21,186 matches
-
pe de o parte de importanța și actualitatea temei, iar pe de alta de prestigiul științific al autorului. Profesor mai demult la Lausanne și Geneva, apoi director de studii la Fundația națională de științe politice din Paris, Guy Hermet a abordat succesiv mari teme ale lumii de azi, fără a părăsi însă vechile-i preocupări hispaniste și căutînd să ajungă la ceea ce singur numea o "o sociologie a construcției democratice". Evenimentele din ultimii ani l-au făcut să-și extindă interesul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fie ei chiar francezi, nu aparțin Națiunii. Deputații stării a treia aleși din februarie pînă în mai 1789 în statele generale confirmă de îndată acest principiu ce pune bazele unei colectivități politice care repudiază Vechiul Regim, în timp ce registrele cu doleanțe abordează prea puțin problemele ce privesc natura Statului. Deschiderea solemnă a ceremoniei de către Louis XVI se desfășoară pe 5 mai. După 17 iunie, deputații stării a treia, conjugîndu-se cu cîțiva transfugi de alt ordin, formează și proclamă, instigați de Sieyès, Adunarea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
separată, Își pierd mult din efectul pe care trebuie să-l aibă În luarea unor decizii eficiente. Cele două aspecte au fost tratate În literatura de specialitate și aproape că nu există lucrare În domeniul resurselor umane care să nu abordeze: planificarea, recrutarea, selecția sau alte aspecte, după cum și probleme ale eficienței folosirii potențialului uman pot fi regăsite frecvent; dar toate acestea, Într-o singură lucrare, reprezintă ceea ce este necesar acestui domeniu, atât celor preocupați de teoria acestei problematici, cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
specialitate ce pot fi adresate la interviuri sunt de mai multe feluri, cele mai importante fiind: Întrebările deschise, care să‑l determine pe candidat să‑și exprime liber și să stimuleze un răspuns complet (ex.: Ce știți despre?; Cum ați abordat problema? etc.). Întrebările Închise, care au ca scop clarificarea unei probleme concrete (ex.: Când a avut loc un anumit eveniment? Cine a luat parte la o anumită acțiune? etc.). Întrebările de explorare se folosesc pentru a obține amănunte suplimentare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
dintre zeloșii furnizori ai documentației tendențioase de care s-a folosit din belșug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine. Cum v-a marcat exilul? Pentru cei care au trăit personal experiența exilului, el a echivalat, chiar și pentru mine, care l-am abordat În condiții mai bune decît mulți alții - cunoșteam perfect limba și aveam multe cunoștințe la fața locului cu care să pot schimba o vorbă și la care să pot face o vizită -, pentru aceia exilul a Însemnat o rană a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a cărui cercetare a devenit posibilă numai după căderea comunismului În România, după ce ani la rînd a fost evitată orice Încercare de apropiere de acest subiect. În ciuda faptului că, după Înlăturarea regimului comunist, cercetătorii români au avut libertatea de a aborda acest subiect, beneficiind de accesul la importante surse de documentare, cum ar fi colecțiile de documente aflate În arhivele din străinătate, publicațiile românilor din exil, memorii ale acestora etc., totuși, studii sistematice rămîn sporadice. Excepțiile vin dinspre istoria literaturii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Astfel, social-democrații publicau lunar România muncitoare. Revista socială și politică a sindicaliștilor români În exil, sub conducerea lui Eftimie Gherman. Orientarea revistei s-a modificat treptat, În timp dobîndind un caracter tot mai pronunțat de analiză istorică și socială. Revista aborda teme precum istoria mișcării muncitorești, situația din România și din celelalte țări centralși est-europene, oferind totodată o utilă rubrică de revistă a presei În care erau prezentate cele mai multe dintre aparițiile editoriale ale românilor din Întreaga lume. La rîndul lor, social-democrații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvîntul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de Ion Velicu. Deși centrată pe comunitatea evreiască din Paris, Cuvîntul nostru aborda teme politice cum ar fi situația din România, interviuri cu personalități ale exilului românesc, Constantin Vișoianu sau profesorul Virgil Veniamin, precum și dezbateri privind viitorul Gărzii de Fier, căci se temeau că după eliberarea României va urma exterminarea evreilor. Biserica Ortodoxă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care au provocat apariția românilor sîrbi, a românilor bulgari, a românilor unguri, a românilor greci, a românilor ucraineni etc. Istoria românilor americani este nu numai interesantă din perspectivă