206,165 matches
-
fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Roumanie en 1877"” în al 48‑lea volum din „"Mémoires de la Section topographique de l’Etat Major"”, care a apărut în anul 1892. A participat la luptele purtate de armatele române în timpul Războiului de Independență din 1877-1878 în calitate de ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Stat Major și director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei. A participat și la campania din Bulgaria efectuând servicii de curierat și recunoaștere. Pentru meritele sale a fost distins cu ordine și medalii, între care Ordinul
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
asemenea, membru al Societății Române de Criminologie și Criminalistică. s-a născut la data de 4 ianuarie 1946 în București. Părinții săi au fost intelectuali. După absolvirea studiilor liceale în București, a urmat, în perioada 1969-1972, cursurile Facultății de Filosofie, Secția de Sociologie din Universitatea București. A lucrat inițial la Laboratorul de Sociologie Urbană (actualul Centru de Sociologie Urbană și Regională - CURS) , apoi ca asistent la Catedra de Sociologia Medicinei din cadrul I.M.F. București (actuala Universitate de Medicină și Farmacie „Carol Davila
Sorin M. Rădulescu () [Corola-website/Science/333319_a_334648]
-
Cold waves (titlu românesc: Război pe calea undelor) este un lungmetraj documentar despre secția română a postului "Radio Europa Liberă", despre propagandă și terorism în timpul Războiului Rece, "„o neasemuită poveste de dragoste și ură țesută în jurul a ceva ce nu poți vedea, atinge sau cântări: undele radio”" În anii '70-'80, Radio Europa Liberă
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
Peroanelor Gării de Nord din București în anul 1929; - Consolidarea Podurilor Dunărene - în anii 1938-1939; - Refacerea infrastructurii de transport feroviar - în anii 1944-1945 ajungând până în Ungaria. De-a lungul anilor compania a purtat mai multe denumiri: 1915 - "Atelierele Centrale de Poduri" 1920 - "Secția II Poduri CFR” 1945 - „Subserviciul Lucrări speciale tabliere metalice CFR” 1950 - „Atelierele de utilaj și construcții metalice” 1953 - „Întreprinderea de Construcții Metalice” 1955 - „Întreprinderea de Poduri Metalice și Prefabricate din Beton” - I.P.M.P.B. 1991 - SC „Ind. Complex CF” SA 2002 - SC
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
amatori. Pe timp de iarnă, pe gheața lacului se organiza un patinoar orășenesc. A fost, de asemenea și un turn pentru salturi cu parașuta, din care ar putea sari oricine. Aici se alocau parașute, lucrau instructorii și funcționa și o secție de parașutism. Alături de parc se află centrul MoldExpo, fosta „Expoziție a realizărilor economice ale RSSM”. Scara Cascadelor din parc este formată din 218 trepte și este mai lungă decât renumita scară a lui Potemkin din Odessa (care are 200 de
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
într-o familie militară. S-a apucat de scrima la vârsta de 12 ani, practicând și echitația, ciclismul, natația și tenisul în paralel. Câteva ani mai târziu, familia sa s-a mutat la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris. O rivalitate cu căpitanul secției de scrimă din gimnaziu său l-a decis să se intensifice antrenament, astfel încât a câștigat campionatul național școlar. În anul 1905, la vârsta de 19 ani, a câștigat „Săptămâna internațională a spadei”, care ținea loc de campionatul mondial în momentul
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomație, Politica, Cultura, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii de poezie poloneză și primitivă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1980 și a fost membru în conducerea Secției de traduceri: 2009-2013. Urmează Universitatea din București, Facultatea de Filosofie, 1959-60; Universitatea din Varșovia: 1960-1966. Deține un Masterat în filologie polona, din aprilie 1966; Teza de masterat: “Tadeusz Hyzdeu, przedstawiciel polskiego Oswiecenia (Tadeu Hașdeu, reprezentant al Iluminismului polonez). Lucrarea a
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
a studiat la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de drept. Este căsătorit, are doi copii. Cunoaște găgăuza, rusa, româna și turca. În perioada 1992-1995 a fost stagiar, ajutor de procuror, procuror de sector, procuror șef de sector, procuror al Secției supraveghere generală, procuror superior al secției în cadrul Procuraturii municipiului Chișinău. În 1995-2001 a fost procuror al UTA Găgăuzia, iar în perioada 2001-2007 a fost adjunct al Procurorului General al Republicii Moldova. În anul 2006 a candidat independent la funcția guvernator (bașcan
Alexandru Stoianoglo () [Corola-website/Science/334671_a_336000]
-
