23,584 matches
-
desfășurat o ceremonie ciclistă în Paris și s-au parcurs câteva tururi în jurul arenei Parc des Princes. Garin a dominat Turul, câștigând prima etapă și ultimele două, parcurgând traseul cu o viteză medie de 25,68 km/h. Ultimul în clasament, Millocheau, a terminat cursa cu o întârziere de 64 de ore, 47 de minute și 22 de secunde față de lider. Atât de mare a fost pasiunea pe care primul Tur al Franței a stârnit-o în rândul spectatorilor și al
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Mai mult decât atât, Turul lui Desgrange a aprins scânteia pasiunii printre fanii ciclismului, lucru ce se putea dovedi fatal pentru cursă. Deși decizia finală a fost luată de Union Vélocipèdique de France, pe 30 noiembrie, inițial, cicliștii din fruntea clasamentului, inclusiv câștigătorul Maurice Garin, au fost descalificați. McGann a considerat că UVF a întârziat atât de mult decizia, tocmai pentru că „știa foarte bine ce pasiuni se dezvoltaseră în jurul acestei curse.” Opinia lui Desgrange cu privire la agresiuni și trișări s-a conturat
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
1904, doisprezece cicliști, printre care câștigătorul Maurice Garin și toți câștigătorii de etapă, au fost descalificați din diferite motive, amintind aici utilizarea interzisă a mașinilor sau a trenurilor. În anul 1907, Emile Georget a fost retrogradat pe ultimul loc al clasamentului de etapă întrucât își schimbase bicicleta în afara zonei în care acest lucru era permis. Edmond Gentil, sponsorul echipei rivale (Alcyon) a considerat că această penalizare era mult prea mică și ca formă de protest a ales retragerea din concurs a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
finalul competiției. Ca exemplu, în anul 2009, câștigătorul Turului a primit ca premiu suma de 450.000 €, în timp ce învingătorii din cele 21 de etape au încasat, fiecare, câte 8.000 € (pentru contratimpul pe echipe s-au oferit 10.000 €). Câștigătorul clasamentului pe puncte și cel al clasamentului cățărătorilor au fost recompensați cu câte 25.000 € fiecare. Cel mai bine clasat tânăr, precum și cel mai combativ ciclist al competiției au obținut un premiu în valoare de 20.000 € fiecare. Cea mai bine
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
2009, câștigătorul Turului a primit ca premiu suma de 450.000 €, în timp ce învingătorii din cele 21 de etape au încasat, fiecare, câte 8.000 € (pentru contratimpul pe echipe s-au oferit 10.000 €). Câștigătorul clasamentului pe puncte și cel al clasamentului cățărătorilor au fost recompensați cu câte 25.000 € fiecare. Cel mai bine clasat tânăr, precum și cel mai combativ ciclist al competiției au obținut un premiu în valoare de 20.000 € fiecare. Cea mai bine plasată echipă (stabilită prin cumularea timpilor
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a trecut primul peste Col de la Bonette. Un premiu similar se acordă la capătul cățărării de pe Col du Tourmalet, acolo unde a fost construit memorialul Jacques Goddet, succesorul lui Desgrange. Scopul principal al cicliștilor este acela de obține victoria în clasamentul general. Dar pe lângă acesta mai există alte trei clasamente separate: cel pe puncte, cel al cățărătorilor și cel al celui mai bun tânăr. Liderul fiecăruia dintre aceste clasamente poartă câte un tricou distinctiv. În cazul în care un ciclist ocupă
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
similar se acordă la capătul cățărării de pe Col du Tourmalet, acolo unde a fost construit memorialul Jacques Goddet, succesorul lui Desgrange. Scopul principal al cicliștilor este acela de obține victoria în clasamentul general. Dar pe lângă acesta mai există alte trei clasamente separate: cel pe puncte, cel al cățărătorilor și cel al celui mai bun tânăr. Liderul fiecăruia dintre aceste clasamente poartă câte un tricou distinctiv. În cazul în care un ciclist ocupă prima poziție în două sau mai multe clasamente, el
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
lui Desgrange. Scopul principal al cicliștilor este acela de obține victoria în clasamentul general. Dar pe lângă acesta mai există alte trei clasamente separate: cel pe puncte, cel al cățărătorilor și cel al celui mai bun tânăr. Liderul fiecăruia dintre aceste clasamente poartă câte un tricou distinctiv. În cazul în care un ciclist ocupă prima poziție în două sau mai multe clasamente, el va îmbrăca tricoul cel mai prestigios. Celelalte tricouri care îi revin de drept vor fi purtate de ocupanții pozițiilor