științifică, dar și pilduitoare pentru istoria zilelor noastre. Așadar, orice lucrare ce abordează această temă va suscita, fără Îndoială, atît luarea-aminte a specialiștilor, cît și curiozitatea stîrnită de sondarea trecutului, În general. Am văzut că despre cei numiți Îndeobște români americani - și nu din momentul primului val de imigrare - au fost publicate, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mult În urma Întîmplării decît prin voința lor, nu putem vorbi de Începutul unei emigrări serioase Încă pe atunci, ci numai cu treizeci de ani mai tîrziu, cînd Își părăsesc vetrele cei dintîi țărani de Banat, Sătmar și Țara Oltului”. Altcineva, abordînd același subiect, la sfîrșitul anilor ’20, considera că „emigrarea românească În Statele-Unite are loc cu Începere de pe la anul 1890, dacă trecem cu vederea cazuri izolate sau figuri romantice ca aceea a lui Pomuț, un fel de Garibaldi al nostru”. Recent
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
emigrației au fost fixate, În general, În funcție de factorii temporali, completați de cei numerici și calitativi. Dar nu au lipsit Încercările care au avut În vedere, la stabilirea și evaluarea fazelor de emigrare, și alte criterii. Așa, de pildă, Samuel Beck, abordînd istoria românilor americani, identifica patru perioade de emigrare. Prima a fost, cum o numește el, the migrant worker period. Pentru a-și explica afirmația, el arăta că „the first migration took place in the last two decades of the nineteenth
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din Europa de Est, deci și din România, au fost scoși de sub discriminările impuse În 1924. Adunînd cele două cifre, autorul ne asigură că Între 1945 și 1978 au fost strămutate și refugiate În America 28.421 de persoane provenite din România. Abordînd același subiect, Gerald J. Bobango afirma În 1982 că, „giving the passing of the first generation by the 1970s, and the end of unlimited immigration, a recent estimate of some 85,000 ethnic Romanians in the United States and Canada
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
centrul atenției a numeroși oameni de cultură, În special istorici și antropologi. De exemplu, istoricul român Doru Radosav oferă o importantă perspectivă asupra experienței și condițiilor de viață ale etnicilor germani deportați În Donbas În lucrarea Donbas, o istorie deportată. Abordînd tema din perspectiva istoriei orale, autorul introduce În studiul său mărturiile persoanelor care au trăit aceste experiențe, fiind sensibil la variabile precum gen, clasă, vîrstă și etnie, oferind o viziune detaliată asupra modului În care se construia identitatea și asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vreo parte a tratatului, ci o interpretare greșită a tratatului și o acțiune unilaterală din partea URSS. În ciuda dezaprobării, SUA și Marea Britanie au fost foarte tăcute la Potsdam și Nürnberg cu privire la deportări. Pentru aliații din Vest problema nu era ușor de abordat. La acel moment, orice tip de negociere părea un efort lipsit de sens, mai ales că obiectul negocierii era o Europă de Est pierdută deja și care nu prezenta foarte multă importanță, cel puțin pentru Vest. Ca o crudă ironie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
servi exacerbării unui cult paternalist. Astăzi, din păcate, o parte a societății românești (chiar unele segmente cultivate) nu este pregătită să Înțeleagă și să-și asume faptul că exterminarea evreilor n-a fost doar tragedia acestora, ci a Întregii umanități. Abordînd chestiunea istoriografiei românești postcomuniste, subliniem că se pot distinge două categorii de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintîi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționînd și pe o latură politică (prin partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
A doua categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni În România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată În alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă Încă de incapacitatea de a aborda cu luciditate și seriozitate un subiect extrem de important și fragil (prin prisma recrudescenței extremismului - vezi alegerile din 2000). În „Prefața pentru ediția În limba română”, semnată de Radolph L. Braham (editorul primei ediții, apărută În 1997), se face precizarea că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era În acord cu viziunea regimului comunist despre Biserica Română Unită și slujitorii ei din clandestinitate, hăituiți În continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează În memoriile sale această problemă. Aflăm doar că profesorul Dumitru Stăniloae „trebuia să Întocmească referate care să reprezinte punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române În dialogul ecumenic”, iar conținutul lor era foarte apreciat de Gheorghe Nenciu, director În cadrul Departamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
