20,995 matches
-
Câmpulung Moldovenesc. Aria naturală cu o suprafață de 1,30 hectare se află în partea ceantrală a județului Suceava, în ramura nordică a Munților Rarău (munți ce fac parte din Carpații Maramureșului și Bucovinei, gruparea nordică a Carpaților Orientali), în bazinul superior al văii Caselor (pe cursul văii ce se varsă în râul Valea Caselor, afluent de dreapta al râului Moldova), în apropiera rezervației naturale Codrul secular Slătioara. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6
Moara Dracului () [Corola-website/Science/327169_a_328498]
-
rezervației naturale Codrul secular Slătioara. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (în bazinul superior al "văii Caselor") de un deosebit interes geologic (formațiuni de blocuri de piatră carbonatice, calcaroase, marnoase, argiloase de vârstă cretacică), floristic (floarea-reginei, urechelniță, vulturică, clopoțel de munte, usturoi sălbatic), faunistic (urs, cerb, jder, râs, lup, vulpe, cocoș de munte
Moara Dracului () [Corola-website/Science/327169_a_328498]
-
în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri conice, fragmentată în dealuri mai scunde (501 m altitudine maximă în Dealul Chicera Mare) la nord de pârulul Negel și, masivă și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
și Pripeat. Cele două râuri sunt unite prin Canalul Nipru-Bug, construit în timpul domniei regelui Stanisław August Poniatowski, ultimiul monarh al Rzeczpospolitei Polono-Lituaniene. Cei mai importanți afluenți ai Pripeatului sunt râurile Horin, Știr, Pțici și Iaselida. Cele mai importante orașe din bazinul râului Pripeat sunt Pinsk, Stolin, Davîd-Haradok. În a doua parte a deceniului trecut au fost asanate numeroase zone mlăștionase din regiune pentru a fi transformate în terenuri arabile. Asanarea a dus la modificarea dramatică a mediului ambiant de-a lungul
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
egiptenilor să-și construiască un imperiu pe baza unei bogății agricole. Egiptenii sunt acreditați ca fiind unul dintre primele grupuri de oameni care au practicat agricultura la scară largă. Acest lucru a fost posibil datorită ingeniozității acestora care au dezvoltat bazinele de irigație. Cultivau cereale, cum ar fi grâu și orz, și plante industriale, cum ar fi inul și papirusul. Civilizația Egiptului antic s-a dezvoltat în climatul arid din nordul Africii. Această regiune are mai multe caracteristici geografice cheie, ca
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
s-au amestecat - unele culturi au menținut relații armonioase , altele au fost cucerite și înrobite de către greci . O consecință importantă a colonizării grecești a fost răspândirea culturii grecești , religiei și artei de-a lungul Mediteranei. Succesul excepțional al colonizării în bazinul Mediteranei s-a desfășurat în armonie cu consolidarea polisurilor grecești în coeziva orașelor-state cu ordine socială și politică. Acest proces a fost întrerupt frecvent între secolele VII și VI î.en. de către numeroși aristocrați. Tiranii(ce semnifică "conducător al polisului
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
distruse, si din 1050 î.en., elementele culturii miceniene dispar. Multe explicații istorice atribuie declinul micenienilor și colapsul epocii bronzului schimbărilor climatice și catastrofelor naturale combinate cu invaziiile dorienilor și "Popoarelor Mării" care utilizau unelte din fier. Revoltele din estul bazinului mediteranean și încercările de a răsturna regatele existente au fost făcute ca urmare a instabilității economice și politice de către populațiile care erau afectate de foamete și greutăți. În 1100 î.en., are loc invazia dorică. Dorienii, veniți din Europa Centrală
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Levant și lângă Tyr , ce datau din secolele XI-X î.en. S-au găsit metale cipriote exportate în Creta. Epoca este autoarea și unor inovații tehnice decisive în difuziunea metalurgiei fierului. Obiectele de fier erau de multă vreme cunoscute în bazinul mediteranean, dar procedeul de reducere a minereului fusese, până spre sfârșitul mileniului I î.en., un secret al meșteșugarilor hitiți. Prăbușirea imperiului Hitit duce la răspândirea treptată a noii tehnologii, care apare în lumea greacă a secolului XI î.en
