KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...822 823 824 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

chiar bine. Numai zgomotul din jurul meu mai slăbise. — Am venit să te iau, zise bărbatul. De data aceasta cuvintele lui s-au auzit clar. Am clătinat din cap, mi-am pus lanterna la subsuoară, am închis briceagul și l-am băgat în buzunar. Presimțeam că era vorba de o aventură de zile mari. — Ce s-a întâmplat cu zgomotul? am întrebat. — A, zgomotul? A fost prea tare, nu? L-am dat mai încet. Acum e bine, spuse bărbatul, dând din cap

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mi-ar fi plăcut să dau peste Întunegri sau orice alți negri într-o beznă ca asta, am zis eu amuzat. Doar nu aveam întâlnire cu ei! De aceea am venit să te iau, repetă bărbatul. Întunegrii ăștia își cam bagă nasul unde nu le fierbe oala. Vă mulțumesc din tot sufletul. Ne-am continuat drumul și la un moment dat am auzit un zgomot ca de robinet gata să sară de la locul lui. Era cascada. Atât cât vedeam eu la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
proști. Când e vorba de analiza semnificațiilor, nu-i întrece nimeni. Sunt absolut geniali. Vor descifra toate studiile dumneavoastră fără nici o problemă. Da, știu, și de aceea sunt atât de precaut. Îmi ascund datele și rezultatele, tocmai ca să nu-și bage nasul în ele. Îmi prezint teoriile doar sub forma unor ipoteze vagi și atunci nu mi-e teamă de ei. Cred că nu mă iau în serios nici oamenii de știință, dar nu-mi pasă. Sunt convins că peste vreo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
o foiță flexibilă de metal și am vârât lista acolo. În afară de mine, nimeni nu poate deschide portofelul acesta din pricina cifrului secret. În clipa în care cifrul este accesat de altcineva, tot conținutul se distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ. Am băgat portofelul în buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc în timp ce lucrez și ar fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fata. — Ce e? o vază? — Nu știu, o să te lămurești când ajungi acasă. A scos apoi din geanta ei roz un plic în care se afla un cec. Mi l-a întins. Suma era mai mare decât mă așteptasem. Am băgat cecul în portofel. — Nu-i nevoie să semnez undeva pentru primirea lui? — Nu, răspunse ea. Am ieșit din încăpere și am străbătut același coridor lung și întortocheat până la lift. Tocurile ei înalte răsunau la fel ca și la venire, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
din încăpere și am străbătut același coridor lung și întortocheat până la lift. Tocurile ei înalte răsunau la fel ca și la venire, dar nu mă mai deranja deloc faptul că era plinuță. Așa cum mergeam, unul lângă altul, nici măcar nu mai băgam de seamă lucrul ăsta. — Ești căsătorit? — Nu. Am fost cândva, dar nu mai sunt. — Ai divorțat din pricină că te-ai făcut Computator? Am auzit că nu prea sunt buni familiști Computatorii. — Nici vorbă! Sunt și Computatori care au familii și se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe robot n-am găsit mesaje. Nu interesa pe nimeni existența mea. Foarte bine. Nici eu n-aveam treabă cu nimeni. Am scos niște gheață din congelator și mi-am preparat un whisky cu sifon. M-am dezbrăcat, m-am băgat în așternut și am savurat pe-ndelete băutura, rezemat de tăblia patului. Aveam senzația că o să-mi cadă nasul în pahar din clipă-n clipă, dar nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe măsuță, iar eu îl priveam și-mi vedeam de băutură. Lângă telefon se aflau briceagul, portofelul și cutia cea mare pe care o primisem cadou. Mă gândeam să o deschid și să văd ce conține. Dacă era ceva de băgat în frigider? Dacă se afla în ea vreo creatură sau ceva deosebit de important și urgent? Dacă așa stăteau lucrurile, ar fi trebuit să mi se spună. Eu nu mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
trebuincioase. Nu mi-a ajuns o foaie de hârtie, așa că am mai luat una. Magazinele nu erau încă deschise. Am decis să-mi fac cumpărăturile când ieșeam să mănânc de prânz. Am luat rufele murdare din coș și le-am băgat în mașina de spălat. În timp ce-mi frecam tenișii murdari, mi-am amintit de cadoul misterios primit de la bătrân. I-am lăsat imediat jos, m-am șters pe mâini și m-am dus țintă la cutia din dormitor. Era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mi-am cumpărat clame de o mie de yeni, după care am pornit direct spre casă. Am pus mâncarea cumpărată în frigider, iar carnea și peștele în congelator. La fel am procedat și cu pâinea și boabele de cafea. Am băgat soia într-un castron cu apă și am așezat berea pe ușa de la frigider. Am tras mai în față legumele vechi și le-am aranjat în spate pe cele proaspăt cumpărate. Mi-am atârnat hainele în dulap, am pus detergentul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
lucrătorii de la gaze din Tokyo. Am întredeschis ușa fără să scot lanțul și l-am întrebat ce dorește. — Verificarea de rutină la gaze, zise el. — Așteptați puțin. M-am întors în dormitor, am luat briceagul de pe masă și l-am băgat în buzunarul pantalonilor. M-am dus să deschid. Nu-mi mirosea a bine. Abia cu o lună în urmă se făcuse verificarea gazelor. Bărbatul mi se părea și el cam straniu. M-am prefăcut că mă uit mai departe la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu un manometru. A verificat mai întâi presiunea la gaze în baie și apoi a luat-o spre bucătărie. Craniul rămăsese pe masă. Am luat-o tiptil spre bucătărie și l-am prins exact în momentul în care voia să bage craniul într-o sacoșă neagră de plastic. Am deschis briceagul, i-am sărit în spate și i l-am proptit sub bărbie. Bărbatul a dat imediat drumul sacoșei. — N-am vrut să fac nimic rău, se bâlbâi el. În clipa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