272 p. Istoricul Dennis Deletant este unul dintre puțin numeroșii academici din Marea Britanie care au ca obiect de studiu istoria României, În special cea recentă. Cunoscut În lumea profesioniștilor prin seriozitate și comprehensiune, domnia sa a produs mai multe lucrări care abordează istoria românească a secolului XX, Îndeosebi problematica regimului comunist. Cartea de față este o traducere, ceea ce fără Îndoială probează existența În România a unui interes deosebit față de istoria recentă. După propria mărturisire a autorului, lucrarea „nu este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-o lungă uitare, tocmai după 1989 aflînd opinia publică cine era unul dintre bine pensionarii bucureșteni; a dispărut undeva la Budapesta la Începutul anilor ’90, cînd Începuseră să fie popularizate crimele făcute din ordinul său. Capitolul 10, „Rezistența armată”, abordează o temă intens mediatizată după 1989, cel mai adesea În manieră eroizantă. Cu toate că s-au publicat numeroase surse, Îndeosebi din arhivele Securității, dar și mărturii, lucrările analitice sînt extrem de rare și surprind doar secvențial problema. CÎt privește sinteza, aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat În special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea Aurorei Liiceanu, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, intenționează să abordeze fenomenul rezistenței dintr-o perspectiva nouă pentru istoriografia românească, și anume din punctul de vedere al psihologiei sociale. Aceasta presupune că autoarea este interesată să reconstituie nu atît firul evenimentelor (care, de altfel, au fost tratate Într-o altă lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
munte, Ministerul de Interne să trimită În perioada 1949-1958 cel mai mare număr de securiști pe cap de locuitor” (p. 12). Este o Întrebare la care cartea Aurorei Liiceanu Își propune să răspundă. Lucrarea este structurată În trei capitole care abordează fenomenul rezistenței și consecințele acestuia pornind de la un caz particular, Nucșoara (În primele două capitole), pentru ca În ultimul capitol să analizeze politica oficială a partidului comunist În anii ’50 privind lumea rurală și să explice, cu mijloacele psihologiei, reacția violentă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Marinicăi Chirca, țărancă din Nucșoara, importantă susținătoare a grupului, „Ce s-ar fi Întîmplat dacă mișcarea de rezistență din Nucșoara ar fi fost o reușită?”, răspunsul acesteia a fost „Eh! Eram cineva. Eram mari!” (p. 100)). Ultimul capitol, „Contextul: țărănimea”, abordează problema țărănească În România după 1945, trecînd În revistă o serie de măsuri legislative ale puterii comuniste prin care aceasta a urmărit să obțină controlul total asupra lumii satului. În același timp, autoarea face cîteva precizări teoretice care sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
autorul plătea un moment de neconformism” (p. 193). Pe de altă parte, Monica Lovinescu evaluează pozitiv activitatea literară a unor scriitori precum Ștefan Bănulescu și Marin Sorescu despre care „nu se poate vorbi evitînd superlativele” (p. 206). O altă temă abordată În unele dintre articole se referă la modul În care regimul comunist a permis publicarea operelor unor scriitori români de mare valoare, dar ale căror operă nu este Întotdeauna În concordanță cu rigorile realismului socialist sau depășesc oricum limitele liberalizării
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
domeniu În ultimii ani este indiscutabil deosebit de intens și eficient. Este inexplicabilă lipsa de informare și focalizarea Îngustă a raportului față de modul transparent În care reprezentanții guvernamentali sau neguvernamentali americani au acces la realitățile din România, În oricare dintre domeniile abordate de Raport. [...] Este evident că informațiile care au stat la baza selecției și evaluării unor deficiențe din sistemul judiciar, din activitatea Ministerului de Interne, a altor domenii cu un grad mai mare sau mai mic de incidență asupra problematicii drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
intervenției URSS și a aliaților ei În Cehoslovacia. Din acest motiv, reformele inițiate de Dubcek și echipa lui n-au ajuns la cunoștința românilor. La momentul scrierii acestei cărți, bibliografia temei era foarte redusă, atingînd numai tangențial și nedocumentat problemele abordate de autor. Întrebarea la care se oferă doar un răspuns parțial este: de ce reformele din Cehoslovacia, unde partidul comunist pierdea controlul puterii, nu a fost un fapt Îngrijorător și pentru Ceaușescu? Mai ales că, În plan intern, liderul de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]