din Moldova, facultatea de drept. Este căsătorit, are doi copii. Cunoaște găgăuza, rusa, româna și turca. În perioada 1992-1995 a fost stagiar, ajutor de procuror, procuror de sector, procuror șef de sector, procuror al Secției supraveghere generală, procuror superior al secției în cadrul Procuraturii municipiului Chișinău. În 1995-2001 a fost procuror al UTA Găgăuzia, iar în perioada 2001-2007 a fost adjunct al Procurorului General al Republicii Moldova. În anul 2006 a candidat independent la funcția guvernator (bașcan) al UTA Găgăuzia și în primul
Alexandru Stoianoglo () [Corola-website/Science/334671_a_336000]
-
de Muzică și arte plastice din Botoșani. Își continua studiile liceale, tot în domeniul artistic; la liceul de arte plastice "Octav Băncila" din Iași. Studiile universitare le absolvă în anul 1987 la Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din București, secția artă monumentala - restaurare. Aici i-a avut ca profesori pe: Ion Stende, pentru disciplinele desen și culoare, si pe Dan Mohanu la restaurare. Încă din timpul facultății se implică în lucrări de restaurare pe șantierele prosfesorilor săi. Își continuă pregătirea
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
Montpellier. Din legătura ei cu Paul Langevin s-a născut Paul-Gilbert Langevin, la <time class="nowrap" datetime="1933-07-05">5 iulie 1933,</time> la Boulogne-Billancourt. Elevă a École normale supérieure de jeunes filles (Școlii normale superioare de fete din Sèvres) la secția științe, ea obține mai întâi, în 1919, certificatul de aptitudine pentru învățământul secundar pentru fete , apoi calificarea pentru fete în științe, în 1923. Éliane Montel intră în 1926, cu recomandările fizicianului Paul Langevin, la laboratorul Curie al Institut du Radium
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
Victoria. Început în 1937 în locul vechiului Palat Sturdza, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, acesta este finalizat în 1952. În 1953, Institutului de Arhitectură din București i se dă numele cunoscutului arhitect Ion Mincu. În cadrul acesteia, au fost înființate ulterior noi secții: Facultatea de Urbanism (în 1997) și Facultatea de Arhitectură (în 2003). În 1953, sub conducerea arhitectului Pompiliu Macovei, cu ocazia celui de-al IV-lea Festival al Tineretului și Studenților, este realizat Parcul Național din București. În același an încep
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Facultatea de Istorie a Universității din București (promoția 1964), facultatea la care a obținut și titlul de doctor (24 mai 1976) cu lucrarea intitulată ”Artele Plastice în Oltenia (1821 - 1944). A fost cercetător științific la Filiala din Craiova a Academiei Române, secția de istoria artei, director al Muzeului de Artă din Craiova, până la pensionare, în anul 2004, apoi cercetător științific I, până la 10 decembrie 2009. A fost conferențiar universitar (1994 - 1998), profesor universitar (1998 - 2008) la Facultatea de Teologie din Craiova, unde
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
I, până la 10 decembrie 2009. A fost conferențiar universitar (1994 - 1998), profesor universitar (1998 - 2008) la Facultatea de Teologie din Craiova, unde a predat cursurile de Istoria Artei și Istoria și spiritualitatea Bizanțului. Este membru al U.A.P. din România, Secția de Istorie și Critică de Artă din 1982. Expert de artă modernă românească, membru ICOM - UNESCO, Paris. A făcut călătorii de studii în mai toate țările Europei, în SUA și câteva țări din Africa și Asia. face parte din echipa
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
arme, în perioada Primăverii de la Praga (1968). Politica militaristă a statelor comuniste care înarmau țările din Africa sub pretextul ajutorului reciproc l-a îndemnat să renunțe la domeniul de studiu ales inițial, îndreptându-l către studiile umaniste. A urmat cursurile Secției română - franceză a Facultății de Filozofie din cadrul Universității Caroline din Praga (1969-1974). Studiul limbii franceze l-a atras încă din liceu, iar cea de-a doua specializare, limba română, a ales-o din simpatie față de România, stat ce a refuzat
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
și a călătorit în România, fiind întâmpinat peste tot cu o mare simpatie. După absolvirea facultății, a început să traducă din limbile franceză și română în limba cehă. A lucrat ca redactor-stilizator la Editura Práce (1977-1984), apoi ca redactor la Secția literaturi romanice a Editurii Odeon din Praga (1984-1994), unde a ocupat în perioada 1992-1993 funcția de redactor-șef. A îndeplinit apoi funcția de redactor-șef al Editurii Josef ©imon (1994-1995), a fost traducător liber profesionist (noiembrie 1995 - octombrie 2001). Începând
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
