21,555 matches
-
țara, criticând constructiv? Cum ați reacționa, domnule Ceaușescu, dacă o bună parte dintre membrii de partid (la început, poate numai câțiva și apoi mai mulți) vă vor înainta demisia din partid, motivând-o sau nemotivând-o? I-ați aresta ca să băgați teama și groaza în ceilalți? Eh bine, vă pot spune că nu le veți putea face nimic, căci nu aveți niciun drept, iar o măsură represivă va arunca o lumină și mai neagră în plus asupra persoanei și politicii dvs.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
uniformelor indigo, ca și pe cele ale civililor prea calmi de pe marginea străzilor, care fumează așteptând să se întâmple ceva. E bine să-ți lași mașina în fața casei și să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea de alaltăieri, băgând-o în cuptor, până trece congresul. Al cui congres? Al rușinii naționale, al umilinței fără margini. Al terorii și venalității unor oameni bolnavi al căror singur medicament sunt lingușirea continuă, minciuna fără perdea, supunerea oarbă, dezumanizarea. Păcat de așa țară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și servicii pentru a nu fi deconspirați și mai târziu recunoscuți de victimele lor. în rândurile ofițerilor de Securitate și de miliție sunt de asemenea destui agenți care relatează cele mai nevinovate remarci, atitudini, legături amoroase și tot ceea ce ei bagă de seamă, plus filajele la care sunt supuși periodic chiar și ofițerii de Securitate, pentru a se descoperi că au întâlniri nepermise în afara caselor conspirative, dar și alte păcate care se îndosariază cu grijă până când primesc și a treia cizmă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai joasă speță nu am auzit vulgaritățile debitate de cei doi stâlpi apărători ai democrației socialiste. După trei zile de anchetă în care nu am răspuns nimic, a intrat în birou comandantul Securității, Vasile Gheorghe, care a ordonat să fiu băgat în anchetă continuă (non-stop, după expresia lor), în care am stat 48 de ore. Colonelul-procuror Ștefănescu a stat tot timpul în poziție de drepți, repetând ca cel din urmă recrut: am înțeles, tovarășe comandant. Din clipa aceea, acesta a fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am aflat între justiție și Securitate. Când, la Aiud, am fost supus unor acțiuni repetate de exterminare, ordonate de directorul general al penitenciarelor, Panait, nicio lege nu m-a apărat. Când, din ordinul aceluiași, și tot la Aiud, am fost băgat cu doi criminali, cărora li se ordonase să mă bată, în speranța nemărturisită că mă vor ucide, nicio lege nu m-a apărat. M-a apărat Pronia divină, care a operat în duhul celor doi deținuți, oprindu-i de la o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru că era întuneric beznă, iar șoseaua plină de gropi. Milițianul întâi s-a uitat la inițiala mașinii noastre ca să știe sigur din ce țară venim, apoi, pe un ton vehement și agresiv, ne-a cerut actele, pe care le-a băgat imediat în geanta lui. După asta ne-a comunicat că am depășit viteza legală cu circa 30 de kilometri pe oră. Ciudat e că n-avea asupra lui niciun fel de aparat cu care să și dovedească spusele, nici măcar un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că noi trebuie să-l înțelegem, că, de, milițianul e om și el etc. etc. De la tonul agresiv și autoritar, pe nesimțite a trecut la tonul rugător al cerșetorului. La îndemână aveam o sticlă cu țuică, primită cadou, i-am băgat-o în buzunar, după care am primit actele și ne-am putut continua drumul. Eram atât de revoltați, că ne băgaserăm în cap ca la Oradea să facem o reclamație scrisă la Procuratura militară. Dar am renunțat și ne-am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nesimțite a trecut la tonul rugător al cerșetorului. La îndemână aveam o sticlă cu țuică, primită cadou, i-am băgat-o în buzunar, după care am primit actele și ne-am putut continua drumul. Eram atât de revoltați, că ne băgaserăm în cap ca la Oradea să facem o reclamație scrisă la Procuratura militară. Dar am renunțat și ne-am continuat drumul spre frontieră. La Nădlac, la punctul de trecere spre Ungaria, așteptând să ni se înapoieze actele, am vorbit și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În perioada când campania de presă contra „trădătorului” care devenisem, ca urmare a interviului pe care mi-l luase, pentru Familia, Gh. Grigurcu, atinsese cote hilar incendiare În vigilenta presă național-socialistă reprezentată de reviste precum Săptămâna, Flacăra, Luceafărul. Nichita a băgat un cap pe ușă, a văzut cine și câți eram, s-a retras. A reapărut Însă după câteva minute, cu o floare În mână. O culesese din curte, probabil, și se tot codea, ca un balerin Îmbătrânit, În jurul meu. Mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spună și el că pleacă În China!... Nici vorbă. Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat cineva pe un scaun important, se bagă dedesubt, face o gaură și Începe să lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit toate cărțile, i-am telefonat după asta, i-am vorbit despre ele, am scris. El, despre ale mele? Nimic. Bineînțeles, asta ultima, cu sublimul, n-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că nici nu mai aveam nevoie de ea, făcusem pace cu această idee, evreitatea mea, adică, cum procedasem cu toate celelalte neplăcute și, pe deasupra, nu foarte comprehensibile idei. Făcusem pace cu ele lent, treptat, una după alta; doar un armistițiu, bagă de seamă, știind că aceste idei neplăcute și mai ales nu ușor de Înțeles vor Înceta să existe când eu voi Înceta să exist și până atunci rămân cu totul utile. Printre ele, cu deosebire utilă, ideea evreității mele, firește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
e mai rea decât înainte și pe zi ce trece va deveni tot mai grea. El n-a depus nicicând arma jos. Acum însă e într-o nouă și mare ofensivă pe care va purta-o cu noi. Deci să băgăm bine de seamă că noi suntem ultima generație de studenți cu care mai pornește la drum. Am înțeles mai târziu, aproape după patru ani sau cinci, câtă dreptate a avut el, fiindcă s-a dovedit că din rândurile studențești care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Sibiu. în timp ce Barbu se întorcea acasă, fără măcar să dea mâna cu Nicolae Petrașcu, acesta își făcea calculul cum să treacă podul. Un șir de care cu marfă intrase pe pod și cum începuse, ca din senin, o vijelie, care a băgat santinelele în gheretă, s-a strecurat printre însoțitorii carelor ținând și el cu mâna de hamul cailor. Mergând pe drumul indicat de Barbu, la vreo trei kilometri apare satul Ofcea și află de la un cioban unde este cârciuma lui Ion
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ei. Mulți ar dori să iau vreo inițiativă în acest sens, ceea ce știu că fără aprobarea voastră nu se poate. Multora svonul că Păr. Stan a fost încredințat cu organizarea preoților din Ardeal le-a lăsat impresia că Bălan își bagă oamenii și aici ca să facă tot ce vrea el. Pe păr. Stan eu nu-l cunosc prea bine. Știu că atunci când noi ne sbăteam să croim începuturile unei mișcări în preoțime, Sfinția Sa era complet străin de Mișcare. De aceea-i
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
strigau din răsputeri: Ruhe! Ruhe! (tăcere), dar cântecul se întețea și îi acoperea. Cei care ar fi trebuit să tragă în noi ne priveau cu ură, dar și cu admirație; până la urmă nu au tras și spre dimineață ne-au băgat din nou în barăci. Nu li s-a făcut celor care nu trecuseră proba credinței și unității legionare nici un reproș, însă ei înșiși se simțeau stingheriți printre noi ceilalți și îi vedeam îndepărtându-se. Acțiunea de intimidare și încercarea de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ion Mihalache, a aranjat o întâlnire lui Nicolae Petrașcu cu acesta. Discuțiile au marcat lipsa totală de înțelegere pentru situația Mișcării Legionare, care fusese abandonată și de partide și de rege, lăsându-l pe Antonescu fără un singur protest, să bage în închisori mii de legionari, începând de la vârsta frățiilor de cruce (15 16 ani) și chiar mai jos, iar pe tinerii la vârsta bărbăției să-i trimită pe front pentru a se reabilita prin moarte. Toate aceste lucruri erau cunoscute
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și afirmațiile învinuitului col (r) Crăciun Gheorghe (filele 319 - 320). Acesta relatează momentul trimiterii sale la Aiud și ordinele primite de la generalul Pintilie („Pantiușa”): „La Aiud sunt bandiți și trebuie bătuți la c... să intri în fiecare cameră și să bagi frica în ei.” „Trebuie să băgăm frica în ei cu duritate și la nevoie cu bătaie, noi trebuie să facem la ei reeducare.” Referindu-se la regulamentele penitenciare pe care el însuși le caracteriza drept excesive învinuitului col (r) Crăciun
