20,976 matches
-
în finala, Kirienko câștigând trei din cele patru asalturi pe care le a disputat. După aceasta competiție, echipa s-a spart: ucrainenii Heorhii Pohosov și Vadim Hutțait s-au alăturat echipei naționale a Ucrainei, în timp ce mai mulți scrimeri și antrenori ruși au plecat în străinătate, inclusiv Vladimir Nazlîmov, său au abandonat sportul în favoarea afacerilor, ca de exemplu Mark Rakita și Mihai Burțev. Cel mai senior în cadrul echipei a Rusiei, i-a condus pe tinerii Aleksandr Șirșov și Stanislav Pozdniakov. La Campionatul
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
9 iunie 2016, Patriarhul Irineu a trimis un comunicat din care rezultă că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe cere amânarea sinodului pe termen nedefinit. Aceasta invocă 4 motive pentru care cer amânarea sinodului: Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Ilarion al Volokolamskului, a anunțat că în urma unei întruniri a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a hotărât neparticiparea acesteia la Sinodul din Creta. Printre motivele invocate se află și faptul că aceștia consideră că dacă nu participă
Sinodul Pan-Ortodox () [Corola-website/Science/336352_a_337681]
-
acesteia la Sinodul din Creta. Printre motivele invocate se află și faptul că aceștia consideră că dacă nu participă toate Bisericile Ortodoxe autocefale în acest sinod, atunci sinodul nu poate fi numit un sinod „al Bisericii Ortodoxe”. Decizia Bisericii Ortodoxe Ruse a avut un impact puternic asupra desfășurării Sinodului din Creta, aceasta deținând peste 50% din totalitatea ortodocșilor de pe glob.
Sinodul Pan-Ortodox () [Corola-website/Science/336352_a_337681]
-
convins de necesitatea unui nou efort militar pentru a pune capăt stării de fapt existente. Dorind să asigure atât succesul solicitărilor sale teritoriale prin maximalizarea gradului de ocupare militară cât și să prevină o conexiune între republicile sovietice ungară și rusă precum și răspândirea comunismului în bazinul dunărean, prin Consiliul de Miniștri de la 28 martie/10 aprilie 1919 din București, Regatul României a decis să declanșeze ostilitățile împotriva Republicii Sfaturilor mai înainte ca aceasta să declanșeze o acțiune ofensivă împotriva trupelor române
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
despre . El a considerat acestea ca o nouă formă de organizare, capabilă de a depăși limitările instituțiilor mai vechi ale mișcării muncitorești, ale sindicatelor și ale partidelor social-democrate. Bazând teoria sa pe ceea ce el considera ca lecțiile practice ale Revoluției ruse din 1917, Pannekoek a susținut că revoluția muncitorilor și tranziția de la capitalism la comunism trebuia să fie realizate de către muncitorii înșiși, organizați în mod democratic în consilii muncitorești. El a fost un critic ascuțit al anarhismului, al social-democrației, și al
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
capitalism la comunism trebuia să fie realizate de către muncitorii înșiși, organizați în mod democratic în consilii muncitorești. El a fost un critic ascuțit al anarhismului, al social-democrației, și al lui Vladimir Lenin și al Leninismului. În primii ani ai Revoluției ruse, Pannekoek a dat un sprijin critic Bolșevicilor, poziție împărtășită de colegii comuniști consiliali Herman Gorter și Rosa Luxemburg. El a exprimat îndoieli privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
În primii ani ai Revoluției ruse, Pannekoek a dat un sprijin critic Bolșevicilor, poziție împărtășită de colegii comuniști consiliali Herman Gorter și Rosa Luxemburg. El a exprimat îndoieli privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție proletară în Vest. Analiza sa ulterioară privind eșecul Revoluției ruse a fost că, după ce Lenin și Bolșevicii au venit la putere, ei au schilodit sovietele. În loc de consilii muncitorești, bolșevicii
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
și Rosa Luxemburg. El a exprimat îndoieli privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție proletară în Vest. Analiza sa ulterioară privind eșecul Revoluției ruse a fost că, după ce Lenin și Bolșevicii au venit la putere, ei au schilodit sovietele. În loc de consilii muncitorești, bolșevicii instituiseră conducerea partidului lor, care, în vederea lui Pannekoek este ceea ce a condus la instituirea bolșevicilor ca o nouă clasă conducătoare. El