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Țigănușul ("Umbra krameri") este un pește dulcicol, bentopelagic, nemigrator, din ordinul "Esociformes", din apele stătătoare mici, cu multă vegetație și mâlite. Este o specie endemică a bazinului hidrografic al Dunării și Nistrului. Are o talia până la 10-11 cm. Corpul este ovalar, ușor comprimat lateral, cu spatele gros și este acoperit cu solzi mari. Capul comprimat lateral cu gura mică dispusă terminal care este prevăzută cu dinți mărunți
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
și mai subțiri decât femelele și au înotătoarele perechi (pectorale și pelviene), mai lungi ca la femele și o distanță mai mică între înotătoarele pelviene și înotătoarea anală. Există și diferențe morfometrice și în creștere. Țigănușul este o specie endemică bazinului hidrografic Dunării și Nistrului. Zona de distribuție cuprinde zona de câmpie joasă din bazinul Dunării, de la Viena până la deltă și cursul inferior al Prutului și Nistrului. Poate fi găsit în Austria (considerat a fi dispărut din 1976, dar redescoperit de
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
ca la femele și o distanță mai mică între înotătoarele pelviene și înotătoarea anală. Există și diferențe morfometrice și în creștere. Țigănușul este o specie endemică bazinului hidrografic Dunării și Nistrului. Zona de distribuție cuprinde zona de câmpie joasă din bazinul Dunării, de la Viena până la deltă și cursul inferior al Prutului și Nistrului. Poate fi găsit în Austria (considerat a fi dispărut din 1976, dar redescoperit de Wanzenböck în 1992), Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croația, Serbia, România, Republica Moldova, Bulgaria și Ucraina. Aria
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Nistrului. Poate fi găsit în Austria (considerat a fi dispărut din 1976, dar redescoperit de Wanzenböck în 1992), Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croația, Serbia, România, Republica Moldova, Bulgaria și Ucraina. Aria de distribuție inițială în România a inclus o mare parte din bazinul Dunării: Tisa (până la Satu-Mare), Criș (până în Bihor), Argeș, Neajlov, Dâmbovița (până la București), Prut (până la Iași), bălțile Dunării, până la gurile Deltei. Aria de distribuție este în prezent foarte fragmentată, țigănușul întâlnindu-se mult mai rar în Delta Dunării și în unele
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
sau ca îngrășământ natural, atunci când era prins în număr mare. Se folosește ca pește de acvariu, fiind comercializat. Se pescuiește prin mocirle cu coșurile și la cotețe; iarna, sub gheață, cu vârșa deasă (Băcescu). Cerințe pentru creșterea în acvarii: necesită bazine individuale de cel puțin 75-100 litri, cu fund mâlos - nisipos, dens plantate cu "Potamogeton", "Myriophyllum", "Ceratophyllum", "Elodea", "Egeria", etc. Substratul mâlos poate fi înlocuit cu substrat din fibre de nucă de cocos disponibil în comerțul teraristic. Țigănușul fiind o specia
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
vii ("Daphnia pulex", "Artemia salina") la câteva zile după ecloziune și ulterior cu același tip de furaj pentru adulți, la granulația adecvată. Țigănușul figurează ca specie vulnerabilă (VU) pe lista roșie a IUCN. Specia are o distribuție geografică fragmentată în bazinul hidrografic al Dunării de la Viena până în delta Dunării și în cursul inferior al bazinului hidrografic al Nistrului. Specia a dispărut din mai multe locuri. Se estimează că populația a scăzut cu mai mult de 30% în ultimii 10 ani. Această
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
tip de furaj pentru adulți, la granulația adecvată. Țigănușul figurează ca specie vulnerabilă (VU) pe lista roșie a IUCN. Specia are o distribuție geografică fragmentată în bazinul hidrografic al Dunării de la Viena până în delta Dunării și în cursul inferior al bazinului hidrografic al Nistrului. Specia a dispărut din mai multe locuri. Se estimează că populația a scăzut cu mai mult de 30% în ultimii 10 ani. Această specie este în pericol de dispariție din cauza distrugerii habitatului, lucrărilor de irigație și dispariția
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
reprezintă cea mai largă și cea mai accesibilă trecătoare dintre bazinul superioar al Tisei și Transilvania, cu roluri semnificative din punct de vedere strategic și de influențare a geografiei umane a spațiului românesc carpatic în timpul Antichității și Evului Mediu. Ea reprezintă locația legendară pe unde au pătruns în spațiul transilvănean maghiarii
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