briceagul. Hai, întinde-o de-aici! I-am înapoiat portofelul. — Vă mulțumesc mult! Dar ce mă fac acum? M-au plătit și eu nu le pot da obiectul cerut. Nu știam ce să zic. Simbolatorii - ei își vârâseră nasul aici, băgam mâna-n foc! - nu erau prea amabili de felul lor. Nu știai niciodată la ce să te aștepți. Făceau doar ce le trecea lor prin cap. Puteau foarte bine să-i scoată ochii individului sau pur și simplu să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
oferit iar de băut și de data asta a acceptat o bere. O dată cu berea, am mai scos din frigider și niște cârnăciori pe care i-am pus între felii de pâine prăjită. Eu n-am apucat decât doi. Fata a băgat în ea ca într-un hambar. Avea o poftă de mâncare înspăimântătoare. Am văzut cum se topesc în fața ochilor proviziile pe care le făcusem pentru o săptămână. Avusesem de gând să-mi fac o mâncare specială din cârnăciori, dar nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mă declar satisfăcută, zise ea. O, Doamne! Abia am apucat să ciugulesc ceva și eram deja la al treilea pahar de whisky cu gheață. Mă uitam la ea stupefiat și nu-mi venea să-mi cred ochilor. Unde a putut băga atâta mâncare? — Dacă vrei, am și desert. Prăjiturele cu ciocolată. Bienînțeles că le-a mâncat și pe acelea. Îmi rămânea mâncarea în gât numai când o priveam. E adevărat că-mi place să fac mâncare, dar eu nu mănânc cine știe cât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe platoul Voltafil, care cuprindea treizeci și șase de specii de animale și plante - inclusiv unicorni - descoperite în acest ținut. — Probabil nu s-a bucurat de multă popularitate, m-am grăbit eu să intervin. — Așa e, n-a fost deloc băgat în seamă. Și nici lucrarea nu a apărut într-un moment tocmai fericit. Rivalitatea dintre Universitatea Moscova și Universitatea Leningrad din cadrul Academiei și-a pus puternic amprenta. Universitatea din Leningrad, cu „viziuni nedialectice“, era tot timpul aspru criticată. Cu toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
așchia și a luat cuțitul. I-a plimbat vârful pe suprafața câtorva cărămizi. Zgomotul îmi dădea fiori, dar nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a privit atent vârful cuțitului și l-a băgat la loc în buzunar. Nimeni nu poate vătăma Zidul ăsta. Nici nu-l poate escalada nimeni. E perfecțiunea întruchipată. Uită-te bine! Nu se mai poate ieși de-aici, așa că te rog să nu mai cochetezi cu cine știe ce idei năstrușnice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mi se întâmplă întotdeauna când scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă se potrivesc cum scrie la carte. Am ars lista în chiuvetă, am pus carnețelul într-o cutie pe care am băgat-o, împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
în suportul lor. Am pus ceasul deșteptător lângă pat și am decuplat robotul telefonic. Era ora unsprezece și cincizeci și șapte de minute. Îmi rămânea la dispoziție o zi întreagă. M-am dezbrăcat repede, mi-am pus pijamaua, m-am băgat în pat și mi-am tras pătura până sub bărbie. Am stins veioza. Aveam de gând să dorm neîntors douăsprezece ore. Speram din tot sufletul să nu mă deranjeze nimeni. Douăsprezece ore bune. N-aveau decât să cânte păsărelele și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mai tare de data asta. Tot nimic. Nu se trăda nici un suflu, nici o respirație. L-am pus exasperat în furcă. M-am dus la frigider, am scos o cutie cu lapte și am băut câteva înghițituri bune înainte de a mă băga în pat. Iar a sunat. Era patru și patruzeci și șase de minute. Am ridicat receptorul. — Alo! — Alo! zise o voce de femeie. Nu mi-am dat seama imediat cine putea fi. Scuză-mă că nu s-a auzit nimic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
dorm suficient, să mă simt bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
câtă grijă îl punea pe raft. Apoi mi-a dat tichetul cu care urma să mi-l recuperez. M-am dus apoi la chioșc și am cumpărat un plic și niște timbre. M-au costat două sute șaizeci de yeni. Am băgat tichetul în plic, l-am lipit, am pus timbrele și am scris pe el numărul căsuței poștale a unei companii fictive, pe adresa căreia îmi venea propria mea corespondență. Am mai scris „expres“ pe plic și l-am expediat. Mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de interceptare a corespondenței erau mult mai mici. M-am urcat în mașină și am plecat acasă. Mă simțeam mai liniștit, știind că n-au ce să-mi fure. Am intrat în casă, am făcut un duș și m-am băgat în pat. Am adormit imediat, de parcă ar fi dispărut toate grijile de pe lumea asta. Pe la unsprezece am avut musafiri nepoftiți. Nu eram prea mirat. Aș putea chiar spune că mă așteptam la așa ceva. Numai că au năvălit pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ochii pe toată lumea. Te-ai îndrăgostit de ea? — Nu, am zis. Sau cel puțin nu cred, am gândit. Pitic s-a ridicat de pe scaun fără să mă slăbească din priviri. A luat bricheta și țigările de pe masă și le-a băgat în buzunar. Mă bucur că am reușit să schimbăm câteva vorbe. Am să-ți mai mărturisesc ceva. Avem un plan. În momentul de față suntem cu un pas înaintea Simbolatorilor, dar sistemul nostru nu e atât de puternic ca Fabrica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]