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
trei clasamente separate: cel pe puncte, cel al cățărătorilor și cel al celui mai bun tânăr. Liderul fiecăruia dintre aceste clasamente poartă câte un tricou distinctiv. În cazul în care un ciclist ocupă prima poziție în două sau mai multe clasamente, el va îmbrăca tricoul cel mai prestigios. Celelalte tricouri care îi revin de drept vor fi purtate de ocupanții pozițiilor secunde în clasamentele respective. Culorile tricourilor distinctive din Turul Franței au fost adoptate și de alte curse cicliste, ba chiar
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
un tricou distinctiv. În cazul în care un ciclist ocupă prima poziție în două sau mai multe clasamente, el va îmbrăca tricoul cel mai prestigios. Celelalte tricouri care îi revin de drept vor fi purtate de ocupanții pozițiilor secunde în clasamentele respective. Culorile tricourilor distinctive din Turul Franței au fost adoptate și de alte curse cicliste, ba chiar și de domenii ce nu au legătură directă cu ciclismul. De exemplu, în Turul Marii Britanii, tricoul galben, cel verde și cel alb cu
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Turul Marii Britanii, tricoul galben, cel verde și cel alb cu buline roșii au aceleași înțelesuri precum în Turul Franței. În schimb, întrucât Turul Italiei este organizat de ziarul La Gazzetta dello Sport, ale cărui pagini sunt colorate în roz, liderul clasamentului general al acestei competiții îmbracă un tricou roz. Tricoul galben () este purtat de liderul clasamentului general. Acesta se întocmește prin însumarea timpilor obținuți de fiecare ciclist în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel totalizat, primește la sfârșitul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
precum în Turul Franței. În schimb, întrucât Turul Italiei este organizat de ziarul La Gazzetta dello Sport, ale cărui pagini sunt colorate în roz, liderul clasamentului general al acestei competiții îmbracă un tricou roz. Tricoul galben () este purtat de liderul clasamentului general. Acesta se întocmește prin însumarea timpilor obținuți de fiecare ciclist în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel totalizat, primește la sfârșitul fiecărei etape un tricou galben și dreptul de a porni primul în etapa următoare, îmbrăcat
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
este Henri Cornet, care avea 19 ani în 1904. Următorul pe listă este Romain Maes, cu 21 de ani în 1935. Cel mai în vârstă învingător este Firmin Lambot, ce avea 36 de ani în 1922. Locul doi în acest clasament este ocupat de Henri Pélissier (1923), de Gino Bartali (1948) și de Cadel Evans (2011), fiecare având la acele momente 34 de ani. Gino Bartali deține și recordul în ceea ce privește cea mai mare distanță în timp între două Tururi câștigate. Între
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cei din Belgia (18), Spania (13), Statele Unite ale Americii (10), Italia (9), Luxemburg (4), Elveția și Olanda (câte 2 fiecare) și Australia, Danemarca, Germania și Irlanda (câte 1 fiecare). Vezi și Lista câștigătorilor Turului Franței Tricoul verde () este decernat liderului clasamentului pe puncte. La sfârșitul fiecărei etape se distribuie puncte primilor clasați. Astfel, se acordă mai multe puncte în etapele de plat și mai puține în cele de munte. Competiția pe puncte a fost creată în anul 1953, pentru a celebra
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a fost denumită Grand Prix du Cinquentenaire și a fost câștigată de Fritz Schaer din Elveția. Primul sponsor al acestei competiții a fost La Belle Jardinière. Actualul sponsor este Pari Mutuel Urbain, o companie de stat de pariuri. În prezent, clasamentul pe puncte se întocmește prin adăugarea punctelor obținute pe parcursul etapelor și prin deducerea punctelor de penalizare. Punctele se acordă pentru primii cicliști care termină o etapă sau pentru primii care trec de sprinturile intermediare. În cazul în care la sfârșitul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cazul în care la sfârșitul Turului Franței, doi concurenți se află la egalitate de puncte, câștigătorul tricoului verde este stabilit în urma numărului de etape câștigate, apoi a numărului de sprinturi intermediare câștigate, ultimul criteriu de departajare fiind locul ocupat în clasamentul general. Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de șase ori: Un ciclist a castigat competitia pe puncte de cinci ori : Peter Sagan in 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de patru ori: Liderul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
general. Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de șase ori: Un ciclist a castigat competitia pe puncte de cinci ori : Peter Sagan in 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de patru ori: Liderul clasamentului cățărătorilor se distinge în pluton prin faptul că poartă un tricou alb cu buline roșii (), inspirat de un tricou pe care Félix Lévitan, unul dintre primii organizatori ai Turului, l-a văzut în tinerețea sa la Vélodrome d'Hiver din
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
1934, în timp ce tricoul distinctiv a fost creat în 1975. Primul ciclist care a purtat acest tricou a fost Lucien Van Impe. La momentul respectiv, Van Impe se afla în drumul spre cel de-al treilea titlu al său în acest clasament. Traseul primei ediții a Turului Franței nu a fost prevăzut cu străbaterea vreunui masiv muntos, ci doar cu câteva cățărări mai domoale. Prima dintre acestea a fost Col des Echarmeaux, ce a fost parcursă în chiar prima etapă, desfășurată între
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
doua ce servesc drept final de etapă. Un ciclist a câștigat competiția cățărătorilor de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în clasamentul general, poartă un tricou distinctiv de culoare albă ()). Din momentul introducerii sale (1975), această competiție a fost câștigată de 29 de cicliști
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în clasamentul general, poartă un tricou distinctiv de culoare albă ()). Din momentul introducerii sale (1975), această competiție a fost câștigată de 29 de cicliști diferiți. Dintre aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să se impună și în clasamentul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
clasamentul general, poartă un tricou distinctiv de culoare albă ()). Din momentul introducerii sale (1975), această competiție a fost câștigată de 29 de cicliști diferiți. Dintre aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să se impună și în clasamentul general (Fignon, LeMond, Pantani, Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum ca același ciclist să câștige în același an atât clasamentul celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să se impună și în clasamentul general (Fignon, LeMond, Pantani, Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum ca același ciclist să câștige în același an atât clasamentul celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și Contador în 2007. Doi cicliști au câștigat competiția celor mai buni tineri de câte trei ori: Premiul pentru "cel mai combativ ciclist ()" se acordă zilnic
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
lungul carierei lor să se impună și în clasamentul general (Fignon, LeMond, Pantani, Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum ca același ciclist să câștige în același an atât clasamentul celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și Contador în 2007. Doi cicliști au câștigat competiția celor mai buni tineri de câte trei ori: Premiul pentru "cel mai combativ ciclist ()" se acordă zilnic ciclistului care animă cel mai mult etapa
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
distincție, așa cum este ea astăzi, a început în anul 1958. În 1959, s-a acordat și un premiu pentru cel mai combativ ciclist al întregii competiții. Inițial, acesta nu s-a oferit constant, dar din 1981 el se acordă anual. Clasamentul pe echipe se întocmește adunând cei mai buni trei timpi realizați zilnic de componenții fiecărei echipe. Această competiție nu beneficiază de un tricou distinctiv, dar începând cu anul 2006, cicliștii echipei ce conduce la un moment dat acest clasament poartă
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
anual. Clasamentul pe echipe se întocmește adunând cei mai buni trei timpi realizați zilnic de componenții fiecărei echipe. Această competiție nu beneficiază de un tricou distinctiv, dar începând cu anul 2006, cicliștii echipei ce conduce la un moment dat acest clasament poartă numerele de concurs scrise cu negru pe fond galben. Până în 1990, respectivii purtau câte o șapcă de culoare galbenă. Echipele naționale cu cele mai multe succese în acest clasament sunt Franța și Belgia, cu câte 10 victorii fiecare. Între 1973 și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]