este o trecătoarea de vale situată la nivelul aliniamentului estic al "„Jugului intracarpatic”", ce face legătura între depresiunile Silvaniei (situată la vest de Munții Meseș si la nord de Munții Plopiș) și, depresiunile Agrij și Almaș (situate spre est în bazinele celor doi afluenți ai Someșului Mare). Ea se individualizează în mod particular prin gradul de accesibilitate (este foarte scurtă și relativ largă), în raport cu celelalte zone de trecere din nord-vestul Transilvaniei: pe valea Crișului Repede (o trecătoare lungă și îngustă în
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
reprezintă un șir de culmi muntoase scufundate, care realizează o legătură între Carpații Occidentali și cei Orientali, situate în nord-vestul Depresiunii colinare a Transivaniei. Acest sector separă bazinul de sedimentare al Transilvaniei de marea depresiune panonică aflată spre vest. Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri. În 1050 construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne. Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
coastă), eroziunii solului de apă și vânt, destructurării și poluării solului etc. În general, deșertificarea este determinată de o supraexploatare locală, mai ales prin suprapășunat, care provoacă o agravare a eroziunilor, adâncirea apei freatice și, ca urmare, instalarea secetei (ex. bazinul mediteranean). Astfel, Mesopotamia, o zonă inițial înfloritoare, a fost transformată în deșert prin suprapășunat și despăduriri. Deșertificarea parcurge mai multe etape: reducerea și pierderea orizontului superior al solului, după care are loc o erodare a orizonturilor inferioare și pierderea cvasitotală
Deșertificare () [Corola-website/Science/330920_a_332249]
-
scurte și relativ răcoroase, iar primăverile și toamnele sunt echilibrate. Prima zi de ger vine între 5 și 10 octombrie, iar ultimele zile de ger apar între 24 - 30 aprilie. Sezonul de vegetație este de aproximativ 5,5 luni. În bazinul Turiei, temperatura medie anuală este de 5,8 - 7,6 °C, depinzând de altitudine. Aerul este în general umed, formându-se foarte des ceață care se ridică o dată cu încălzirea vremii. Iarna ceața devine persistentă însă, chiar și în zile însorite
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
cretacice carpatice, lava andezitică a dezvoltat intruziuni și efuziuni care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul unui abrupt de lângă "Peștera Puturoasă"). Văile pâraielor bazinului Turiei sunt săpate în marne și gresii. În arealul montan solurile sunt brune și brune acide, iar în "microdepresiunea Bálványos" apar soluri argiloiluviale podzolice și mai puțin soluri litomorfe. Zăcământul hidromineral este localizat în fisurile grezoase și argiloase ale flișului
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos", sunt relicte glaciare. Fauna zonei include și specii protejate cum ar fi: (ursul, râsul, lupul), dar și unele specii de lilieci și amfibieni. Aparține în principal bazinului pârâului "Turia" (), care prin "Șaua Sărată" () - prin care se face legătura "Muntelui Puturosu" cu "Munții Bodoc", intră în contact - spre vest cu bazinul pârului "Jombor" (). Pârâul Turia se formează prin contopirea pârâului Sărat care coboară din șa despărțind "Muntele Puturosu
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
cum ar fi: (ursul, râsul, lupul), dar și unele specii de lilieci și amfibieni. Aparține în principal bazinului pârâului "Turia" (), care prin "Șaua Sărată" () - prin care se face legătura "Muntelui Puturosu" cu "Munții Bodoc", intră în contact - spre vest cu bazinul pârului "Jombor" (). Pârâul Turia se formează prin contopirea pârâului Sărat care coboară din șa despărțind "Muntele Puturosu" de "Munții Bodocului" (cu afluenții de dreapta "Csiszár" și "Cserepes") și "Bálványos" (care desparte Muntele Cetății de Muntele Puturosu). Izvoarele băilor "Csiszár" se
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
care desparte Muntele Cetății de Muntele Puturosu). Izvoarele băilor "Csiszár" se află în cea mai mare parte pe dreapta pârâului "Csiszár", între acesta și pârâul "Cserepes". Cele ale "Băilor Valató" și "Hammás" precum și "Izvoarele Bukki" sunt situate dincolo de șa, în bazinul superior al pârâului "Jombor". Denumirea locului se asociază unui substantiv adjectival, = "bulumac" (în interpretare liberă = loc plin de stâlpi, poate de trunchiuri). Muntele Puturos cu împrejurimile sale este amintit încă din 1344. Prima atestare documentară are loc în 1756, fiind
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]