21,271 matches
-
puterea interzicând manifestările de acest tip. Ca răspuns, tinerii literați conduși de Anatoli Ginzburg au editat prima revista în samizdatul Sintaksis. Dificultățile cu care s-a confruntat Hrușciov pe plan economic au dus la intensificarea metodelor voluntariste și la apariția mitului tranziției spre comunism a societății sovietice, la intensificarea campaniilor ale căror scop era să obțină rezultate excelente într-un timp record. Producția agricolă a crescut abia cu 1.5%. Se dorea creșterea producției ale industriei grele. În conditile date: economia
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
de interpelare, din nevoia structurală a unei clase de mijloc emergente de a se curăța - a se înălbi, ar zice Frantz Fanon - de stigmatul balcanicului sau al esticului. Fetișul occidentului fiind tot un produs al liberalismului delocalizat. De curând, resuscitarea mitului neamțului destoinic și cinstit, care a dus la alegerea actualului președinte Klaus Iohannis, se înscrie în această schemă generală. Printre multele pericole care ne amenință viața publică, tendința aspirațională la clasa de mijloc reprezintă o frână în calea democratizării și
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
câștigate din lupta - sau cooperarea - cu multinaționalele, cu Bruxelles-ul, cu forurile internaționale de penalizare). Când în piață s-a strigat PDL și USL, aceeași mizerie!, la această alianță s-a făcut referire. Ideologic, clasa politică își revendică legitimitatea din mitul aderării la Uniunea Europeană și din națiune. Ambele maschează interesele de grup și exploatarea neoliberală. Totuși, pe lângă discursul hegemonic, în ultimii ani, s-au coagulat mișcări autonome - colective, fronturi, teatre politice, comune politice, cercuri, etc. - care combat modul acesta de a
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
în conștiința colectivă a țărilor apusene. Intrând într-o logică de „punere în concurență” a memoriei genocidurilor, Goma a început să militeze pentru „asumarea responsabilității evreilor pentru crimele comise contra românilor” și se declară împotriva „distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor, în scopuri politice (de dominație), economice (extorcare de fonduri) și de culpabilizare a tuturor celorlalte națiuni neevreiești, fără o analiză critică a propriilor acțiuni criminale antiromânești (și în general antigoyim), susținute sau aprobate de
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004. În opinia criticilor lui Gabriel Liiceanu, acesta împărtășește (alături de ceilalți membrii ai G.D.S-ului), o poziție elitista și neo-populistă. Lucrări publicate în străinătate: Lucrări colective: Articole În străinătate: (zus. mit Th. Kleininger) "Heideggers Rezeption în Rumänien", în: Concordia: Internaționale Zeitschrift für Philosophie, Nr. 16, 1989; wieder abgedruckt în: Studia Phaenomenologica I (2001) 1-2 În România: Interviuri Ed. Humanitas Multimedia, 2008; Interviuri
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
galbene conțin o poezie de scoică bolnavă", cum o definește comentatorul într-o inspirată metaforă. De o înaltă apreciere s-a bucurat și Lucian Blaga, la care admira miracolul ca izvor al poeziei pe care poetul îl căuta în epoca miturilor și a legendelor creștine. După opinia și formula foarte personală a lui Vladimir Streinu, Blaga, pe care-l apropie de Rainer Maria Rilke, e un tip nou de creator în literatura română, nu un filosof și un poet, ci un
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
titlul romanului " Scrinul negru" provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, "Lauda lucrurilor"; teatru, "Șun, mit mongol"; note de călătorie; publicistică, iar "Cronicile mizantropului" au devenit brusc, după 1947, "Cronicile optimistului". Intelectual cu idei mai curând de stânga, dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în "Revista Fundațiilor Regale" ode ditirambice la adresa monarhului, G.
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
estetice. O prelungire, mai întâi a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), în încercarea de a uni, după modelul lui Louis Aragon și Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
aventură textuala", „România literară”, 23, 1989; Liviu Petrescu, "Tema povestitorului", „Steaua”, 10, 1990; Monica Spiridon, "Lecția de anatomie", „Ramuri”, 5, 1990; Ioan Buduca, "Despre textualism", „Contemporanul”, 31, 1990; Maria Cornelia Oros, "Dracula postmodernul", „Euphorion”, 1, 1994; Florin Mihăilescu, "Textul că mit modern", „Viața românească”, 1-2, 1995; Ștefan Borbely, "Bilanțul poetic", „Poesis”, 3-4, 1998; Dan Silviu Boerescu, "Monument versus document: utopia necesară", „Contemporanul”, 1, 1999; Constantin Ciopraga, "Poezia română actuala", „Dacia literară”, 6, 2000; Luminița Marcu, "Poeticitate românească postbelică", „România literară”, 25
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
cereale și să aprobe decretele din august, Declarația drepturilor. La 6 octombrie, la cererea mulțimii, regele și regina au apărut într-un balcon și au fost întâmpinați cu strigatul "La Paris". Familia regală a plecat de la Versailles spre Tuileries. Un mit susține că Maria-Antoaneta, pe când aceasta privea, pe 5 octombrie 1789, mulțimea de parizieni răsculați adunați sub ferestrele palatului de la Versailles, a declarat „ Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!” Singura referire existentă se găsește în Cartea a VI-a din Partea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
la o supracompensare a protestului masculin. ar fi prin urmare lipsit de semnificație. În lucrările lui Jacques Lacan formularea freudiană a complexului Oedip este în mod fundamental reconstruită. Lacan accentuează faptul că, în realitate, conflictul lui Oedip este doar un mit, o ficțiune verbală. Conflictul are loc nu la nivel real, ci doar în sens simbolic. Tatăl nu este neapărat o persoană reală, ci o "„funcție”", care poate fi îndeplinită de reprezentanți diferiți. Și Erich Fromm interpretează mitul lui Oedip ca
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
