KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...823 824 825 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

e! Nu ți-am spus eu? se adresă el Matahalei. Se întoarse iar spre mine. Dar pentru asta avem nevoie de o momeală și ne-am gândit că ai fi foarte potrivit pentru așa ceva. — Chiar n-am chef să mă bag, am zis eu repede. Nici nu te-am întrebat dacă ai sau nu chef. Suntem disperați și nici nu prea stăm bine cu timpul. Avem și noi să-ți punem o întrebare... Ce obiecte din apartamentul ăsta consideri că sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Și nici ai cui sunt banii. Războiul e război. A sosit timpul să te împaci cu situația. Pitic și-a scos o batistă albă din buzunar și a tușit de două-trei ori în ea. A examinat-o puțin și a băgat-o la loc. Recunosc că am niște prejudecăți, dar nu-mi plac bărbații care umblă cu batiste la ei. Nici ei nu mă plac. Cu cât e mai mare antipatia, cu atât cresc și prejudecățile. — Imediat după ce plecăm noi, vor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
putea să piardă și adversarul. Oricât de tare ar fi, face și el greșeli. Deci... Pitic s-a uitat iar la ceas și a pocnit din degete către Matahală. Când a auzit sunetul, huiduma s-a mișcat ca un robot băgat în priză. Și-a ridicat bărbia și s-a apropiat de canapea. S-a proptit în fața mea de nu se mai vedea nimic din pricina lui. Nici măcar lumina din tavan. Și pe aia reușise să o pună în umbră. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
la pat. Cred că era îngrijorată. Să nu cumva să creadă că am abandonat-o. Eram foarte amărât din pricina asta. L-am rugat pe Colonel să-mi împrumute o pereche de ghete vechi. M-am îndepărtat puțin de grădină, am băgat harta împăturită într-una din ele și m-am întors. Eram convins că Umbra o să o caute. I-am întins Colonelului ghetele și l-am rugat să i le dea Umbrei când o va întâlni. — Biata de ea umblă doar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de descris. Simțeam că mă cuprinde somnul. Am tresărit brusc. Ea era în fața mea. Poate din pricina luminii palide, am avut senzația că silueta ei era însoțită de umbră. Am privit-o atent. Purta același palton albastru și avea părul strâns, băgat sub guler. Parcă adusese cu ea vântul de afară. — Am crezut că nu mai vii. Te-am așteptat tare mult. A aruncat zațul și a pus apă proaspătă ca să facă o cafea. Și-a scos părul de sub guler și a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
laboratorul lui subteran și nu mi-a mai povestit nimic. Dacă îl întreb ceva, îmi răspunde în doi peri sau schimbă vorba. — Te-ai simțit cumva dată la o parte? — Cam da, zise ea privindu-mă fix. Pot să mă bag și eu în pat lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și eu în pat lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și și-a pus-o sub cap. Am simțit același miros de pepene galben pe care-l simțisem și prima

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
s-a prea dus la școală. — E greu de crezut ce-mi spui tu acum. Dar nu ți-a fost greu fără prieteni de vârsta ta? — Nu știu ce să zic. Am fost tot timpul foarte ocupată și n-am apucat să bag de seamă. Și nici nu știu ce le-aș fi putut spune unor copii de vârsta mea. — Cum așa? Pur și simplu. Și vreau să-ți mărturisesc ceva. Mă fascinezi de-a dreptul. — De ce? — Arăți obosit și cu toate astea ai o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
a minunilor Hamburger, Skyline, termen limită Am decis ca mai întâi și mai întâi să mâncăm ceva. Nu prea aveam poftă, dar m-am gândit că era mai bine să mănânc totuși, pentru că nu se știa când mai apucam să bag ceva în gură. Fata mă anunțase că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