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
cărții: diferențe ortografice, nume diferite (prințul Korșaghin va deveni ulterior Vorșaghin), fraze formulate diferit, unele pasaje nesemnificative eliminate ulterior etc. Unul dintre pasajele modificate și reduse semnificativ se referă la discuția lui Radu Comșa cu un soldat moldovean din Armata Rusă. Chestionat de Comșa, soldatul susține că "„moldovienii”" nu sunt români și că, deși "„muscalu-i mult șî tari, (...) cî nu ni slăbești cum țîni lupu oaia...”", nu-și dorește ca teritoriul lor să se unească cu România pentru că "„Rosia i o
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Neputința personajelor de a schimba rânduiala socială se datorează asumării de către intelectuali a unei condiții marginale, care contribuie la izolarea lor pe plan social. Autorul considera că Radu Comșa este un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
au încercat să nu deranjeze nici una dintre forțele revoluționare, care erau la acel moment în luptă pentru preluarea puterii după căderea regimului țarist. În original, documentul a fost redactat în 4 exemplare, 2 în limba română și 2 în limba rusă. Documentul este un exemplu tipic al discursului românesc din perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea și obiectivul unic al constituirii Corpului de Voluntari din Rusia a fost postulate ca fiind unirea poporului și teritoriului românesc din Imperiu, cu România. O
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost remis de asemenea unor organizații cehoslovace, poloneze, iugoslave și rutene. Documentul a fost remis în mâna autorităților române de către Onisifor Ghibu, deși fusese preconizat să fie trimis prin Octavian Goga. Memoriul-Manifest a avut
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
Radarul P-18 (în limba rusă ”Tepek”, index GRAU - 1RL131, după clasificarea NATO ”Spoon Rest D”) este o stație de radiolocație produsă în fosta URSS din anul 1971, mobilă, de observare circulară, pentru determinarea a două coordonate, care lucrează în gama de unde metrice. Radarul a fost
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
Primul număr a apărut pe 20 iulie 1917. Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din Corpul de la Kiev, fiind difuzat în lagăre pe grupuri (10-20 de exemplare la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai mare parte a lagărelor cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai mare parte a lagărelor cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a revenit atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales membrilor care au aparținut celor șapte comisii cu scop de recrutare constituite în iunie 1917. Editorialul primului număr a fost scris de către Octavian Goga
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
în ) (n. 1 martie 1904, Łódź - d. 8 iunie 1980, Tel Aviv) a fost un actor și poet israelian de limbă ebraică, originar din Polonia. s-a născut în orașul polonez Łódź, pe atunci parte a Poloniei Congresului din Imperiul Rus. Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută și se crede că s-a născut in anii 1904-1906. „Enciclopedia Pionierilor și Ctitorilor Israelului„” menționează ca data a nașterii sale 1 martie 1904. Mama sa suferea de o tulburare psihică și
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]
-
poetul a rămas orfan de ea la vârsta de 3 ani. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial Avraham, împreună cu tatăl și fratele său s-au mutat mai întâi la Minsk, în Bielorusia, apoi la Uman, în Ucraina. Halfi a învățat la un gimnaziu rus și a jucat în tinerețe într-un ansamblu de actori amatori. În 1922 s-a întors cu familia în Polonia, stabilindu-se în orașul Brest Litovsk. În anul 1924 el a emigrat în Palestina, unde a lucrat la început pentru
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]
-