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Gheorghe (filele 319 - 320). Acesta relatează momentul trimiterii sale la Aiud și ordinele primite de la generalul Pintilie („Pantiușa”): „La Aiud sunt bandiți și trebuie bătuți la c... să intri în fiecare cameră și să bagi frica în ei.” „Trebuie să băgăm frica în ei cu duritate și la nevoie cu bătaie, noi trebuie să facem la ei reeducare.” Referindu-se la regulamentele penitenciare pe care el însuși le caracteriza drept excesive învinuitului col (r) Crăciun Gheorghe afirma următoarele: „Regulamentul pușcăriilor era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua să urce infernal de încet. Poate doar aveam impresia că urca. Nu băgam mâna-n foc. Din pricina mișcării lui imperceptibile, pierdusem orice simț al direcției. Dacă oare cobora? Sau dacă nu se mișca deloc? Punând cap la cap împrejurările care mă aduseseră acolo, voiam să cred că liftul urca. Era totuși o presupunere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pompierilor. Lifturile trebuie să respecte și ele niște reguli, nu? Cu privirile ațintite pe cei patru pereți complet goi, mi-am amintit de unul dintre numerele magicianului Houdini dintr-un film vizionat în copilărie. Fusese legat cu frânghii și lanțuri, băgat într-un cufăr, care la rândul lui a fost prins în lanțuri și apoi azvârlit în cascada Niagara. Nu mai știu exact... poate a fost aruncat în Marea Nordului și lăsat să înghețe acolo. Am respirat adânc și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sute de yeni, iar în cel din stânga, pe cele de cincizeci și de zece yeni. Monedele de un yen și de cinci yeni își găsesc locul în buzunarul de la spate, dar pe acelea nu le număr de regulă. Întotdeauna îmi bag mâinile în buzunare și număr monedele de o sută și de cinci sute de yeni din buzunarul drept simultan cu cele de cincizeci și de zece yeni din buzunarul stâng. Cei care n-au făcut niciodată asemenea operații nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să nu întreprind nimic și să fac doar ceea ce mi se cerea. Eram acolo în interes de serviciu. Nu trebuia să-mi fie teamă și nu aveam de ce să mă alarmez. M-am rezemat de peretele liftului și mi-am băgat mâinile în buzunare. Am mai numărat o dată mărunțișul. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni. Am terminat de numărat cât ai zice pește. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni? Ceva nu era în regulă. Am greșit sigur undeva. Mi-au transpirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răsufla ușurat, era o adunare corectă. Dar n-am mai apucat. S-au deschis ușile liftului. Fără nici un avertisment, fără nici un sunet. Pur și simplu s-au deschis. Pentru că eram mult prea concentrat asupra mărunțișului din buzunare, nici nu am băgat de seamă când s-au deschis. Ca să fiu mai exact, ochii mei le-au văzut deschizându-se, dar nu am conștientizat de la bun început lucrul ăsta, nu i-am perceput semnificația. Bineînțeles, deschiderea ușilor însemna reluarea legăturii dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Pentru că toată atenția îmi era concentrată asupra picioarelor, n-am observat de la bun început o luminiță care pâlpâia. Când am ridicat privirile, era deja în fața mea, la o distanță de vreo șapte-opt metri. Am stins lanterna din reflex și am băgat mâna prin fenta pelerinei de ploaie ca să ajung la briceagul din buzunarul de la spate al pantalonilor. L-am desfăcut pe pipăite. Întunericul și susurul zgomotos al apei mi-au acoperit mișcările. În clipa în care am stins lanterna, luminița cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lanterna și am îndreptat-o spre fața mea, ducând degetul la ureche pentru a-i arăta că nu se aude. Omul a dat de câteva ori din cap în semn că a înțeles. A pus felinarul jos și și-a băgat mâinile în buzunare. Vuietul din jurul meu a slăbit, asemenea valurilor mării în descreștere. Am crezut că leșin. Mi-am imaginat că nu mai aud zgomotul pentru că eram pe punctul de a-mi pierde cunoștința - nu prea înțelegeam de ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]