Imperiului Habsburgic de după 1867, este important să scoatem în evidență faptul că statul avea de fapt trei guverne. În frunte se afla administrația austro-ungară, cu ministerele afacerilor externe, apărării și finanțelor comune. Pe lîngă aceasta, existau guverne separate pentru Austria și pentru Ungaria. Figura majoră care reprezenta elementul unificator al acestui aranjament era Franz Joseph, care era împăratul Austriei și regele Ungariei. Monarh constituținal al tuturor teritoriilor lui, el avea cu toate acestea puteri diferite în fiecare dintre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ridica la 15 672, au ales douăzeci și nouă de deputați, iar cei peste 400 000 de croați și sîrbi doar doisprezece. Controversa fundamentală a timpului avea drept obiect viitorul politic al regiunii. Partidul Autonomist susținea instituirea unei administrații provinciale separate pentru Dalmația. Grupul acesta, care era în favoarea dominației italiene, era constituit în mare parte din funcționari, din unii membri ai categoriilor profesionale și din marii proprietari funciari. Partidul Național rival dorea unirea cu Croația în vederea reconstituirii Regatului Triuniat, intenție care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
siguranță că acest obiectiv nu era susținut de majoritatea lor. Opțiunile sîrbilor din regatul Serbiei și ale celor de pe teritoriul habsburgic erau mai largi. Sîrbii habsburgici puteau evident să colaboreze cu partidele iugoslave care urmăreau instituirea unei unități sud slave separate în cadrul Imperiului, sau să pună accentul pe țelurile specifice ale sîrbilor și să sprijine o unire în cele din urmă cu Serbia. Guvernul sîrb avea și mai multe soluții. În primul rînd, el putea continua eforturile din trecut, militînd pentru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la 10 noiembrie, cu o săptămînă înainte de capitularea Imperiului Habsburgic și cu o zi înainte de aceea a Germaniei. Pe baza acestei acțiuni, reprezentanții români au pretins teritoriile promise prin acordul cu Aliații din 1916, cu toate că guvernul încheiase ulterior o pace separată cu Germania. Armata română ocupa cea mai mare parte a ținuturilor respective, inclusiv Basarabia. În aprilie 1919, forțele românești au pătruns pe teritoriul Ungariei și au lansat o acțiune împotriva regimului comunist al lui Béla Kun, ocupînd curînd după aceea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în iunie de unul similar dintre Iugoslavia și România. Pacturile acestea erau mai ales alianțe defensive îndreptate împotriva Ungariei și Bulgariei; ele constituiau baza așa-numitei Mica Antantă. Acest aliniament beneficia de sprijinul ferm al Franței, care a semnat tratate separate cu fiecare dintre aceste țări: în 1921 cu Polonia, în 1924 cu Cehoslovacia, în 1926 cu România și în 1927 cu Iugoslavia. Întregul sistem se asemăna izbitor cu politica Barierei Răsăritene din secolele anterioare, fiind îndreptat atît împotriva Uniunii Sovietice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pentru populația maghiară. Înainte de război, ei reprezentaseră naționalitatea conducătoare în Transilvania, acum fiind supuși unei administrații care nu numai că era românească, ci considerată totodată de ei net inferioară aceleia de care beneficiaseră pînă atunci. Concentrați în centrul Transilvaniei și separați de Ungaria propriu-zisă prin teritorii întinse locuite în mare parte de români, ungurii aveau puține speranțe că problemele lor vor fi rezolvate printr-un viitor transfer de teritorii. Nu exista nici o metodă logică de împărțire a provinciei după criterii naționale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ului. În acest context, interesul Lituaniei față de zona Vilnius este recunoscut de fiecare dintre părți. 2. În cazul unui nou aranjament teritorial și politic în zonele aparținînd statului polonez, sferele de influență ale Germaniei și U.R.S.S.ului vor fi separate aproximativ de linia rîurilor Narva și San, și a fluviului Vistula. Chestiunea privind interesele ambelor părți pentru menținerea unui stat polonez independent și a modului în care ar trebui stabilite granițele unui asemenea stat va putea fi decisă definitiv doar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pentru astfel de evenimente, populația a fost cuprinsă de panică, iar viața de zi cu zi a fost paralizată. În momentul cînd au apărut primele semne că înfrîngerea Axei era inevitabilă, eforturile oficiale și neoficiale de încheiere a unei păci separate cu Puterile Aliate occidentale, care începuseră mai demult, s-au intensificat. Pe toată durata războiului, unii dintre români, care, ca și omologii lor din celelalte țări din tabăra Axei, aveau legături extinse în Europa Occidentală, au încercat să aranjeze semnarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Partidului Țărănesc Croat, care era și el în favoarea reorganizării pe baze federale a Iugoslaviei. Este important să menționăm că Stalin juca un rol foarte important în discuțiile purtate de Komintern; el sprijinea totodată dreptul naționalităților iugoslave componente de a se separa și a institui propriile lor guverne. Aceste probleme au continuat firește să fie dezbătute aprins în cadrul cercurilor de partid iugoslave. Ca și în organizația de partid grecească, membrilor acestora le era greu să fie entuziaști față de pierderea unor ținuturi ale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