Basarabia, unul din stâlpii bohemei din Tel Aviv în anii 1920-1930 și unul din pionierii cinematografiei în Israel. , pe atunci Burăch sau Boris Lvovici Kaușanski, s-a născut în 1895 orașul Bender (Tighina) din sudul Basarabiei, pe atunci în Imperiul Rus, ca fiu al comerciantului evreu Arie Kaușanski și al soției acestuia, Batia. Dupa ce a învățat în școala primară tradițională iudaică Heder sau Talmud Tora, Baruch Kaușanski a învățat la o școală de stat. Din copilărie a dovedit talent și
Baruch Agadati () [Corola-website/Science/336614_a_337943]
-
chimică a uleiului esențial de "R. roșea" diferă de la o țară la alta. De exemplu, rosavin, rosarin și pe bază de colofoniu la cea mai mare concentrație în funcție de mai multe teste pot fi găsite doar în "R. roșea" de origine rusă; componentă principala a uleiului esențial de Rhodiola crește în Bulgaria sunt geraniol și myrtenol; în Chină, principalele componente sunt geraniol și 1-octanol; și în India componentă principala este phenylethilic alcool. Alcool cinamic a fost descoperit numai în eșantion din Bulgaria
Rhodiola rosea () [Corola-website/Science/336648_a_337977]
-
Nikolai Ivanovici Noskov (în , n. 12 ianuarie 1956, Gzhatsk) este un cântăreț rus și fostul solist al trupei hard rock Gorky Park. Nikolai s-a nascut 12 ianuarie 1956 în orașul regiunea Smolensk Gjatsk (acum Gagarin), într-o familie de clasa muncitoare. Tatăl său, origine Ivan Noskov romă, a lucrat la fabrica. Mama
Nikolai Noskov () [Corola-website/Science/336637_a_337966]
-
toate organizațiile politice armene care funcționau în cadrul Imperiului Otoman și arestarea armenilor ce făceau parte din ele, justificându-și acțiunea prin existența unor dovezi că organizațiile erau controlate din afara imperiului, incitau la revolte în spatele liniilor otomane și cooperau cu forțele ruse. Acest ordin a dus la arestarea în noaptea de 24/25 aprilie 1915 a 235-270 de lideri ai comunității armene din Istanbul, inclusiv politicieni, clerici, medici, scriitori, jurnaliști, avocați și profesori, ei fiind uciși ulterior în majoritate. Deși uciderea în
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
venea de la Moscova, „leopardul rus nu și-a schimbat năravul”. Căderea orașului Kars pe 25 aprilie 1918 a returnat Turciei ultima cucerire a Rusiei prin Tratatul de la Berlin (1878) și Turcia Otomană a revenit la frontierele din 1877 cu inamicul rus. În octombrie 1918, totuși, britanicii au spulberat ambele armatele otomane cu care au luptat, iar armistițiul impus Turciei de către britanici la Mudros (30 octombrie 1918) a obligat armata otomană să părăsească Transcaucazia. Înfrângerea armatei otomane era definitivă, iar Talaat a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
se lua hotărârea finală. Acest lucru a fost realizat cu ajutorul lui Aubrey Herbert. Serviciul de informații britanic a stabilit un contact cu serviciul său omolog din Uniunea Sovietică pentru a evalua situația. Planurile lui Talaat Pașa îi neliniștise pe conducătorii ruși la fel de mult ca și pe cei britanici. Cele două servicii de informații au colaborat și au semnat „mandatul de condamnare la moarte” a lui Talaat. Informații privind descrierea fizică și locuințele sale au fost transmise agenților detașați în Germania. S-
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
curte. Afecțiunea sa de trubadur pentru mai tânăra soție a lui Solomon al II-lea, Ana, născută Orbeliani, s-ar putea să fi fost motivul pentru care a fost trimis de rege în misiuni periculoase. Ultima sa misiune în Imperiul Rus era destinată să asigure protecția Rusiei pentru Regatul Imeriti în timpul Războiului Ruso-Turc (1787-1792). Timp de trei ani, el l-a însoțit pe feldmareșalul rus Potiomkin în campania împotriva Imperiului Otoman, dar a murit în mod neașteptat la Iași, Moldova (25
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
studenții evrei (1941-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde a obținut licența în 1945. Ulterior a urmat cursuri la Institutul de Studii Politice și Administrative din București (1948-1949). A lucrat ca redactor la Editura Cartea Rusă (1945-1948), șef al serviciului publicații la Direcția Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1949-1952), asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953) și redactor la Editura pentru Literatură Universală (1953-1975). a desfășurat o activitate îndelungată ca traducător de
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]