este doar un mit, o ficțiune verbală. Conflictul are loc nu la nivel real, ci doar în sens simbolic. Tatăl nu este neapărat o persoană reală, ci o "„funcție”", care poate fi îndeplinită de reprezentanți diferiți. Și Erich Fromm interpretează mitul lui Oedip ca simbol al revoltei fiului față de autoritatea tatălui, într-o societate patriarhală, și nu ca rivalitate sexuală în competiție cu atașamentul matern. Critici serioase au fost aduse pe baza constatărilor etnologice (Claude Lévi-Strauss). Noțiunea de „complex Oedip” este
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
exemplu, a criticat știința și filosofia clasică în numele vieții și al păstrării, chiar și al „bestializării" omului natural, menționând că dispare din știință părerea independentă asupra realității, caracterul cinstit și convenabil al ei ș.a. Z. Freud, în continuare, a distrus mitul, că esența omenescului „Eu" e inclusă în conștiința lui rațională, păstrând omul ca subiect al gândirii, menționând că primatul intelectului nu se profilează la îndepărtare mare. La Z. Freud, „Eu" există, dar nu în pofida a ceea ce gândește omul. Existența lui
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
creat un tip uman deosebit, care este considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce privește ornamentele, acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care au utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase. În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
două zile" (1975) descrie două fețe ale realului în unitatea lor contradictorie, domesticul și demonicul, din punctul de observație privilegiat al cumpenei, observare nu de dincolo de existență, ci în numele ei. Cu "Ucenicul neascultător" (1977), se încearcă ridicarea personajelor în zona mitului sau măcar a legendei, prin frecvente referiri la literatura, tradiții, basme, prin parafraze și citate incorporate, livresc, uneori ostentativ (din "Dicționarul Scriitorilor Români", coord. Mircea Zaciu). Premiul Uniunii Scriitorilor (1975); Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române (1977). Opinii critice: ”Ai senzația
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
căutându-și aplicații în toate domeniile, de la afaceri și până la problemele ecologice. Perspectiva propusă de filozofie este una: (filozofice): (varietatea stilistică în care a fost exprimată filozofarea): Primele gânduri filozofice își află rădăcinile în mitologie, cu deosebire în cea greacă. Miturile încercau să dea răspunsuri și explicații cauzale unor lucruri și fenomene naturale încă neclare, cutremur, fulger etc., precum și despre om și univers, căutând interpretări și răspunsuri logice la aceste interogații. Primii filozofi au fost matematicieni, fizicieni și practicieni ai științelor
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
de Nicolae Iorga în memoria lui Eminescu și are o pictură ieșită din comun. În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice. Primul, realizat la Viena în 1869, cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului, se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. Mai sunt alte trei portrete retușate, unul din 1878, realizat de Frantz Dushek la București, unul din 1884-1885, realizat de Nestor Heck la Iași, altul cu Eminescu , de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Până în secolul al XII-lea, scandinavii și Henric al Livoniei, în cronica sa, numesc orașul "Lindanisa" (în limba daneză: "Lyndanisse", în limba suedeză: "Lindanäs" și în limba slavonă veche de răsărit: "Ledenets"). Potrivit unor teorii, numele ar avea ca origine miturile estoniene, Linda fiind soția lui Kalev și mama lui Kalevipoeg. Alții au sugerat că numele "Lindanisa" ar fi compus din "linda", ce în limba estoniană arhaică ar însemna oraș sau castel, și "nisa" ce în limba estoniană arhaică ar însemna
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
fâșie orizontală roșie. În câmpul superior, cu fond albastru, este reprezentat pe jumătate de o acvilă neagră cu clonț galben și aripile desfășurate. Potrivit unor comentatori, pasărea ar simboliza națiunea maghiară și ar fi pasărea turul (togrul) din legendele și miturile fondatoare ale ungurilor. În stânga și dreapta acvilei heraldice sunt dispuse elementele redate în galben, soarele și luna, simboluri ale națiunii secuiești. În câmpul inferior al scutului sunt reprezentate simbolic, prin câte un turn de cetate, cele șapte cetăți săsești ale
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
cu ideologia lui Mihai Eminescu. Un "Junimist" neconformist, Eminescu a adăugat viziunii conservatoriste a contemporanilor un naționalism puternic, cu tentă reacționară, rasistă și xenophobică, pentru care a primit atenție post-mortem în timpul vieții lui Iorga. Descris de cercetătoare Ioana Both ca „mitul Eminescian”, Iorga l-a considerat un poet cu idei sănătoase despre rasă și care era „expresia integrală a sufletului românesc”, mai degrabă decât un artist melancolic. Această sursă ideologică a modelat atitudinea "Sămănătoriștilor", slăbind influența "Junimii" și redefinind conservatorismul românesc
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
este un personaj mitologic care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens. Christkindlein a devenit popular în Europa în secolul XIX. El aducea cadouri în secret copiilor, având ca ajutor un pitic numit Pelznickel (sau Belsnickle). Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca și un personaj simpatic, dolofan și zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
îmbrăcat într-un costum roșu ornat cu nasturi negri și cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator și caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei și va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este și cel care a promovat în 1885 ideea că reședința lui Moș Crăciun se află la Polul Nord. Acest lucru a fost preluat anul următor de scriitorul George P. Webster. În 1931, Moș Crăciun a
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primește într-ascuns și
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primește într-ascuns și moșește pe Isus, faptă pentru care Crăciun îi
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]