După cum am văzut, în cele trei decenii de după sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, China, Cuba, Coreea de nord și Vietnamul (plus Mongolia) s-au alăturat acestui aliniament. Date fiind creșterea numărului membrilor și imensele distanțe geografice care îi separau pe aceștia, era normal să apară tensiuni în relațiile dintre guverne și partide. Succesul acțiunii de sfidare a Moscovei de către Tito a avut bineînțeles o influență foarte mare asupra celorlalte state socialiste. Pentru Uniunea Sovietică aveau să apară probleme în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politica aceasta se înscria pe linia doctrinelor lui Stamboliski. S-a acordat o mai mare atenție problemei locuințelor și producției de bunuri de consum. Pentru a merge pe urma modelelor sovietice, posturile de partid și cele de stat au fost separate. Cervenkov l-a ales pe cel de premier, iar Todor Jivkov a devenit secretarul partidului. Ajungînd în acest post în 1954, cînd era relativ tînăr, avea patruzeci și trei de ani, Jivkov nu a fost considerat inițial ca un posibil
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Punctul culminant al politicii de apropiere a sovieticilor a fost atins în mai 1962, cînd liderul sovietic a făcut o vizită la Belgrad. El a dat citire la aeroport unei declarații prin care accepta de fapt poziția iugoslavă asupra căilor separate de înaintare spre socialism. Un document asupra relațiilor reciproce ale celor două state emis în iunie stabilea principiile pe care trebuiau să le respecte amîndouă: "respect reciproc și neamestecul în afacerile interne ale celuilat, indiferent de motivația acestuia, fie el
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost în pericol. Astfel, deși era de acord cu autodeterminarea și cu neamestecul ca elemente standard ale relațiilor dintre statele socialiste, el nu avea intenția să aplice aceste principii și în cazul republicilor iugoslave. Nu putea fi vorba de căi separate de înaintare spre socialism în cadrul Iugoslaviei. Nu numai Croația, ci și alte republici au simțit greutatea acestor decizii. Naționaliștii croați militaseră pentru politici economice liberale și pentru descentralizare în politică. Erau luate acum măsuri împotriva elementelor "liberale" din Slovenia, Macedonia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
adecvată și aici au apărut probleme serioase. Era extrem de dificil să se facă o distincție netă între istoria Macedoniei și cea a Bulgariei. Greutăți similare s-au ivit și în legătură cu literatura atunci cînd autoritățile de la Skopje au încercat să-i separe pe scriitorii macedoneni de cei bulgari. Intr-un efort de sprijinire a mișcării, biserica ortodoxă macedoneană a fost scoasă în 1968 de sub jurisdicția Belgradului și i s-a acordat statut de biserică autocefală. Avînd o limbă standard, o istorie oficială
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care nu dispuneau de mari domenii agricole: Gheorghe Asachi, Mihail Kogălniceanu, reprezentanți ai burgheziei străine, franceze, engleze și austriece. I. Industria extractivă La jumătatea veacului al XIX-lea, în condițiile dezvoltării rapide a economiei de mărfuri, industria prelucrătoare era deja separată de cea extractivă. Folosirea sării în unele ramuri industriale (industria alimentară, industria pielăriei etc.), apariția primelor rafinării de petrol etc., demonstrează că procesul de separare a industriei extractive de cea prelucrătoare era un fapt împlinit. În aceste împrejurări, la care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că manufactura „dezvoltă în mod sporadic și utilizarea mașinilor”, atunci suntem îndreptățiți să conchidem că ea pregătește terenul pentru revoluția industrială. Din punctul de vedere al organizării procesului de producție există două feluri de manufacturi: a) eterogene (când producția este separată în spațiu); b) organică (când procesul de producție, în toate părțile sale componente, se desfășoară în același timp). Din punctul de vedere al relațiilor sociale, care se stabilesc între patroni și lucrători, există de asemenea două feluri de manufacturi: feudale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]