o lanternă, un magnet, mănuși, două prosoape, un cuțit mare, o brichetă și o frânghie. M-am dus în bucătărie și-am ales dintre lucrurile împrăștiate pe jos două pâini, cereale, piersici, cârnați, o conservă de grepfrut și le-am băgat pe toate în rucsac. Am umplut un termos cu apă. Apoi am luat toți banii pe care-i aveam în casă și i-am îndesat în buzunare. — Parc-am pleca la iarbă verde, zise fata. — Chiar așa. Înainte de a ieși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nopții, era plin de mașini, chiar dacă jumătate din ele, taxiuri. Erau și foarte multe camioane și autobuze de noapte. De ce se afla atâta lume pe stradă la ora aceea? De ce nu s-au dus acasă imediat după serviciu ca să se bage în pat înainte de ora zece? În fond, asta nu era treaba mea. După capul meu, oamenii ar trebui să respecte niște reguli generale. Dar indiferent de ceea ce gândesc eu, arabii vor continua să extragă petrol care va fi transformat în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
o sticluță de whisky. Am tras mașina într-o parcare, am băut berile pe nerăsuflate și cam un sfert din whisky. Începeam să mă simt mai bine. Am pus dopul la sticlă și i-am dat-o fetei să o bage în rucsac. — De ce bei așa de mult? mă întrebă ea. — Poate pentru că mi-e frică. — Și mie mi-e frică, dar eu nu beau. Frica ta e total diferită de a mea. — Nu te înțeleg. — E tot mai greu să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Cred că ai dreptate. Am privit atent în jur. În fața mesei răsturnate erau împrăștiate clamele dintr-o cutie. Sclipeau în lumina fluorescentă. Clamele acelea mă preocupaseră și înainte, așa că am luat una de jos. Prefăcându-mă că o analizez, am băgat-o în buzunar. — Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou nu prea aveau nici o însemnătate. Registre contabile, chitanțe, ceva documente... Nimic care să ne creeze probleme în caz că s-au furat. — A rămas intact aparatul de îndepărtare a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
țăndări, iar obiectul în sine se înnegrise de tot. — E moștenire de la tata, zise fata. Inelul a fost al mamei. În rest, toate lucrurile au ars. Nu-mi puteam dezlipi privirile de pe obiecte. Fata le-a luat și le-a băgat înapoi în plic, iar plicul în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
că poți procura orice dacă ai bani? Lasă, dacă nu te pricepi, îl țin eu. — Dar ai grijă să nu mă împuști din greșeală pe întuneric. Nu mai am chef și de alte răni. — Stai liniștit! Sunt foarte atentă. A băgat pistolul în buzunarul drept al taiorului. Mi se părea tare ciudat că oricâte băga în el, nu se vedea nimic. Nici măcar nu s-a deformat vreun pic. Ce buzunar special o fi și ăla! Bine croit, nimic de zis. A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
eu. — Dar ai grijă să nu mă împuști din greșeală pe întuneric. Nu mai am chef și de alte răni. — Stai liniștit! Sunt foarte atentă. A băgat pistolul în buzunarul drept al taiorului. Mi se părea tare ciudat că oricâte băga în el, nu se vedea nimic. Nici măcar nu s-a deformat vreun pic. Ce buzunar special o fi și ăla! Bine croit, nimic de zis. A deschis apoi carnețelul cu coperte din piele pe la jumătate și a studiat îndelung, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
neapărat. Stai puțin, zise fata. Stai să văd mai întâi codurile de aici. Sunt tare complicate. Până s-a uitat ea prin carnețel, am luat rucsacul și am început să așez în el toate lucrurile de care aveam nevoie. Am băgat baterie nouă în lanternă. Pelerinele de ploaie și cizmele de cauciuc erau împrăștiate pe jos, dar, din fericire, nu pățiseră nimic. N-aveam cum să trecem prin cascadă fără pelerine. Ne udam leoarcă și muream de frig. I-am pus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