în satul natal, studiile liceale la Liceul de Băieți nr.1 "Emanuil Gojdu" din Oradea (promoția 1956), iar pe cele universitare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1956-1960). Între 1960-1963 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, secția biblică (Vechiul Testament și Limba ebraică). În perioada 1972-1973 a urmat cursuri de sepcializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar în 1978 a obținut titlul de doctor în Teologie în domeniul Studiului Vechiului Testament și al limbii ebraice, la Institutul Teologic
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
la 23 decembrie 1925, profesor Catedra de istorie antică a Universității din Cluj. A desfășurat o importantă activitate științifică și organizatorică: campanii de săpături arheologice, redactarea de lucrări și prezentarea de comunicări la congrese internaționale, membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice. Secția pentru Transilvania", organizarea Institutului de Studii Clasice din Cluj al cărui prim director a fost în perioada februarie 1929-februarie 1932. Emil Panaitescu a fost recomandat de Universitatea din Cluj în 1922 pentru a deveni membru al Școlii Române din Roma
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
militar el a studiat ingineria mecanică la Technionul din Haifa, apoi a terminat titlul de master în științele politice la Universitatea din Haifa. După terminarea primului titlu universitar a fost cooptat în forțele de echipare militară, a fost comandant al secției de echipament general, apoi vicecomandant al secției de reparații și întreținere și șef al secției de sisteme mecanizate. În septembrie 1988 a fost numit comandant al forțelor de echipare militară cu gradul de general de brigadă. În 1991 fiind eliberat
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
Technionul din Haifa, apoi a terminat titlul de master în științele politice la Universitatea din Haifa. După terminarea primului titlu universitar a fost cooptat în forțele de echipare militară, a fost comandant al secției de echipament general, apoi vicecomandant al secției de reparații și întreținere și șef al secției de sisteme mecanizate. În septembrie 1988 a fost numit comandant al forțelor de echipare militară cu gradul de general de brigadă. În 1991 fiind eliberat la vatră, după un serviciu de 26
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
master în științele politice la Universitatea din Haifa. După terminarea primului titlu universitar a fost cooptat în forțele de echipare militară, a fost comandant al secției de echipament general, apoi vicecomandant al secției de reparații și întreținere și șef al secției de sisteme mecanizate. În septembrie 1988 a fost numit comandant al forțelor de echipare militară cu gradul de general de brigadă. În 1991 fiind eliberat la vatră, după un serviciu de 26 ani, Oren a întemeiat compania "Amit Taasiot", a
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
să include statute cu valori ierarhice ascendente, străbătute rând pe rând asistent, cercetător științific, cercetător științific principal la Institutul de Endocrinologie, colaborator al lui C.I. Parhon și acad.Stefan Milcu. Din 1950 este referent științific în Colectivul de Antropologie, o secție a institutului creată de dr. I. Rainer și viitorul Centru de Cercetări Antropologice al Academiei Române). Critic competent și neobosit al climatului științific (dominat în anii ‘50-’60 de o atitudine servila pro-sovietică) îi creează adesea dificultăți. În 1965, obține titlul
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
Academiei Române). Critic competent și neobosit al climatului științific (dominat în anii ‘50-’60 de o atitudine servila pro-sovietică) îi creează adesea dificultăți. În 1965, obține titlul de Doctor Docent; în același an prin transfer devine șef de Sector și al Secției sociale, la Institutul de Geriatrie (1965- 1969) unde colaborează cu fondatoarea geriatriei românești, Ana Aslan. La invitația acad. Eugen A. Pora preda la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj cursuri de biofizica și biomatematica (1963-1969) în calitate de conferențiar. În 1969 este numit director
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
martie 1938 este arestată din nou. Acuzată de a fi un inamic al statului sovietic, este trimisă la lagărul Karlag (Lagărul de muncă pentru reeducare din Karaganda) stând în detenție timp de 8 ani. A activat în clubul artistic al secției din Butinsk a lagărului. În timpul detenției se îmbolnăvise de malarie, boală de care a suferit tot restul vieții. Fiul ei, Vladimir Sergheievici Timiriov fusese arestat cu câteva zile înaintea Annei. În 17 mai 1938 a fost condamnat la moarte, fiind
Anna Timiriova () [Corola-website/Science/332368_a_333697]