făcut distincție clară între ceea ce trebuia desființat și ce nu. Ce-au distrus, au distrus ca lumea. Dar erau lucruri de care nici măcar nu s-au atins: calculatorul, sistemul de comunicații, dispozitivul de scoatere a sunetelor, generatorul electric. Le-au băgat în priză și le-au folosit civilizat. Și următoarea încăpere era răvășită. Era un haos de nedescris, dar se operase cu discernământ. Craniile de pe rafturi nu fuseseră atinse, instrumentele necesare cercetării erau intacte. Distruseseră doar aparatele ieftine, care puteau fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu discernământ. Craniile de pe rafturi nu fuseseră atinse, instrumentele necesare cercetării erau intacte. Distruseseră doar aparatele ieftine, care puteau fi oricând înlocuite fără probleme. Fata s-a îndreptat spre seiful din perete și a deschis ușița. Nu era încuiată. A băgat mâna și a scos vreo doi pumni de cenușă albă. — Incineratorul automat și-a făcut datoria. N-au reușit să pună mâna pe nici un document, nu-i așa? — Cine crezi că a putut devasta astfel? întrebă fata. — Ființe umane, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
consta în cât de dificil sau simplu era ceea ce aveam de făcut, ci cât de bine și până când mai puteam avea control asupra mea. Am continuat să escaladăm stânca. Cum nu puteam să și urc, să și țin lanterna, am băgat-o în buzunar. Ea și-o prinsese la spate cu o curea, dar asta nu însemna că ne era de vreun folos. Se bălăngănea cu fiecare pas pe care-l făcea și-atât. Nu vedeam absolut nimic. Mi-am luat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
unde a ajuns apa. Mi-ar mai dispărea și spaima provocată de coșmarul că aș putea fi prins de gleznă în orice moment. Îi uram din toată inima pe Întunegri. Nu apa era cea care mă urmărea, ci Întunegri care băgaseră o frică incomensurabilă în sufletul meu. Mi-am amintit de filmul documentar din nou. Vedeam iar barajul arcuit și apa care se prăvălea necontenit. Camera de luat vederi surprinsese toate amănuntele, toate unghiurile, învăluind curentul acela uriaș din toate părțile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
dacă urcăm amândoi în același timp. În caz că ajunge apa până aici, n-am decât să mă agăț și eu de funie. — Ești mai curajos decât pari. Am crezut că o să mă sărute iar și parcă așteptam, dar nu m-a băgat în seamă. A început să se cațere. M-am agățat cu ambele mâini de stâncă și m-am uitat la ea cum urcă, cu lanterna bălăngănindu-i-se pe spate. Arăta chiar ca un suflet derutat ce se întorcea în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
se simtă excepțional. Nu e vina mea. De fapt, a nimănui. Asta-i soarta umbrelor. Am să vă înlesnesc întrevederea și o să-ți spună singură cum îi merge. Paznicul a luat o legătură de chei de pe perete și le-a băgat în buzunarul paltonului. A căscat de n-a mai putut cât s-a încheiat la ghetele lui din piele împletită. Păreau tare grele, iar pe tălpi aveau ținte ca să-i fie mai ușor să umble pe zăpadă. Umbra locuia undeva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
procedat. După ce-am trecut prin asemenea etape de nenumărate ori, aveam deja în calculator niște modele atât de bine conturate, încât acesta era capabil să autosimuleze imagini ale activității electromagnetice ale creierelor. Calculatorul e nemaipomenit la asemenea operațiuni! Am băgat apoi cutia neagră în calculatorul care înghițise deja modelele. Am obținut un grafic uluitor cu tot ce s-a întâmplat în nucleul conștiinței. Bineînțeles că imaginile au fost amestecate și fragmentate și n-ar fi însemnat mare lucru dacă ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
murit. Puteți să-mi explicați de ce? — Nu știu nici eu, recunoscu Profesorul. E foarte adevărat că douăzeci și cinci din douăzeci și șase de Computatori care au participat la sistemul de actualizare a permutărilor au murit. Toți în același mod: s-au băgat în pat, au adormit și pur și simplu nu s-au mai trezit. — Deci pot să pățesc și eu același lucru, nu? Nici vorbă! Profesorul se foia sub pătură. Ceilalți douăzeci și cinci au murit în intervalul de un an și două

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]